LEGE Nr. 422/2001 din 18 iulie 2001 *** Republicată

privind protejarea monumentelor istorice

Text în vigoare începând cu data de 23 mai 2019

REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 20 mai 2019.

Act de bază

#B: Legea nr. 422/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 noiembrie 2006

Acte modificatoare

#M16: Legea nr. 105/2019

#M15: Legea nr. 256/2018**

#M14: Legea nr. 209/2017

#M13: Legea nr. 248/2016

#M12: Legea nr. 185/2016**

#M11: Legea nr. 109/2016

#M10: Ordonanţa Guvernului nr. 10/2016

#M9: Legea nr. 227/2015

#M8: Legea nr. 169/2013**

#M7: Legea nr. 187/2012

#M6: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2011

#M5: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010

#M4: Hotărârea Guvernului nr. 1410/2009

#M3: Legea nr. 329/2009

#M2: Legea nr. 261/2009

#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009

Actele normative marcate cu două asteriscuri (**) se referă la derogări de la Legea nr. 422/2001, republicată, sau conţin modificări/abrogări efectuate asupra acestor derogări.

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

TITLUL I

Dispoziţii generale

ART. 1

(1) Prezenta lege reglementează regimul juridic general al monumentelor istorice.

(2) În sensul prezentei legi, monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României, semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală.

(3) Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în prezenta lege.

(4) Pot fi clasate ca monumente istorice bunurile imobile situate în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român, cu respectarea legislaţiei statului pe teritoriul căruia se află.

ART. 2

(1) Monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege.

(2) Activităţile şi măsurile de protejare a monumentelor istorice se realizează în interes public. În condiţiile prezentei legi intervenţiile asupra monumentelor istorice pot constitui cauză de utilitate publică.

(3) În sensul prezentei legi, prin protejare se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidenţa, conservarea, inclusiv paza şi întreţinerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice şi integrarea lor social-economică şi culturală în viaţa colectivităţilor locale.

(4) Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu caracter economic sau de altă natură.

(5) Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituţi de utilitate publică instituite potrivit legii.

ART. 3

Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran şi subacvatic:

a) monument - construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;

b) ansamblu - grup coerent din punct de vedere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic;

c) sit - teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific, tehnic sau al peisajului cultural.

ART. 4*)

(1) Monumentele istorice aparţin fie domeniului public sau privat al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor, fie sunt proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.

(2) Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituţiilor publice, pot fi concesionate, date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică sau închiriate, în condiţiile legii, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

(3) Monumentele istorice aparţinând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condiţiile stabilite prin prezenta lege.

(4) Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune ale statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancţiunea nulităţii absolute a vânzării.

(5) Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenţionează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea privind intenţia de vânzare, însoţită de documentaţia stabilită prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

(6) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor transmit Ministerului Culturii şi Cultelor înştiinţarea, documentaţia şi propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.

(7) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înştiinţării, documentaţiei şi a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor; titularii dreptului de preemţiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemţiune; valoarea de achiziţionare se negociază cu vânzătorul.

(8) În cazul în care Ministerul Culturii şi Cultelor sau serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor nu îşi exercită dreptul de preemţiune în termenul prevăzut la alin. (7), acest drept se transferă autorităţilor publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.

(9) Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemţiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situaţiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.

(10) În condiţiile legii, în vederea protejării monumentelor istorice se poate proceda, în cazuri extreme, la strămutarea acestora.

(11) Monumentele istorice care se află pe teritoriul României şi care sunt proprietatea altor state sunt protejate în condiţiile prezentei legi.

#CIN

*) Derogări de la prevederile art. 4 au fost acordate prin:

- art. 26 alin. (4) din Legea nr. 169/2013 privind unele măsuri necesare pentru lucrările de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco (#M8);

- art. 22 alin. (4) din Legea nr. 185/2016 privind unele măsuri necesare pentru implementarea proiectelor de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale (#M12).

Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct. 2.1 şi pct. 2.2 din nota 2 de la sfârşitul textului actualizat.

��.

CAPITOLUL III

Intervenţii asupra monumentelor istorice

ART. 23

(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii şi Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

(2) În sensul prezentei legi, intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

a) toate lucrările de cercetare, conservare, construire, extindere, consolidare, restructurare, amenajări peisagistice şi de punere în valoare, care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice;

b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcţii de protecţie, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice;

d) schimbări ale funcţiunii sau destinaţiei monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;

e) strămutarea monumentelor istorice;

f) amenajări de căi de acces, pietonale şi carosabile, utilităţi anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice.

