1. -  LEGE  Nr. 21/1996 din 10 aprilie 1996    *** Republicată

Legea concurenţei

 

    Text în vigoare începând cu data de 20 noiembrie 2020

    REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

 

    Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 17 noiembrie 2020.

 

    Act de bază

#B: Legea nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016

 

    Acte modificatoare

#M9: Legea nr. 254/2020

#M8: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020

#M7: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 160/2020

#M6: Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2020

#M5: Legea nr. 55/2020

#M4: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 6/2020

#M3: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2019

#M2: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2017*, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 239/2020 (#M6)

#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017

 

    În lista de mai sus, actele normative marcate cu asterisc (*) sunt modificate, abrogate sau respinse şi modificările efectuate prin aceste acte normative asupra Legii nr. 21/1996, republicată, nu mai sunt de actualitate.

 

    Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

 

#CIN

    NOTĂ:

    A se vedea şi art. 1 - 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2020 (#M8) privind acţiunile în despăgubire în cazurile de încălcare a dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

#B

    CAPITOLUL I

    Dispoziţii generale

 

    ART. 1

    Prezenta lege are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.

    ART. 2

    (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, săvârşite de:

    a) întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi - persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, denumite în continuare întreprinderi;

    b) autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.

#M8

    (2) Prin întreprindere, în sensul prezentei legi, se înţelege orice entitate angajată într-o activitate economică constând în oferirea de bunuri sau de servicii pe o piaţă dată, indiferent de statutul său juridic şi de modul de finanţare, astfel cum este definită în jurisprudenţa Uniunii Europene.

#B

    (3) Când întreprinderile, definite potrivit prevederilor alin. (1) lit. a), participă la o grupare realizată pe cale convenţională prin acord, înţelegere, pact, protocol, contract şi altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ascunsă, dar fără personalitate juridică şi indiferent de formă - alianţă, coaliţie, grup, bloc, federaţie şi altele asemenea - pentru actele şi faptele prevăzute la alin. (1), săvârşite în cadrul participării la o asemenea grupare, dispoziţiile prezentei legi se aplică fiecărei întreprinderi, ţinându-se seama de principiul proporţionalităţii.

    (4) Dispoziţiile prezentei legi se aplică actelor şi faptelor prevăzute la alin. (1), când sunt săvârşite pe teritoriul României, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării, atunci când produc efecte pe teritoriul României.

    ART. 3

    (1) Punerea în aplicare a prezentei legi este încredinţată Consiliului Concurenţei ca autoritate naţională în domeniul concurenţei. Consiliul Concurenţei este autoritate administrativă autonomă, învestită în acest scop, în condiţiile, modalităţile şi limitele stabilite prin dispoziţiile prezentei legi.

    (2) Consiliul Concurenţei aplică dispoziţiile art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 şi 82 din tratat, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, în cazurile în care actele sau faptele întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi pot afecta comerţul dintre statele membre ale Uniunii Europene.

    ART. 4*)

    (1) Preţurile produselor şi tarifele serviciilor şi lucrărilor se determină în mod liber prin concurenţă, pe baza cererii şi ofertei. Preţurile şi tarifele practicate în cadrul unor activităţi cu caracter de monopol natural sau al unor activităţi economice prevăzute prin lege se stabilesc şi se ajustează cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, cu excepţia celor pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte competenţe.

    (2) În sectoarele economice sau pe pieţele unde concurenţa este exclusă sau substanţial restrânsă prin efectul unei legi sau datorită existenţei unei poziţii de monopol, Guvernul poate, prin hotărâre, să instituie forme corespunzătoare de control al preţurilor pentru o perioadă de cel mult 3 ani, care poate fi prelungită succesiv pe durate de câte cel mult un an, dacă împrejurările care au justificat adoptarea respectivei hotărâri continuă să existe.

    (3) Pentru sectoare economice determinate şi în împrejurări excepţionale, precum: situaţii de criză, dezechilibru major între cerere şi ofertă şi disfuncţionalitate evidentă a pieţei, Guvernul poate dispune măsuri cu caracter temporar pentru combaterea creşterii excesive a preţurilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea măsuri pot fi adoptate prin hotărâre pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru durate de câte cel mult 3 luni, cât timp persistă împrejurările care au determinat adoptarea respectivei hotărâri.

    (4) Intervenţia Guvernului în situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) se face cu avizul Consiliului Concurenţei.

#M3

    (5) Întreprinderile transmit la cererea Consiliului Concurenţei preţurile de vânzare a produselor comercializate de acestea, în vederea realizării de analize, studii de piaţă sau comparaţii de preţ incluse în platformele on-line destinate informării consumatorilor. În acest scop, selectarea sectoarelor din economie incluse în platformele online se realizează de către Consiliul Concurenţei, cu consultarea autorităţii de reglementare din sectorul respectiv.

#M8

    (6) Întreprinderile transmit la cererea Consiliului Concurenţei preţurile de vânzare a produselor comercializate de acestea, în vederea realizării de analize, studii de piaţă sau comparaţii de preţ incluse în platformele online destinate informării consumatorilor. În acest scop, selectarea sectoarelor din economie incluse în platformele online se realizează de către Consiliul Concurenţei, cu consultarea autorităţii de reglementare din sectorul respectiv.

#CIN

    *) Conform art. 14 din Legea nr. 55/2020 (#M5), pe durata stării de alertă, pentru produsele utilizate pentru rezolvarea cauzei care a determinat starea de alertă pot fi plafonate preţurile, în condiţiile art. 4 alin. (3), doar dacă în piaţă există disfuncţionalităţi în privinţa asigurării acestora.

 

#B

    CAPITOLUL II

    Practici anticoncurenţiale

    ART. 5

    (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:

    a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

    b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;

    c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;

    d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

    e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

    (2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică înţelegerilor sau categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

    a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;

    b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

    c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.

    (3) Categoriile de înţelegeri, decizii şi practici concertate, exceptate prin aplicarea prevederilor alin. (2), precum şi condiţiile şi criteriile de încadrare pe categorii sunt cele stabilite în regulamentele Consiliului Uniunii Europene sau ale Comisiei Europene cu privire la aplicarea prevederilor art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene anumitor categorii de înţelegeri, decizii ale asociaţiilor de întreprinderi sau practici concertate, denumite regulamente de exceptare pe categorii, care se aplică în mod corespunzător.

    (4) Înţelegerile, deciziile şi practicile concertate prevăzute la alin. (1), care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2) sau se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (3), sunt considerate legale, fără a fi necesară notificarea acestora de către părţi şi emiterea unei decizii de către Consiliul Concurenţei.

    (5) Sarcina probei unei încălcări a prevederilor alin. (1) revine Consiliului Concurenţei. Întreprinderii sau asociaţiei de întreprinderi care invocă beneficiul prevederilor alin. (2) sau (3) îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste alineate.

    (6) Ori de câte ori Consiliul Concurenţei aplică prevederile alin. (1) înţelegerilor, deciziilor sau practicilor concertate, în măsura în care acestea pot afecta comerţul între statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

    ART. 6

    (1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante deţinute pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia. Aceste practici abuzive pot consta în special în:

    a) impunerea, direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiţii de tranzacţionare inechitabile;

    b) limitarea producţiei, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;

    c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial;

    d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

    (2) Ori de câte ori Consiliul Concurenţei aplică prevederile alin. (1), în măsura în care folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante poate afecta comerţul dintre statele membre, acesta aplică, de asemenea, prevederile art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

    (3) Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă, în situaţia în care cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 40%.

    ART. 7

    (1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii:

    a) în cazul în care cota de piaţă cumulată deţinută de părţile la o înţelegere nu depăşeşte 10% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe una dintre aceste pieţe;

    b) în cazul în care cota de piaţă deţinută de fiecare dintre părţile la o înţelegere nu depăşeşte 15% pe niciuna dintre pieţele relevante afectate de înţelegere, atunci când aceasta este încheiată între întreprinderi care nu sunt concurenţi, existenţi sau potenţiali, pe niciuna dintre aceste pieţe;

    c) în cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de o înţelegere între concurenţi sau între neconcurenţi, se aplică pragul de 10%, potrivit prevederilor alin. (1) lit. a).