(4) Autorizaţiile prevăzute la alin. (3), emise fără avizul instituţiilor abilitate prin lege şi fără re (3) Autorizaţia de construire, autorizaţia de desfiinţare, precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.spectarea condiţiilor acestora, sunt nule de drept.

(5) Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric face parte integrantă din Cartea tehnică a construcţiei. În situaţia în care aceasta nu există, Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric ţine locul documentaţiei tehnice de utilizare a bunului imobil, în condiţiile legii.

ART. 24*)

(1) Intervenţiile care se efectuează asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se află în zone de protecţie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizează pe baza avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau, după caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi a celorlalte avize, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

#M5

(2) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialişti şi experţi atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în condiţiile legii.

(3) În condiţiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecţie abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancţiuni şi, după caz, să dispună revenirea la situaţia iniţială şi să sesizeze organele de cercetare penală.

(4) Elaborarea expertizelor tehnice, a proiectelor de consolidare, restaurare, verificarea tehnică a proiectelor şi dirigentarea lucrărilor se efectuează numai de experţi şi/sau specialişti atestaţi de către Ministerul Culturii şi Cultelor, cu respectarea exigenţelor specifice domeniului monumentelor istorice şi a cerinţelor privind calitatea lucrărilor în construcţii.

(5) Protejarea şi conservarea monumentelor istorice reprezentând descoperiri arheologice rămase decopertate se fac, în condiţiile legii, de către investitori, sub coordonarea responsabilului ştiinţific al şantierului şi a instituţiei organizatoare.

#CIN

*) Derogări de la prevederile art. 24 au fost acordate prin:

- art. 26 alin. (4) din Legea nr. 169/2013 privind unele măsuri necesare pentru lucrările de dezvoltare a Conductei de gaze naturale Nabucco (#M8);

- art. 22 alin. (4) din Legea nr. 185/2016 privind unele măsuri necesare pentru implementarea proiectelor de importanţă naţională în domeniul gazelor naturale (#M12).

Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct. 2.1 şi pct. 2.2 din nota 2 de la sfârşitul textului actualizat.

��..

TITLUL III

Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în protejarea monumentelor istorice

CAPITOLUL I

Instituţii

ART. 25

(1) Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează şi asigură aplicarea strategiei naţionale şi urmăreşte respectarea prevederilor legale şi a normelor şi metodologiilor din domeniul protejării monumentelor istorice.

(2) Ministerul Culturii şi Cultelor asigură îndeplinirea angajamentelor statului asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia monumentelor istorice, la care România este parte.

(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul în relaţia cu proprietarii de monumente istorice şi cu titularii altor drepturi reale asupra acestora.

(4) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, potrivit prevederilor prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor organizează compartimente de specialitate în aparatul propriu, precum şi instituţii subordonate, având drept atribuţii activităţile de cercetare, inventariere, avizare, inspecţie şi control, conservare, restaurare şi punere în valoare a monumentelor istorice.

ART. 26

(1) În vederea protejării monumentelor istorice Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin serviciile sale publice deconcentrate ori prin alte instituţii publice subordonate, următoarele atribuţii:

1. organizează sistemul naţional de cercetare, inventariere, clasare a monumentelor istorice, de elaborare a reglementărilor din domeniu, de inspecţie şi control al monumentelor istorice;

2. avizează reglementările, normele şi metodologiile cu aplicabilitate pentru domeniul monumentelor istorice, în cazul în care acestea sunt elaborate de alte autorităţi decât Ministerul Culturii şi Cultelor;

3. conferă, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, regimul de monument istoric;

4. publică Lista monumentelor istorice, întocmită de Institutul Naţional al Patrimoniului, în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi o actualizează, potrivit legii, la fiecare 5 ani;

5. face propuneri pentru cuprinderea în proiectul bugetului de stat a sumelor necesare în vederea finanţării cheltuielilor pentru protejarea monumentelor istorice;

6. emite avizele necesare în vederea eliberării autorizaţiilor de construire pentru lucrările şi intervenţiile asupra monumentelor istorice;

#M10

7. emite avizul privind documentaţiile de urbanism din zonele de protecţie a monumentelor istorice şi din zonele construite protejate;

8. emite avizul privind studiile de fundamentare istorico-ştiinţifică pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice sau a zonelor construite protejate, ale secţiunilor de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului şi planurilor urbanistice, precum şi pentru proiectele de restaurare a monumentelor istorice;