    (2) Atunci când pe o piaţă relevantă concurenţa este restrânsă de efectul cumulativ al unor înţelegeri de vânzare de bunuri sau de servicii încheiate cu diferiţi furnizori sau distribuitori, pragurile prevăzute la alin. (1) sunt reduse la 5%, atât pentru înţelegerile încheiate între concurenţi, cât şi pentru cele încheiate între neconcurenţi.

    (3) Înţelegerile nu restrâng concurenţa în cazul în care cotele de piaţă nu depăşesc pragurile de 10%, 15%, respectiv 5%, prevăzute la alin. (1) şi (2), cu mai mult de două puncte procentuale în cursul a 2 ani calendaristici succesivi.

    (4) Prevederile alin. (1) - (3) nu se aplică acordurilor care conţin oricare dintre următoarele restricţii grave:

    a) în ceea ce priveşte acordurile dintre concurenţi, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricţiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect:

    1. fixarea preţurilor de vânzare a produselor către terţi;

    2. limitarea producţiei sau a vânzărilor;

    3. împărţirea pieţelor sau a clienţilor;

    b) în ceea ce priveşte acordurile dintre neconcurenţi, astfel cum sunt definite la alin. (1), restricţiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinaţie cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor au ca obiect:

    1. restrângerea capacităţii cumpărătorului de a-şi stabili preţul de vânzare, fără a aduce atingere posibilităţii furnizorului de a impune un preţ de vânzare maxim sau de a recomanda un preţ de vânzare, cu condiţia ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preţ de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părţi sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;

    2. restrângeri teritoriale sau privind clienţii cărora cumpărătorul le poate vinde bunurile ori serviciile care fac obiectul contractului, cu excepţia cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricţii care nu sunt grave:

    (i) restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului ori cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricţie nu limitează vânzările efectuate de clienţii cumpărătorului;

    (ii) restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acţionează pe piaţă în calitate de comerciant cu ridicata;

    (iii) restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizaţi realizate de membrii unui sistem de distribuţie selectivă;

    (iv) restrângerea capacităţii cumpărătorului de a vinde componente destinate încorporării unor clienţi care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;

    3. restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuţie selectivă care acţionează pe piaţă în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilităţii de a interzice unui membru al sistemului să îşi desfăşoare activităţile dintr-un sediu secundar neautorizat;

    4. restrângerea livrărilor încrucişate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuţie selectivă, inclusiv între distribuitori care acţionează la diferite niveluri ale comerţului;

    5. restricţia convenită între un furnizor de componente şi un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost desemnaţi de cumpărător pentru repararea ori întreţinerea bunurilor sale;

    c) în ceea ce priveşte acordurile între concurenţi, astfel cum sunt definite la alin. (1), atunci când concurenţii acţionează, în sensul acordului, la niveluri diferite ale lanţului de producţie sau de distribuţie, oricare dintre restricţiile grave enumerate la lit. a) şi b).

    (5) Prevederile alin. (1) - (4) se aplică şi în cazul deciziilor asociaţiilor de întreprinderi şi practicilor concertate.

    ART. 8

    (1) Sunt interzise orice acţiuni sau inacţiuni ale autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale ori locale şi ale entităţilor către care acestea îşi deleagă atribuţiile, care restrâng, împiedică sau denaturează concurenţa, precum:

    a) limitarea libertăţii comerţului sau autonomiei întreprinderilor, exercitate cu respectarea reglementărilor legale;

    b) stabilirea de condiţii discriminatorii pentru activitatea întreprinderilor.

    (2) În cazul în care autorităţile sau instituţiile administraţiei publice centrale ori locale sau entităţile către care acestea şi-au delegat atribuţiile nu se conformează, în termenul stabilit, măsurilor dispuse prin decizie de către Consiliul Concurenţei în scopul restabilirii mediului concurenţial, acesta poate introduce acţiune în contencios administrativ, la Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei, obligarea autorităţii sau instituţiei în cauză să emită un act administrativ ori să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

    (3) Consiliul Concurenţei se poate adresa instanţei în condiţiile alin. (2), în termen de 6 luni de la data expirării perioadei prevăzute în decizie, perioadă în care autoritatea sau instituţia administraţiei publice centrale sau locale avea obligaţia să se conformeze măsurilor necesare restabilirii mediului concurenţial normal.

 

    CAPITOLUL III

    Concentrarea economică

    ART. 9

    (1) Se realizează o concentrare în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

    a) fuzionării a două sau mai multe întreprinderi independente anterior sau părţi ale unor întreprinderi; sau

    b) dobândirii, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori mobiliare sau de active, fie prin contract ori prin orice alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora.

    (2) Crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome constituie o concentrare potrivit prevederilor alin. (1) lit. b).

    (3) În măsura în care crearea unei societăţi în comun, reprezentând o concentrare potrivit prevederilor alin. (1), are ca obiect sau efect coordonarea comportamentului concurenţial al întreprinderilor rămase independente, o astfel de coordonare este evaluată în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 5 alin. (1) - (3), precum şi cu cele ale art. 101 alin. (1) şi (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, pentru a se stabili dacă operaţiunea este sau nu compatibilă cu un mediu concurenţial normal.

    (4) La realizarea evaluării prevăzute la alin. (3), Consiliul Concurenţei ia în considerare, în special, următoarele criterii:

    a) dacă două sau mai multe societăţi-mamă reţin, într-o măsură semnificativă, activităţile de pe aceeaşi piaţă ca şi societatea în comun ori de pe o piaţă situată în amonte sau în aval faţă de cea a societăţii în comun ori pe o piaţă vecină aflată în strânsă legătură cu această piaţă;

    b) dacă prin coordonarea care reprezintă consecinţa directă a creării societăţii în comun întreprinderile implicate au posibilitatea de a elimina concurenţa pentru o parte semnificativă a produselor sau a serviciilor în cauză.

    (5) Potrivit prevederilor prezentei legi, controlul decurge din drepturi, contracte sau orice alte elemente care, fiecare în parte ori luate împreună şi ţinând seama de circumstanţele de fapt sau de drept, conferă posibilitatea de a exercita o influenţă determinantă asupra unei întreprinderi, în special prin:

    a) drepturi de proprietate sau de folosinţă asupra totalităţii ori a unei părţi din activele unei întreprinderi;

    b) drepturi sau contracte care conferă o influenţă determinantă asupra structurii întreprinderii, votului sau deciziilor organelor de conducere ale unei întreprinderi.

    (6) Controlul prevăzut la alin. (1) - (5) este dobândit de către persoana sau persoanele ori de către întreprinderile care:

    a) sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale contractelor prevăzute la alin. (5);

    b) nu sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale contractelor prevăzute la alin. (5), dar au puterea de a exercita influenţa determinantă conferită de acestea.

    ART. 10

    Nu constituie operaţiuni de concentrare economică situaţiile în care:

    a) controlul este dobândit şi exercitat de către un lichidator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o altă persoană mandatată de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei proceduri de încetare de plăţi, redresare, concordat, lichidare judiciară, urmărire silită sau altă procedură similară;

    b) instituţiile de credit sau alte instituţii financiare ori societăţile de asigurări ale căror activităţi obişnuite includ tranzacţionarea şi negocierea de valori mobiliare în contul lor sau în contul altora deţin temporar valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au dobândit în vederea revânzării, cu condiţia ca acestea să nu îşi exercite drepturile de vot conferite de valorile mobiliare în cauză pentru a determina comportamentul concurenţial al întreprinderii în cauză sau cu condiţia să îşi exercite aceste drepturi de vot numai pentru pregătirea cesionării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia ori a cesionării valorilor mobiliare în cauză şi ca cesiunea să aibă loc în termen de un an de la data achiziţiei; Consiliul Concurenţei poate prelungi acest termen, la cerere, în cazul în care respectivele instituţii sau societăţi pot dovedi că cesionarea nu a fost posibilă, în condiţii rezonabile, în termenul stabilit;

    c) controlul, potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) lit. b), este dobândit de o întreprindere al cărei obiect unic de activitate este de a achiziţiona participaţii la alte întreprinderi, de a gestiona şi valorifica respectivele participaţii, fără a se implica direct sau indirect în gestionarea întreprinderilor în cauză, aceasta fără a aduce însă atingere drepturilor pe care întreprinderea le deţine în calitate de acţionar, cu condiţia ca drepturile de vot legate de participaţiile deţinute să fie exercitate, în special în ceea ce priveşte numirea membrilor organelor de conducere şi supraveghere ale întreprinderilor la care deţine participaţiile, doar pentru a menţine valoarea integrală a investiţiilor în cauză şi nu pentru a determina, direct sau indirect, comportamentul concurenţial al acelor întreprinderi;

    d) întreprinderile, inclusiv cele care fac parte din grupuri economice, realizează operaţiuni de restructurare sau reorganizare a propriilor activităţi.