9. emite avizul pentru Planul de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea "Zone construite protejate", precum şi pentru secţiunile de specialitate din planurile de amenajare a teritoriului care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;

10. emite avizele pentru secţiunile de specialitate din planurile urbanistice generale ale unităţilor administrativ-teritoriale, planurile urbanistice zonale, precum şi din planurile urbanistice de detaliu, care au ca obiect monumente istorice sau zone construite protejate;

#M13

11. emite avizele pentru intervenţii asupra imobilelor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate;

12. iniţiază, atunci când este necesar, sau solicită consiliilor judeţene sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, exproprierea pentru cauză de utilitate publică a monumentelor istorice, în vederea salvării acestora de la distrugere şi degradare;

13. coordonează, prin diriginţi de specialitate ai Institutului Naţional al Patrimoniului, atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor, lucrările de conservare, consolidare şi restaurare a monumentelor istorice, atunci când intervenţiile sunt finanţate total sau parţial din fondurile alocate de Ministerul Culturii şi Cultelor;

14. asigură inspecţia şi controlul propriu la monumentele istorice privind starea lor de conservare şi respectarea avizelor de specialitate emise, precum şi controlul propriu al şantierelor având drept obiect monumentele istorice, indiferent de regimul de proprietate şi de grupa monumentului istoric, de natura operaţiunilor şi de sursa lor de finanţare;

15. constată contravenţii şi aplică sancţiuni prin împuterniciţii săi şi ia măsurile corespunzătoare de sesizare a organelor de cercetare penală, în cazul infracţiunilor;

#M5

16. instituie, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Registrul specialiştilor, Registrul experţilor şi verificatorilor tehnici;

17. emite atestate pentru specialiştii şi experţii în domeniul protejării monumentelor istorice, în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;

#M5

18. *** Abrogat

19. avizează reglementările, normele şi metodologiile elaborate de autorităţile şi instituţiile publice abilitate, privind:

a) organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie, formare, specializare şi perfecţionare a specialiştilor din domeniul protejării monumentelor istorice;

b) prevenirea şi stingerea incendiilor la monumente istorice;

c) măsurile de protecţie specială a monumentelor istorice în caz de conflict armat, de protecţie împotriva actelor de terorism sau în situaţii de urgenţă;

d) stabilirea planurilor şi măsurilor de prevenire a distrugerilor cauzate de calamităţi sau dezastre naturale la monumente istorice;

e) înlăturarea sau diminuarea factorilor poluanţi la monumente istorice şi în zonele de protecţie a acestora;

f) elaborarea cadastrului monumentelor istorice;

20. avizează folosirea materialelor, tehnicilor şi tehnologiilor noi pentru restaurarea monumentelor istorice;

21. susţine, în condiţiile legii, programe şi proiecte de revitalizare şi punere în valoare a monumentelor istorice, hotărăşte strategii şi cofinanţează programe şi publicaţii pentru animarea culturală şi stimularea interesului public faţă de monumentele istorice;

22. instituie şi controlează amplasarea însemnului distinctiv care atestă regimul de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat;

23. colaborează cu organizaţiile neguvernamentale, în condiţiile legii, la realizarea de programe şi proiecte de protejare a monumentelor istorice;

24. asigură funcţionarea, logistica, secretariatul şi sediul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru comisiile regionale ale monumentelor istorice;

25. colaborează cu organismele internaţionale interesate şi participă, în cooperare cu acestea, la finanţarea programelor de protejare a monumentelor istorice, inclusiv a celor înscrise în Lista Patrimoniului Mondial;

26. exercită, în numele statului, dreptul de preemţiune asupra monumentelor istorice clasate în grupa A;

27. iniţiază, la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, proiecte de hotărâre a Guvernului privind acordarea statutului de oraş istoric sau sat istoric;

28. finanţează editarea şi publicarea Revistei monumentelor istorice şi a Buletinului monumentelor istorice.

(2) În situaţii de urgenţă, stări potenţial generatoare de situaţii de urgenţă, situaţii care privesc siguranţa naţională sau în alte situaţii excepţionale, Ministerul Culturii şi Cultelor poate emite avize de urgenţă pentru intervenţii asupra monumentelor istorice, fără consultarea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice sau, după caz, a Comisiei Naţionale de Arheologie, cu condiţia ca intervenţiile să fie reversibile.