    ART. 11

    Sunt interzise concentrările economice care pot ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante.

    ART. 12

    (1) Prevederile prezentului capitol se aplică operaţiunilor de concentrare economică, atunci când cifra de afaceri cumulată a întreprinderilor implicate în operaţiune depăşeşte echivalentul în lei a 10.000.000 euro şi când cel puţin două dintre întreprinderile implicate au realizat pe teritoriul României, fiecare în parte, o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul în lei a 4.000.000 euro. Echivalentul în lei se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a exerciţiului financiar din anul anterior realizării operaţiunii.

    (2) Pragurile valorice prevăzute la alin. (1) pot fi modificate prin hotărâre a Plenului Consiliului Concurenţei, care se pune în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, după obţinerea avizului Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, şi intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    ART. 13

    (1) Concentrările economice care depăşesc pragurile valorice prevăzute la art. 12 trebuie notificate Consiliului Concurenţei înainte de punerea în aplicare şi după încheierea acordului, după anunţarea ofertei publice sau după preluarea pachetului de control.

    (2) Notificarea poate fi efectuată şi în cazurile în care întreprinderile implicate demonstrează Consiliului Concurenţei intenţia de a încheia un acord sau, în cazul ofertei publice, şi-au anunţat intenţia de a face o astfel de ofertă, cu condiţia ca acordul sau oferta planificată să aibă ca rezultat o concentrare care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 12.

    (3) Potrivit prevederilor prezentei legi, termenul "concentrare economică notificată" include, de asemenea, concentrările planificate, notificate potrivit prevederilor alin. (2).

    (4) Concentrările economice care se realizează prin fuziunea a două sau mai multor întreprinderi trebuie notificate de către fiecare dintre părţile implicate; în celelalte cazuri, notificarea trebuie să fie înaintată de către persoana, întreprinderea sau întreprinderile care dobândesc controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi ori asupra unor părţi ale acestora.

    (5) Criteriile de evaluare a compatibilităţii concentrărilor economice cu un mediu concurenţial normal, procedura de notificare, de acordare a derogării, termenele, documentele şi informaţiile de prezentat, comunicările şi prezentarea de observaţii de către întreprinderile interesate se stabilesc prin regulamente şi instrucţiuni adoptate de Consiliul Concurenţei.

    (6) Este interzisă punerea în aplicare a unei operaţiuni de concentrare economică înainte de notificare şi înainte de a fi declarată compatibilă cu un mediu concurenţial normal, printr-o decizie adoptată de Consiliul Concurenţei, potrivit prevederilor art. 47.

    (7) Prevederile alin. (6) nu împiedică punerea în aplicare a unei oferte publice sau a unei serii de tranzacţii cu valori mobiliare, inclusiv cu valori mobiliare convertibile în alte tipuri de valori mobiliare, acceptate în vederea tranzacţionării pe o piaţă de tipul bursei de valori, prin care se dobândeşte controlul potrivit prevederilor art. 9 de la vânzători diferiţi, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

    a) concentrarea să fie notificată fără întârziere Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor alin. (1);

    b) cel care dobândeşte controlul să nu exercite drepturile de vot aferente valorilor mobiliare în cauză sau să facă acest lucru numai pentru a menţine valoarea integrală a investiţiei sale în temeiul unei derogări acordate de Consiliul Concurenţei, potrivit prevederilor alin. (8).

    (8) Consiliul Concurenţei poate acorda, la cerere, o derogare de la regula instituită la alin. (6). Cererea de acordare a derogării trebuie să fie motivată. În decizia pe care o va emite Consiliul Concurenţei va ţine cont de efectele suspendării concentrării economice asupra uneia sau mai multora dintre întreprinderile implicate în operaţiune sau asupra unor terţi şi de ameninţarea reprezentată de concentrare asupra concurenţei. Această derogare poate fi acordată sub rezerva îndeplinirii unor condiţii şi obligaţii destinate asigurării unei concurenţe efective. O derogare poate fi acordată oricând, atât anterior, cât şi ulterior notificării.

    (9) Validitatea oricărei operaţiuni de concentrare economică, inclusiv a celor realizate cu încălcarea prevederilor alin. (6), depinde de analiza şi decizia pe care Consiliul Concurenţei o adoptă cu privire la operaţiune, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2), (4), (5) şi (8).

 

    CAPITOLUL IV

    Consiliul Concurenţei

   ART. 14

    (1) Se înfiinţează Consiliul Concurenţei, autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu personalitate juridică, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi. Sediul Consiliului Concurenţei este în municipiul Bucureşti.

    (2) Structura organizatorică şi de personal a Consiliului Concurenţei, atribuţiile de conducere şi de execuţie ale personalului său se stabilesc prin regulamentele interioare adoptate de acesta.

��������������������������������������.

  ART. 24

    (1) Consiliul Concurenţei îşi întocmeşte proiectul de buget propriu, care se prevede distinct în bugetul de stat. Finanţarea Consiliului Concurenţei se asigură de la bugetul de stat, precum şi din venituri proprii din sursele prevăzute la art. 31.

    (2) Pentru funcţionarea Consiliului Concurenţei şi a aparatului său teritorial, Guvernul şi, după caz, organele administraţiei publice locale vor atribui Consiliului Concurenţei în administrare imobilele necesare, respectiv terenurile şi dotările din domeniul public de interes naţional sau, după caz, local, în termen de 60 de zile de la înregistrarea cererii Consiliului Concurenţei.

    (3) Sumele reprezentând tarife şi amenzi sau alte sancţiuni aplicate de Consiliul Concurenţei se fac venit la bugetul de stat, în condiţiile legii.

    (4) Deciziile Consiliului Concurenţei prin care se aplică amenzi sau se stabilesc taxe de autorizare constituie titluri executorii, fără vreo altă formalitate, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.

    (5) Consiliul Concurenţei va suporta, în limita fondurilor bugetare aprobate cu această destinaţie, sumele necesare asigurării asistenţei juridice pentru membrii Plenului, inspectorii de concurenţă şi celelalte categorii de personal, în legătură cu faptele săvârşite de aceştia în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, atunci când au calitatea de învinuit ori inculpat.

    (6) Sumele acordate de Consiliul Concurenţei membrilor Plenului, inspectorilor de concurenţă sau altor angajaţi pentru asigurarea asistenţei juridice vor fi restituite de către aceştia, în cazul în care printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit vinovăţia acestora ori că fapta a fost săvârşită în afara exercitării atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege.

    (7) Procedura şi condiţiile în care sumele necesare asigurării asistenţei juridice sunt suportate de Consiliul Concurenţei vor fi reglementate prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.

    ART. 25

    (1) Consiliul Concurenţei are următoarele atribuţii:

    a) efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 8, 13 şi art. 47 alin. (3) din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

    b) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor art. 5, 6, 8 şi 13 din prezenta lege, precum şi a prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă;

    c) acceptă angajamente şi impune măsuri interimare, în condiţiile prevăzute de lege;

    d) ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de concentrări economice;

   e) retrage, prin decizie, beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, potrivit prevederilor art. 29 alin. (2) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003;

    f) asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse şi a efectelor concentrărilor economice autorizate condiţionat prin decizii;

    g) efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare, atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă. Consiliul Concurenţei poate publica un raport cu privire la rezultatele investigaţiei privind anumite sectoare ale economiei sau anumite acorduri în diferite sectoare şi invită părţile interesate să formuleze observaţii;

    h) sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3), şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;

    i) sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente, potrivit prezentei legi;

#M8

    j) urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al prezentei legi şi poate recomanda autorităţilor competente modificarea actelor normative care au sau pot avea impact anticoncurenţial;

#B

    k) sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;

    l) emite avize sau puncte de vedere pentru proiectele de acte normative, proiectele de documente de politici publice, care pot avea impact anticoncurenţial, şi poate recomanda modificarea acestora;

    m) face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;

    n) propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;

    o) realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor internaţionale specializate informaţii privind această activitate;

    p) reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil; ca autoritate naţională de concurenţă, Consiliul Concurenţei este responsabil de relaţia cu instituţiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislaţia europeană, şi cooperează cu alte autorităţi de concurenţă;

    r) stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii de concurenţă;

    s) ia orice alte decizii în îndeplinirea atribuţiilor ce decurg din prezenta lege;

   ş) asigură aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 20/2015, cu modificările ulterioare, precum şi aplicarea prevederilor Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare;

#M7

    t) îndeplineşte orice alte atribuţii în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat, al concurenţei neloiale şi practicilor comerciale incorecte, al bunei funcţionări a pieţei serviciilor digitale, al politicilor privind investiţiile străine în economia naţională, precum şi al oricăror politici privind buna funcţionare a pieţelor în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat, care decurg din actele normative interne sau din cele emise de instituţiile Uniunii Europene.

#B

    (2) În vederea exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi g), Consiliul Concurenţei poate realiza examinări preliminare, în cadrul cărora are dreptul să solicite informaţiile şi documentele necesare, potrivit prevederilor art. 34 alin. (2).

    (3) În aplicarea alin. (1) lit. l), autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să solicite avize sau puncte de vedere atunci când iniţiază proiecte de acte normative, proiecte de documente de politici publice, care pot avea impact anticoncurenţial. Observaţiile şi propunerile formulate în avizul sau punctul de vedere al Consiliului Concurenţei vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ, respectiv a proiectului de documente de politici publice.

    (4) Consiliul Concurenţei, în calitate de autoritate naţională de concurenţă, are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003, precum şi cele prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 22 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi. Instanţele naţionale au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003.

    (5) O investigaţie privind un anumit sector economic poate fi finalizată prin identificarea unor disfuncţionalităţi ale pieţei care afectează procesul concurenţial. În această situaţie, Consiliul Concurenţei va lua, în cel mai scurt timp, măsurile necesare în scopul de a crea condiţii de concurenţă efectivă prin:

    a) emiterea de recomandări către mediul de afaceri, autorităţile publice sau consumatori, pentru facilitarea dezvoltării pieţei şi a concurenţei;

    b) promovarea unor reglementări specifice, dacă se constată că disfuncţionalităţile pieţei au fost generate de acte normative în vigoare;

    c) impunerea, prin decizie, a măsurilor necesare, adecvate şi proporţionale pentru remedierea disfuncţionalităţilor pieţei.

    (6) Măsurile prevăzute la alin. (5) lit. c) sunt supuse consultării publice anterior adoptării unei decizii. Întreprinderile faţă de care se impun aceste măsuri au dreptul de acces la documentele din dosarul Consiliului Concurenţei, în conformitate cu prevederile art. 45, şi pot prezenta în scris punctul lor de vedere. În observaţiile scrise, părţile implicate pot solicita organizarea de audieri de către Consiliul Concurenţei. Data până la care se trimit observaţiile, respectiv data audierii, după caz, este stabilită de Consiliul Concurenţei.

    (7) Toate referirile din Legea nr. 11/1991, cu modificările şi completările ulterioare, la Oficiul Concurenţei vor fi înlocuite cu referirea la Consiliul Concurenţei. Consiliul Concurenţei va putea folosi oricare dintre instrumentele prevăzute de prezenta lege pentru identificarea şi sancţionarea faptelor de concurenţă neloială.

    ART. 26

    (1) Consiliul Concurenţei adoptă regulamente şi instrucţiuni, emite ordine, ia decizii şi formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte în aplicarea prevederilor prezentei legi.

    (2) Consiliul Concurenţei poate face recomandări de bună practică în diverse sectoare economice şi îndrumări privind diverse aspecte generale ale aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, cu luarea în considerare a practicii instanţelor naţionale şi a celor de la nivelul Uniunii Europene, precum şi a practicii Comisiei Europene.

    (3) Consiliul Concurenţei emite ordine prin care pune în aplicare, suspendă sau abrogă reglementările adoptate în plen, dispune efectuarea de investigaţii, ordonă inspecţii, ia măsuri privind gestiunea internă şi personalul din subordine, precum şi orice alte măsuri necesare îndeplinirii strategiei şi misiunii autorităţii de concurenţă.

   (4) Deciziile Consiliului Concurenţei sunt acte administrative unilaterale cu caracter individual prin care se constată încălcarea prevederilor prezentei legi şi se aplică sancţiunile corespunzătoare, se dispun măsurile necesare restabilirii mediului concurenţial, se soluţionează plângerile formulate în baza dispoziţiilor prezentei legi, precum şi cererile şi notificările privind concentrările economice.

    (5) Avizele sunt formulate, recomandările şi propunerile sunt făcute, punctele de vedere sunt formulate, rapoartele sunt elaborate şi comunicate, după caz, publicate, potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

    ART. 27

    (1) Proiectele de regulamente şi instrucţiuni, precum şi modificările acestora necesită avizul Consiliului Legislativ, după care sunt adoptate în Plenul Consiliului Concurenţei şi puse în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei.

    (2) Reglementările Consiliului Concurenţei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

    ART. 28

    Consiliul Concurenţei va comunica punctul său de vedere asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenţiale, la cererea:

    a) Administraţiei Prezidenţiale şi Guvernului României;

    b) comisiilor parlamentare, senatorilor şi deputaţilor;

    c) autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale;

    d) organizaţiilor profesionale şi patronale în măsura în care acestea au atribuţii legale de reglementare a domeniilor în care activează;

    e) organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor;

    f) instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.

    ART. 29

    (1) Cu privire la politica de privatizare, respectiv politicile de ramură sau sectoriale, Consiliul Concurenţei va consulta ministerele de resort şi alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale, precum şi organizaţiile patronale în cauză.

    (2) Organele şi organizaţiile prevăzute la alin. (1) vor trimite Consiliului Concurenţei punctul lor de vedere în termen de 30 de zile de la solicitare. Acest punct de vedere va fi ataşat la raportul asupra cazului analizat.

    (3) În îndeplinirea atribuţiilor sale Consiliul Concurenţei se va consulta cu organele administraţiei publice centrale sau locale şi va solicita informaţii şi asistenţă din partea acestora.

    ART. 30

    (1) Consiliul Concurenţei întocmeşte anual un raport privind activitatea sa şi modul în care operatorii economici şi autorităţile publice respectă regulile concurenţei, potrivit prezentei legi.

(2) Raportul se adoptă în Plenul Consiliului Concurenţei şi se dă publicităţii.

 

    ART. 31*)

    (1) Prin prezenta lege se instituie următoarea taxă: taxa de autorizare a concentrărilor economice, care se plăteşte în cazul emiterii unei decizii de autorizare potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) şi c).

    (2) Taxa de autorizare a concentrării economice se stabileşte prin instrucţiuni ale Consiliului Concurenţei între 10.000 euro şi 25.000 euro, în cazul emiterii unei decizii de autorizare potrivit prevederilor art. 47 alin. (2), respectiv între 25.001 euro şi 50.000 euro, în cazul emiterii unei decizii de autorizare potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. b) şi c). Echivalentul în lei al taxei de autorizare se calculează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a exerciţiului financiar din anul anterior emiterii deciziei de autorizare a concentrării economice.

    (3) Sumele prevăzute la alin. (1) se fac venituri proprii la bugetul Consiliului Concurenţei.

    (4) Consiliul Concurenţei poate reţine şi utiliza veniturile din taxa de autorizare a concentrărilor economice, prin înfiinţarea pe lângă acesta a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii.

    (5) Veniturile realizate de Consiliul Concurenţei potrivit alin. (4) se utilizează pentru:

    a) pregătire profesională pentru personalul Consiliului Concurenţei;

    b) consultanţă şi expertiză;

    c) indemnizaţie de performanţă acordată personalului Consiliului Concurenţei cu rezultate deosebite, în condiţiile legii;

#M3

    c^1) indemnizaţie de şedinţă acordată membrilor Plenului Consiliului Concurenţei;

#B

    d) editarea şi tipărirea Revistei Române de Concurenţă;

#M1

    d^1) organizarea de către Consiliul Concurenţei de congrese, conferinţe şi alte acţiuni de protocol similare;

#B

    e) alte activităţi din domeniul de activitate a Consiliului Concurenţei, în condiţiile legii.