(3) Pentru eliberarea avizelor prevăzute la alin. (1) pct. 6 - 10 nu se percep taxe sau tarife.

(4) Pentru eliberarea atestatelor, avizelor şi autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) pct. 11, 17 şi 18 se percep taxe şi tarife, care se fac venit la Ministerul Culturii şi Cultelor sau la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor şi se gestionează în regim extrabugetar, în condiţiile legii, exclusiv pentru acţiuni, proiecte şi programe în domeniul monumentelor istorice.

(5) Nivelul taxelor şi tarifelor care se percep potrivit alin. (3) se stabileşte prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.

��..

CAPITOLUL II

Atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale

ART. 45

(1) În vederea protejării monumentelor istorice şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

a) cooperează cu organismele de specialitate şi cu instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării monumentelor istorice şi asigură punerea în aplicare şi respectarea deciziilor acestora;

b) asigură protejarea monumentelor istorice clasate, aflate în domeniul public sau privat al municipiului, respectiv oraşului sau comunei, precum şi a celor abandonate sau aflate în litigiu, alocând resurse financiare în acest scop;

c) cooperează cu ceilalţi proprietari sau administratori de monumente istorice;

d) se pot asocia între ele, precum şi cu persoane fizice sau juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice şi pot înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local;

e) participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează;

f) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea monumentelor istorice, elaborează, actualizează şi aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism privind monumentele istorice sau zonele protejate care conţin monumente istorice;

g) iau măsurile tehnice şi administrative necesare în vederea prevenirii degradării monumentelor istorice;

h) includ în structura aparatului propriu compartimente specializate sau, după caz, posturi ori sarcini de serviciu precise în domeniul protejării monumentelor istorice;

i) elaborează planurile anuale de gestiune şi protecţie a monumentelor istorice de pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale care sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial şi asigură monitorizarea acestora prin personalul propriu.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să realizeze studiile de fundamentare, delimitare şi instituire a zonelor de protecţie a monumentelor istorice, folosind numai personal de specialitate atestat.

ART. 46

(1) Pentru protejarea monumentelor istorice din unităţile administrativ-teritoriale de competenţă consiliile locale au următoarele atribuţii:

a) colaborează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, furnizând acesteia toate informaţiile actualizate din domeniul protejării monumentelor istorice;

b) în vederea întocmirii sau modificării planurilor urbanistice generale sau a planurilor urbanistice zonale ale localităţilor, asigură elaborarea documentaţiei pentru delimitarea zonelor de protecţie a monumentelor istorice;

c) prevăd, în termen de 12 luni de la clasarea monumentelor istorice, fondurile bugetare necesare pentru elaborarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a regulamentelor aferente;

d) elaborează regulamentele de urbanism pentru zonele de protecţie a monumentelor istorice şi pentru zonele construite protejate şi le aprobă numai pe baza şi în condiţiile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz;

e) elaborează sau, după caz, aprobă programe ori măsuri administrative, bugetare sau fiscale speciale de prevenire a degradării monumentelor istorice şi a zonelor protejate din municipiul, oraşul sau comuna respectivă, cu respectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, după caz;

f) la solicitarea direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu organele de poliţie, interzic circulaţia vehiculelor grele şi transportul de materiale explozive în zona de protecţie a monumentelor istorice;

g) colaborează cu compartimentele specializate ale altor autorităţi ale administraţiei publice locale în cazul în care monumentele istorice şi zonele de protecţie a acestora se află pe teritoriul mai multor unităţi administrativ-teritoriale.

(2) La data emiterii autorizaţiilor de construcţie sau de desfiinţare, pentru lucrări ce urmează a se executa la monumente istorice, în zonele de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate, autorităţile emitente ale autorizaţiilor transmit copii ale acestor documente serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.

ART. 47

Primarul are următoarele atribuţii specifice:

a) verifică existenţa tuturor avizelor de specialitate în domeniul monumentelor istorice şi conformitatea autorizaţiei cu prevederile acestora, precum şi îndeplinirea dispoziţiilor cuprinse în Obligaţia privind folosinţa monumentului istoric, conform prevederilor legale, asigură menţionarea în autorizaţie a tuturor condiţiilor conţinute în avize la autorizarea lucrărilor asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor situate în zona lor de protecţie, respectiv la eliberarea pentru acestea a autorizaţiei de funcţionare;

b) ia măsuri pentru autorizarea cu prioritate a documentaţiilor tehnice care se referă la intervenţii asupra monumentelor istorice;

c) dispune oprirea oricăror lucrări de construire sau de desfiinţare în situaţia descoperirii de vestigii arheologice, hotărăşte şi, după caz, organizează paza acestora şi anunţă în cel mai scurt timp direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;

d) asigură prin aportul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar;

e) asigură paza şi protecţia monumentelor istorice aflate în domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi ale monumentelor istorice abandonate sau aflate în litigiu, semnalând de urgenţă direcţiei pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, orice caz de nerespectare a legii;

f) asigură efectuarea, împreună cu serviciile publice de pompieri, de acţiuni de prevenire şi stingere a incendiilor la monumente istorice.