    (6) Personalul Consiliului Concurenţei poate beneficia de indemnizaţia de performanţă acordată din veniturile prevăzute la alin. (4). Modul de acordare a indemnizaţiei de performanţă se stabileşte prin regulament al Consiliului Concurenţei**).

#M3

    (6^1) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei beneficiază de indemnizaţie de şedinţă în cuantum aprobat de Plenul Consiliului Concurenţei, acordată din veniturile prevăzute la alin. (3). Indemnizaţia de şedinţă acordată într-o lună membrilor Plenului Consiliului Concurenţei nu va depăşi 50% din cuantumul indemnizaţiei lunare de care aceştia beneficiază în calitate de membri ai plenului, indiferent de numărul de şedinţe ale plenului desfăşurate în cursul unei luni.

    (6^2) Modul de acordare a indemnizaţiilor prevăzute la alin. (5) lit. c^1) se stabileşte prin regulament al Consiliului Concurenţei***), în limita sumelor prevăzute la alin. (3).

    (6^3) Consiliul Concurenţei poate reţine şi utiliza veniturile din taxa de autorizare a concentrărilor economice prin înfiinţarea pe lângă acesta a unei activităţi finanţate integral din veniturile prevăzute la alin. (3); bugetul de venituri şi cheltuieli al acestei activităţi se va întocmi şi utiliza cu respectarea prevederilor art. 68 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare.

#B

    (7) Activitatea prevăzută la alin. (4) se încadrează în acelaşi capitol bugetar la care este încadrat şi ordonatorul de credite pe lângă care s-a înfiinţat.

    (8) Bugetul de venituri şi cheltuieli pentru această activitate se elaborează şi se aprobă odată cu bugetul Consiliului Concurenţei, conform prevederilor legale în vigoare.

    (9) Excedentul anual rezultat din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli al activităţii se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie, conform prevederilor legale în vigoare.

    (10) Execuţia de casă a bugetului de venituri şi cheltuieli al activităţii se realizează prin Trezoreria Statului, conform prevederilor legale în vigoare.

    (11) Raportarea execuţiei de casă a bugetului de venituri şi cheltuieli al activităţii se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

    (12) În relaţiile contractuale, activitatea prevăzută la alin. (4) este reprezentată de persoanele autorizate ale instituţiei pe lângă care s-a înfiinţat.

#CIN

    *) A se vedea şi Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 439/2016 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice.

    **) A se vedea Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 1267/2017 pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind acordarea indemnizaţiilor de performanţă.

    ***) A se vedea Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 423/2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului pentru aprobarea indemnizaţiei de şedinţă acordate lunar membrilor Consiliului Concurenţei, potrivit prevederilor art. 31 alin. (6^1) şi (6^2) din Legea concurenţei nr. 21/1996.

�������������������������������������..

  ART. 39

    În baza autorizării judiciare date prin încheiere, conform art. 40, inspectorul de concurenţă poate efectua inspecţii, în spaţiile prevăzute la art. 38, precum şi în orice alte spaţii, inclusiv domiciliul, terenurile sau mijloacele de transport aparţinând conducătorilor, administratorilor, directorilor şi altor angajaţi ai operatorilor economici sau asociaţiilor de operatori economici supuşi investigaţiei.

    ART. 40

    (1) Inspectorii de concurenţă pot proceda la inspecţii, potrivit prevederilor art. 39, doar în baza unui ordin emis de către preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de acesta. O copie certificată a ordinului de inspecţie şi a autorizaţiei judiciare se comunică obligatoriu persoanei supuse inspecţiei înainte de începerea acesteia.

    (2) Cererea de autorizare se judecă în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Judecătorul se pronunţă asupra cererii de autorizare în termen de cel mult 48 de ore de la data înregistrării cererii. Încheierea se motivează şi se comunică Consiliului Concurenţei în termen de cel mult 48 de ore de la pronunţare.

    (3) În cazul în care inspecţia trebuie desfăşurată simultan în mai multe spaţii dintre cele prevăzute la art. 39, Consiliul Concurenţei va introduce o singură cerere, instanţa pronunţându-se printr-o încheiere în care se vor indica spaţiile în care urmează să se desfăşoare inspecţia.

    (4) Cererea de autorizare trebuie să cuprindă toate informaţiile de natură să justifice inspecţia, iar judecătorul sesizat este ţinut să verifice dacă cererea este întemeiată.

    (5) Oricare ar fi împrejurările, inspecţia se desfăşoară între orele 8,00 şi 18,00 şi trebuie efectuată în prezenţa persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său. Inspecţia poate continua şi după ora 18,00 numai cu acordul persoanei la care se efectuează inspecţia sau a reprezentantului său.

    (6) Inventarele şi punerile de sigilii se fac conform dispoziţiilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.

    (7) Încheierea prevăzută la alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 72 de ore. Pentru Consiliul Concurenţei, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (2). În ceea ce priveşte persoana supusă inspecţiei, termenul în care poate fi atacată încheierea curge de la momentul comunicării acesteia, potrivit prevederilor alin. (1). Contestaţia nu este suspensivă de executare.

    (8) Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau judecătorul delegat de acesta are competenţa să emită autorizaţia judiciară prevăzută la art. 21 alin. (3) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1/2003.

    ART. 41

    (1) La primirea unei plângeri privind o practică anticoncurenţială, Consiliul Concurenţei examinează dacă aceasta prezintă suficient temei de fapt şi de drept pentru a justifica dispunerea pornirii unei investigaţii.

    (2) Dacă plângerea nu prezintă suficiente temeiuri pentru a justifica declanşarea unei investigaţii, inclusiv prin raportare la prevederile art. 33 alin. (2), Consiliul Concurenţei o respinge, comunicând autorului decizia, în scris, cu precizarea motivelor, în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care acestuia i se confirmă faptul că plângerea este completă şi îndeplineşte toate condiţiile, stabilite potrivit prevederilor alin. (4). Respingerea unei plângeri se face prin decizie a Consiliului Concurenţei după ce i s-a acordat autorului plângerii posibilitatea de a-şi prezenta punctul de vedere faţă de motivele pentru care autoritatea de concurenţă intenţionează să respingă plângerea.

    (3) Decizia de respingere a plângerii poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

    (4) Consiliul Concurenţei va stabili, prin regulament, condiţiile pe care o solicitare ce i-a fost adresată trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi calificată ca plângere, precum şi procedura aplicabilă soluţionării acesteia.

    (5) În cazul în care plângerea înaintată nu cade sub incidenţa prezentei legi, Consiliul Concurenţei va răspunde, în scris, în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii.

    ART. 42

    (1) De câte ori Consiliul Concurenţei dispune declanşarea unei investigaţii, în ordinul de declanşare a investigaţiei este desemnat raportorul de caz, la propunerea directorului general. Raportorul este responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigaţiei, comunicarea lui părţilor în cauză, primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în Plenul Consiliului Concurenţei, dacă este cazul.

    (2) Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigaţie, propunând Consiliului Concurenţei dispunerea măsurilor care sunt de competenţa acestuia.

    ART. 43

    (1) În situaţia în care, în urma declanşării unei investigaţii din oficiu, se constată că aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancţiuni de către Consiliul Concurenţei, acesta, prin ordin al preşedintelui, va închide investigaţia şi va informa de îndată părţile implicate.

    (2) În situaţia în care investigaţia a fost declanşată ca urmare a unei plângeri şi se constată că aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind încălcarea legii, care să justifice impunerea de măsuri sau sancţiuni de către Consiliul Concurenţei, închiderea investigaţiei se va face prin decizie a Consiliului Concurenţei.

    ART. 44

    (1) Cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1), în orice procedură de investigaţie, Consiliul Concurenţei acordă întreprinderilor participante la înţelegere, decizia luată de asociaţii de întreprinderi, practica concertată, abuzul de poziţie dominantă sau la concentrarea economică, ce formează obiect al investigaţiei, ocazia de a-şi exprima în scris observaţiile cu privire la conţinutul raportului de investigaţie. În observaţiile scrise, părţile implicate pot solicita organizarea de audieri de către Consiliul Concurenţei. Atunci când apreciază că este util pentru stabilirea adevărului în cauza investigată, Consiliul Concurenţei poate organiza audieri şi în lipsa unei solicitări a părţilor implicate. Data până la care trebuie trimise observaţiile, respectiv data audierii, după caz, este fixată de Consiliul Concurenţei.