ART. 48

Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii:

a) cooperează cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, comunicând toate informaţiile referitoare la monumentele istorice aflate în teritoriul lor de competenţă; facilitează comunicarea dintre direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi consiliile locale ale oraşelor şi comunelor din teritoriul judeţului, respectiv ale sectoarelor în cazul municipiului Bucureşti;

b) iniţiază, cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, procedura de expropriere pentru cauză de utilitate publică în vederea protejării monumentelor istorice, în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege;

c) sprijină şi îndrumă activitatea consiliilor locale ale comunelor sau ale oraşelor, care nu au organizate servicii în domeniu sau posturi specializate în aparatul propriu pentru protejarea monumentelor istorice înscrise în Lista monumentelor istorice din grupa B şi aflate pe teritoriul administrativ al acestora.

#M2

d) *** Abrogata

TITLUL V

Finanţarea protejării monumentelor istorice

ART. 49

(1) Protejarea monumentelor istorice se finanţează de proprietarii sau deţinătorii acestora şi poate fi cofinanţată din fonduri asigurate de la bugetul de stat, bugetele locale sau din alte surse.

��..

2. - ORDIN Nr. 2515/2018 din 28 iunie 2018

privind stabilirea cuantumului tarifelor pentru emiterea avizelor de specialitate necesare pentru intervenţiile asupra imobilelor aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate

EMITENT: MINISTERUL CULTURII ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 614 din 17 iulie 2018

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) pct. 11 şi art. 26 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) pct. 16 şi art. 11 alin. (1) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul culturii şi identităţii naţionale emite următorul ordin:

ART. 1

Tariful pentru eliberarea avizelor de specialitate necesare pentru intervenţiile asupra imobilelor aflate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate este de 3 lei/m² suprafaţă desfăşurată, pentru toate categoriile de lucrări de intervenţii, indiferent de beneficiar, finalitatea sau destinaţia imobilului, şi nu poate depăşi 15.000 lei.

ART. 2

(1) Suprafeţele care stau la baza calculului tarifelor prevăzute la art. 1 sunt cele precizate în documentaţia prezentată spre avizare, întocmită şi asumată conform prevederilor legale în vigoare.

(2) Atunci când suprafeţele intervenţiilor supuse avizării nu sunt clar precizate în documentaţia prezentată spre avizare, la solicitarea emitentului avizului de specialitate se vor depune completările necesare, care să indice suprafeţele care stau la baza calculului tarifului.

ART. 3

(1) Tarifele se percep, indiferent de emitentul avizului, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, la care se depun solicitările de avize, precum şi contestaţiile, care verifică şi analizează conţinutul documentaţiei, în a căror rază teritorială se află imobilul. Eliberarea avizelor se face doar în baza dovezii achitării tarifului.

(2) Veniturile obţinute din încasarea tarifelor stabilite prin prezentul ordin se gestionează în regim extrabugetar de către instituţia care le percepe, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 387/2003 privind înfiinţarea pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor, direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi Administraţia Fondului Cultural Naţional a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 4

(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

(2) Cuantumul tarifelor pentru emiterea avizelor de specialitate, care au fost solicitate înainte de data intrării în vigoare a prezentului ordin, se stabileşte potrivit dispoziţiilor Ordinului ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.664/2010 privind stabilirea cuantumului tarifelor pentru eliberarea avizelor de specialitate necesare autorizării lucrărilor de construire sau de desfiinţare pentru imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de construcţie avizate.

(3) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului culturii şi patrimoniului naţional nr. 2.664/2010 privind stabilirea cuantumului tarifelor pentru eliberarea avizelor de specialitate necesare autorizării lucrărilor de construire sau de desfiinţare pentru imobilele aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice şi în zonele construite protejate, pentru care nu există regulamente de construcţie avizate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 2 decembrie 2010, se abrogă.