    (2) Preşedintele Consiliului Concurenţei poate desemna experţi şi poate admite audierea autorului plângerii, la solicitarea acestuia, precum şi a oricărei persoane fizice sau juridice care declară că deţine date şi informaţii relevante pentru stabilirea adevărului în cauza investigată.

    (3) Neprezentarea sau renunţarea la audiere, precum şi refuzul oricărei depoziţii sau declaraţii nu constituie impedimente pentru continuarea procedurii de investigaţie.

    ART. 45*)

    (1) O copie a raportului va fi transmisă spre luare la cunoştinţă părţilor implicate care sunt supuse investigaţiei, acordându-le acestora un termen de minimum 30 de zile în care să îşi formuleze observaţiile. Persoanelor a căror audiere a fost admisă potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere şi dacă Consiliul Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei.

    (2) Preşedintele Consiliului Concurenţei va permite părţilor în cauză consultarea dosarului şi obţinerea, în format electronic, de copii şi/sau extrase ale actelor procedurii de investigaţie.

    (3) Dreptul de acces la dosar nu se extinde asupra secretelor de afaceri, altor informaţii confidenţiale şi nici asupra documentelor interne ale Consiliului Concurenţei, ale Comisiei Europene sau ale autorităţilor de concurenţă ale statelor membre ale Uniunii Europene. Dreptul de acces la dosar nu se extinde nici asupra corespondenţei dintre Consiliul Concurenţei şi Comisia Europeană sau autorităţile de concurenţă ale statelor membre sau dintre acestea din urmă atunci când corespondenţa este inclusă în dosarul Consiliului Concurenţei.

    (4) Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul cauzei sunt accesibile pentru consultare ori obţinere de copii şi/sau extrase doar prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei, ce poate fi atacat numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată.

    (5) Nicio dispoziţie din prezenta lege nu interzice dreptul Consiliului Concurenţei de a dezvălui şi utiliza informaţiile necesare pentru a dovedi o încălcare a art. 5 şi 6 din prezenta lege, precum şi a art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

    (6) În cazul unei proceduri de investigaţie având ca obiect o concentrare economică, dispoziţiile prezentului articol referitoare la consultarea dosarului sunt aplicabile asociaţilor şi directorilor executivi ai entităţilor participante la concentrare, în măsura în care aceştia justifică în cauză un interes legitim.

    (7) Documentele, datele şi informaţiile confidenţiale din dosarul Consiliului Concurenţei pot fi solicitate, de regulă, o singură dată, după comunicarea raportului de investigaţie conform prevederilor alin. (1). În lipsa unor elemente noi, nu pot fi formulate cereri succesive de acces la documente, date şi informaţii confidenţiale.

#CIN

    *) A se vedea şi Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 438/2016 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind regulile de acces la dosarul Consiliului Concurenţei.

 

#B

    ART. 46

    (1) Consiliul Concurenţei, în cazul investigaţiilor declanşate potrivit prevederilor art. 33, poate decide, după caz:

    a) să ordone încetarea practicilor anticoncurenţiale constatate;

    b) să dispună măsuri interimare;

    c) să accepte angajamente;

    d) să aplice întreprinderilor sau asociaţiilor de întreprinderi amenzi în condiţiile prevăzute la cap. VI;

    e) să formuleze recomandări, să impună părţilor condiţii sau alte obligaţii. În cazul în care Consiliul Concurenţei decide potrivit prevederilor lit. a), poate impune orice măsuri corective comportamentale sau structurale care sunt proporţionale cu încălcarea comisă şi necesare pentru încetarea efectivă a încălcării. Măsurile corective structurale vor fi impuse atunci când nu există o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă sau atunci când o măsură corectivă comportamentală la fel de eficientă ar fi mai oneroasă pentru întreprinderea în cauză decât o măsură corectivă structurală.

    (2) Consiliul Concurenţei poate decide, de asemenea, că nu există motive pentru a interveni, atunci când, pe baza informaţiilor de care dispune, condiţiile pentru ca o înţelegere, decizie sau practică concertată să fie interzisă nu sunt îndeplinite.

    (3) Consiliul Concurenţei, în îndeplinirea atribuţiei prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. e), poate decide să retragă beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii, atunci când într-o anumită cauză respectivele înţelegeri, decizii sau practici concertate produc efecte incompatibile cu art. 101 alin. (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene pe teritoriul României sau pe o parte a acestuia care prezintă toate caracteristicile unei pieţe geografice distincte.

    ART. 47

    (1) În termen de 30 de zile de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei va răspunde în scris, printr-o adresă, în cazul în care va ajunge la concluzia că operaţiunea de concentrare economică nu cade sub incidenţa prezentei legi.

    (2) În termen de 45 de zile de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei va emite o decizie de neobiecţiune atunci când constată că, deşi operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi:

    a) nu există îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal; sau

    b) îndoielile serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal au fost înlăturate prin angajamentele propuse de părţile implicate şi acceptate de Consiliul Concurenţei. Autoritatea de concurenţă poate stabili prin decizie condiţii şi obligaţii de natură să asigure respectarea de către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat în scopul realizării compatibilităţii concentrării cu un mediu concurenţial normal.

    (3) În termen de 45 de zile de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei va decide deschiderea unei investigaţii, atunci când constată că operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi, prezintă îndoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurenţial normal şi acestea nu au putut fi înlăturate potrivit prevederilor alin. (2) lit. b).

    (4) În termen de maximum 5 luni de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de concentrare economică pentru care Consiliul Concurenţei a decis deschiderea unei investigaţii din cauza îndoielilor serioase privind compatibilitatea sa cu un mediu concurenţial normal, Consiliul Concurenţei:

    a) va emite o decizie prin care va declara operaţiunea de concentrare economică incompatibilă cu mediul concurenţial normal, întrucât ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, potrivit prevederilor art. 11;

    b) va emite o decizie de autorizare, dacă operaţiunea de concentrare economică nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţa românească sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, potrivit prevederilor art. 11;

    c) va emite o decizie de autorizare condiţionată, prin care stabileşte obligaţiile şi/sau condiţiile destinate să asigure respectarea de către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat în scopul realizării compatibilităţii concentrării cu un mediu concurenţial normal.

    (5) În cazul în care Consiliul Concurenţei nu ia o decizie în termenele prevăzute la alin. (2) - (4), operaţiunea de concentrare economică notificată poate avea loc.

    (6) În situaţia în care notificarea unei operaţiuni de concentrare economică necesită completări, termenele prevăzute la alin. (1) - (4) încep să curgă de la data la care părţile au furnizat Consiliului Concurenţei toate informaţiile solicitate în vederea completării notificării.

    (7) Consiliul Concurenţei va stabili, prin regulament*), categoriile de concentrări economice care pot beneficia de procedura simplificată de analiză.

    (8) În cazul investigaţiilor şi deciziilor adoptate potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) şi b), cu privire la o posibilă încălcare a art. 13, atunci când operaţiunea de concentrare economică investigată nu este notificată, Consiliul Concurenţei va analiza şi va decide, în acest context, şi cu privire la compatibilitatea operaţiunii cu un mediu concurenţial normal.

    (9) În situaţiile în care o operaţiune de preluare a controlului asupra unor întreprinderi sau a unor active prezintă riscuri pentru siguranţa naţională, Guvernul, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, va emite o hotărâre prin care aceasta să fie interzisă, cu respectarea competenţei Comisiei Europene în acest domeniu. Consiliul Concurenţei va informa Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în legătură cu operaţiunile de concentrare economică care sunt notificate acestuia, susceptibile să fie analizate din punctul de vedere al siguranţei naţionale.

    (10) În situaţia în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării comunică Consiliului Concurenţei că o operaţiune de concentrare economică notificată este susceptibilă să prezinte riscuri pentru siguranţa naţională, termenele prevăzute la alin. (1) - (4) se suspendă de la data acestei comunicări. Suspendarea termenelor încetează, după caz, la data comunicării către Consiliul Concurenţei a hotărârii Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în sensul interzicerii operaţiunii în cauză, respectiv la data comunicării că operaţiunea respectivă nu prezintă riscuri pentru siguranţa naţională.

    (11) Autorităţile şi structurile statale cu competenţe în domeniul siguranţei naţionale pot solicita Consiliului Concurenţei orice informaţii şi documente necesare pentru aplicarea prevederilor alin. (9). Dispoziţiile art. 34 alin. (1), art. 53, respectiv ale art. 54 se aplică în mod corespunzător.

    (12) În cazul în care Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, emite o hotărâre în sensul interzicerii operaţiunii examinate potrivit prevederilor alin. (9), procedura în faţa Consiliul Concurenţei încetează. În termen de 15 zile de la data comunicării acestei hotărâri, Consiliul Concurenţei va informa partea notificatoare, printr-o adresă.

#CIN

    *) A se vedea Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 431/2017 pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind concentrările economice.

#B

    ART. 48

    (1) În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare economică a fost deja pusă în aplicare şi că acea concentrare a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal, acesta, prin decizie, poate:

    a) să solicite întreprinderilor implicate să dizolve entitatea rezultată din concentrare, în special prin dizolvarea fuziunii sau prin cesionarea tuturor acţiunilor sau activelor dobândite, astfel încât să se restabilească situaţia existentă anterior punerii în aplicare a concentrării. În cazurile în care, prin dizolvarea entităţii rezultate prin concentrare, nu este posibilă restabilirea situaţiei existente anterior punerii în aplicare a concentrării, Consiliul Concurenţei poate adopta orice altă măsură adecvată pentru a restabili, în măsura posibilului, situaţia anterioară;

    b) să dispună orice altă măsură adecvată pentru a se asigura că întreprinderile implicate dizolvă concentrarea sau iau măsurile de restabilire a situaţiei prevăzute în decizia sa.

    (2) Consiliul Concurenţei poate acţiona potrivit alin. (1) lit. a) şi b) şi atunci când constată că o concentrare economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii impuse printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. c).

    ART. 49

    (1) Pe durata procedurii de investigaţie referitoare la posibila săvârşire a unei practici anticoncurenţiale, întreprinderile faţă de care a fost declanşată investigaţia pot formula propuneri de angajamente, în scopul înlăturării situaţiei care a condus la declanşarea investigaţiei.

    (2) Atunci când Consiliul Concurenţei intenţionează să accepte angajamentele propuse de părţi, va publica un rezumat al cazului şi conţinutul esenţial al angajamentelor propuse, asupra cărora terţii interesaţi îşi pot prezenta observaţiile în termenul stabilit de autoritatea de concurenţă.

    (3) Prin decizie, Consiliul Concurenţei conferă forţă obligatorie angajamentelor propuse de întreprinderi, în măsura în care acestea sunt suficiente pentru protecţia concurenţei şi dacă îndeplinirea lor conduce la înlăturarea situaţiei care a determinat declanşarea investigaţiei. Decizia Consiliului Concurenţei poate fi adoptată pe o durată determinată şi poate concluziona, fără audierea părţilor implicate, că nu mai există motive pentru acţiunea autorităţii de concurenţă.

    (4) În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că angajamentele nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (3), acesta va informa, în scris, întreprinderile cu privire la motivele pentru care angajamentele nu au fost acceptate şi va continua procedura de investigaţie.

    (5) În cazul închiderii investigaţiei potrivit prevederilor alin. (3), Consiliul Concurenţei poate, la cerere sau din oficiu, să redeschidă procedura de investigaţie, atunci când:

    a) intervine o schimbare esenţială privind oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;

    b) întreprinderile acţionează contrar angajamentelor asumate;

    c) decizia a fost fundamentată pe informaţii incomplete, inexacte sau care induc în eroare, furnizate de părţi.

    (6) Întreprinderile pot formula propuneri de angajamente şi în cazul operaţiunilor de concentrare economică în scopul compatibilizării acestora cu un mediu concurenţial normal, potrivit prevederilor art. 47. Prevederile alin. (2) şi (4) se aplică în mod corespunzător.

    (7) Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni, condiţiile, criteriile, termenele şi procedura pentru acceptarea şi evaluarea angajamentelor propuse de părţi.

    ART. 50

    (1) Consiliul Concurenţei poate impune orice măsură interimară pe care o consideră necesară, înainte de emiterea unei decizii potrivit prevederilor art. 46, în caz de urgenţă determinată de riscul unui prejudiciu grav şi ireparabil adus concurenţei, în cazul în care constată, la o primă evaluare, existenţa unor fapte de natură anticoncurenţială prohibite expres de lege şi care trebuie eliminate fără întârziere.

    (2) Înainte de luarea unei măsuri interimare, părţile implicate pot prezenta în scris punctul lor de vedere. La cererea expresă a părţilor implicate, Consiliul Concurenţei va proceda la ascultarea argumentelor acestora în Plen.

    (3) O decizie adoptată potrivit prevederilor alin. (1) se aplică pe o durată determinată, ce poate fi reînnoită de Consiliul Concurenţei în măsura în care este necesar şi adecvat.

    (4) Consiliul Concurenţei poate impune măsuri interimare adecvate pentru restabilirea sau menţinerea condiţiilor de concurenţă efectivă şi în cazul în care:

    a) concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (6) şi (8) şi nu a fost încă adoptată o decizie privind compatibilitatea concentrării cu un mediu concurenţial normal;

    b) concentrarea economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii sau obligaţii impuse printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) lit. b) şi alin. (4) lit. c);

    c) concentrarea economică a fost deja pusă în aplicare şi a fost emisă o decizie prin care operaţiunea de concentrare economică a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial normal, potrivit prevederilor art. 47 alin. (4) lit. a).

    (5) Consiliul Concurenţei va stabili, prin instrucţiuni, condiţiile, termenele şi procedura pentru adoptarea de măsuri interimare.

    ART. 51

    (1) Deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în aplicarea prevederilor art. 8, 13, 25 alin. (5) lit. c), art. 46 şi 47 vor fi motivate şi comunicate părţilor în termen de maximum 120 de zile de la deliberare. Deciziile Consiliului Concurenţei pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.

    (2) Instanţa poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate. În cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu condiţia plăţii unei cauţiuni stabilite conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la creanţele bugetare.

    (3) Ordinul privind declanşarea unei investigaţii, prevăzută de lege, se poate ataca numai odată cu decizia prin care se finalizează investigaţia.

 

�������������������������������������..

 

2. -   ORDIN  Nr. 439/2016 din 21 iunie 2016

pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice

 

EMITENT:     CONSILIUL CONCURENŢEI

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 529 din 14 iulie 2016

 

    În baza prevederilor art. 19 alin. (4) lit. d), ale art. 26 alin. (1) şi ale art. 27 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată,

 

    preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:

 

    ART. 1

    În urma adoptării în plenul Consiliului Concurenţei se pun în aplicare Instrucţiunile cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

    ART. 2

    La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 400/2010 pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor date în aplicarea prevederilor art. 32 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 20 august 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.

    ART. 3

    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

    ART. 4

    Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

                              Preşedintele Consiliului Concurenţei,

                              Bogdan Marius Chiriţoiu

 

    Bucureşti, 21 iunie 2016.

    Nr. 439.

 

    ANEXĂ

 

                                                    INSTRUCŢIUNI

          cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrărilor economice

 

    În temeiul art. 26 alin. (1) şi (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată,

 

    Consiliul Concurenţei adoptă prezentele instrucţiuni.

 

    1. Introducere

    Prezentele instrucţiuni au scopul de a aduce clarificări de ordin procedural, necesare calculului taxei de autorizare prevăzute la art. 31 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, denumită în continuare lege.

 

    2. Obligaţia de plată

    Sunt obligate la plata taxei de autorizare a concentrărilor economice, instituită potrivit prevederilor art. 31 din lege, persoana, întreprinderea sau întreprinderile care a/au înaintat Consiliului Concurenţei notificarea, potrivit prevederilor Regulamentului privind concentrările economice, pus în aplicare prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 385/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi care a/au obţinut autorizarea potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) sau alin. (4) lit. b) ori c) din lege. În urma obţinerii autorizării, persoana, întreprinderea sau întreprinderile care a/au efectuat procedura notificării devine/devin persoană/întreprindere/întreprinderi plătitoare a/ale taxei stabilite potrivit dispoziţiilor prezentelor instrucţiuni.

 

    3. Cifra de afaceri

    În sensul prezentelor instrucţiuni, cifra de afaceri reprezintă cifra de afaceri netă potrivit situaţiei veniturilor şi cheltuielilor din situaţiile financiare sau raportările anuale, după caz, întocmite potrivit ordinelor ministrului finanţelor publice. Potrivit prevederilor Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi a taxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri.

    Pentru determinarea cifrei de afaceri în scopul stabilirii taxei de autorizare a concentrărilor economice, prevederile Instrucţiunilor privind conceptele de concentrare economică, întreprindere implicată, funcţionare deplină şi cifră de afaceri se aplică în mod corespunzător.

    În scopul stabilirii taxei de autorizare, din cifra de afaceri netă definită potrivit prevederilor prezentului punct se va deduce şi valoarea contabilizată a exporturilor efectuate direct sau prin mandatar, inclusiv a livrărilor intracomunitare.

    Cifra de afaceri luată în calcul este cifra realizată pe teritoriul României, în exerciţiul financiar precedent autorizării concentrării economice. Prin exerciţiu financiar se înţelege exerciţiul care corespunde anului calendaristic 1 ianuarie - 31 decembrie.

 

    3.1. Cifra de afaceri în cazurile de fuziune

    În cazul realizării unei concentrări economice prin fuziune, cifra de afaceri luată în considerare la stabilirea taxei de autorizare va fi cea rezultată din cumularea cifrelor de afaceri ale întreprinderilor care fuzionează.

 

    3.2. Cifra de afaceri în cazurile de dobândire a controlului

    Atunci când operaţiunea de concentrare economică se realizează prin dobândirea controlului unic, cifra de afaceri luată în considerare va fi cifra de afaceri a întreprinderii-ţintă (întreprinderea asupra căreia se dobândeşte controlul).

    În cazul concentrării economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unei întreprinderi sau activităţi comerciale preexistente, cifra de afaceri va fi cifra de afaceri a întreprinderii sau activităţii comerciale preexistente.

    În cazul concentrării economice realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unei întreprinderi nou-create, cifra de afaceri va fi rezultatul cumulării cifrelor de afaceri ale întreprinderilor care preiau controlul asupra societăţii în comun nou-create.

    Dacă persoana/întreprinderea/întreprinderile care dobândeşte/dobândesc controlul în comun asupra întreprinderii nou-create este/sunt formal titularul drepturilor, dar acţionează ca un "vehicul", cifra de afaceri luată în considerare la stabilirea taxei de autorizare va fi cifra de afaceri a întreprinderii/persoanei care, în fapt, dispune de puterea de a controla întreprinderea nou-creată.

    În cazul în care în operaţiunile de concentrare economică realizate prin dobândirea controlului în comun asupra unei întreprinderi nou-create este/sunt implicată/implicate o persoană fizică/persoane fizice, cifra de afaceri luată în considerare va fi cifra de afaceri a tuturor întreprinderilor controlate direct sau indirect pe teritoriul României de către aceasta/acestea.

    În cazul dobândirii controlului prin cumpărare de elemente de activ, cifra de afaceri corespunzătoare activelor cumpărate va fi cifra de afaceri generată de respectivele active.

    În cazul tranzacţiilor care implică externalizarea serviciilor prin transferul unei activităţi comerciale (indiferent de modul de organizare a acesteia), cifra de afaceri se calculează pe baza cifrei de afaceri interne anterioare, generată de activitatea comercială în cauză.

 

    4. Declararea cifrei de afaceri

    Cifra de afaceri necesară pentru calcularea taxei de autorizare va fi comunicată odată cu formularul de notificare a concentrării economice şi, în orice caz, cel mai târziu în termen de 3 zile de la comunicarea datei efective a notificării concentrării economice.

    Nota de prezentare a cifrei de afaceri va cuprinde cifra de afaceri totală la care se va aplica taxa, precum şi cifrele de afaceri care au compus-o, cu menţionarea întreprinderilor de la care provin. Nota va fi prezentată în original şi va purta semnăturile autorizate.

    Atunci când la data întocmirii notei nu sunt disponibile situaţiile financiare sau raportările, după caz, pentru anul calendaristic precedent autorizării, persoana, întreprinderea sau întreprinderile care a/au notificat va/vor transmite Consiliului Concurenţei calculul cifrei de afaceri pe baza situaţiilor financiare/raportărilor provizorii.

    În termenul stabilit prin decizia Consiliului Concurenţei, persoana, întreprinderea sau întreprinderile care a/au notificat va/vor înainta Consiliului Concurenţei o copie certificată a situaţiilor financiare/raportărilor definitive, aferente anului calendaristic anterior autorizării, împreună cu o notă care să cuprindă cifrele de afaceri calculate pe baza acestora.

 

    5. Valoarea taxei de autorizare

    Valoarea taxei de autorizare este prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

 

    6. Precizări finale

    Sumele reprezentând taxa de autorizare se virează de către persoana, întreprinderea sau întreprinderile plătitoare în contul deschis la Trezoreria Operativă a Municipiului Bucureşti, beneficiar Consiliul Concurenţei, cod fiscal 8844560. Contul şi termenul în care vor fi virate sumele reprezentând taxa de autorizare sunt prevăzute în decizia Consiliului Concurenţei.

    Consiliul Concurenţei controlează modul în care se asigură respectarea prevederilor prezentelor instrucţiuni privind stabilirea şi plata taxei de autorizare a concentrărilor economice.

    Taxele de autorizare, achitate sau în curs de achitare înainte de intrarea în vigoare a prezentelor instrucţiuni, rămân valabile.

    Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică operaţiunilor de concentrare economică notificate Consiliului Concurenţei începând cu data intrării în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

 

    ANEXĂ

    la instrucţiuni

 

                         Valoarea taxei de autorizare

 

 ______________________________________________________________________________

| Valoarea taxei de autorizare în cazul deciziilor |  Intervale valorice ale   |

| de neobiecţiune emise potrivit prevederilor      |  cifrei de afaceri        |

| art. 47 alin. (2) din lege                       |                           |

|__________________________________________________|                           |

| În cazul deciziilor de | În cazul deciziilor de  |                           |

| neobiecţiune emise     | neobiecţiune emise      |                           |

| potrivit prevederilor  | potrivit prevederilor   |                           |

| art. 47 alin. (2)      | art. 47 alin. (2)       |                           |

| lit. a) din lege       | lit. b) din lege        |___________________________|

|       (euro)           |        (euro)           |          (euro)           |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         10.000         |          12.500         |  4.000.000*) - 15.000.000 |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         15.000         |          17.500         | 15.000.001 - 25.000.000   |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         20.000         |          22.500         | 25.000.001 - 50.000.000   |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         25.000         |          25.000         | mai mult de 50.000.000    |

 

    *) În cazul în care cifra de afaceri a întreprinderii sau activităţii comerciale asupra căreia se dobândeşte controlul este mai mică de 4.000.000 euro, taxa de autorizare va fi de 10.000 euro în situaţia emiterii unei decizii de neobiecţiune, conform art. 47 alin. (2) lit. a) din lege, respectiv de 12.500 euro în cazul emiterii unei decizii de neobiecţiune prin care au fost acceptate angajamente, conform art. 47 alin. (2) lit. b) din lege.

 ______________________________________________________________________________

 

| Valoarea taxei de autorizare în cazul deciziilor |  Intervale valorice ale   |

| emise potrivit prevederilor art. 47 alin. (4)    |  cifrei de afaceri        |

| lit. b) şi c) din lege                           |                           |

|__________________________________________________|                           |

| În cazul deciziilor de | În cazul deciziilor de  |                           |

| autorizare emise       | autorizare condiţionată |                           |

| potrivit art. 47       | emise potrivit art. 47  |                           |

| alin. (4) lit. b)      | alin. (4) lit. c) din   |                           |

| din lege               | lege                    |___________________________|

|       (euro)           |        (euro)           |          (euro)           |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         25.001         |          29.000         |  4.000.000*) - 15.000.000 |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         33.000         |          37.000         | 15.000.001 - 25.000.000   |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         41.000         |          45.000         | 25.000.001 - 50.000.000   |

|________________________|_________________________|___________________________|

|         50.000         |          50.000         | mai mult de 50.000.000    |

|________________________|_________________________|___________________________|

 

   *) În cazul în care cifra de afaceri a întreprinderii sau activităţii comerciale asupra căreia se dobândeşte controlul este mai mică de 4.000.000 euro, taxa de autorizare va fi de 25.001 euro în situaţia emiterii unei decizii de autorizare, conform art. 47 alin. (4) lit. b) din lege, respectiv de 29.000 euro în cazul emiterii unei decizii de autorizare condiţionată, conform art. 47 alin. (4) lit. c) din lege.