MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE
UNITATEA
CENTRALA DE ARMONIZARE A SISTEMELOR
DE MANAGEMENT FINANCIAR SI CONTROL
STANDARDELE DE CONTROL INTERN PENTRU
INSTITUTIILE PUBLICE DIN
ROMANIA
- proiect -
Standardele au fost
elaborate, in forma de proiect, de catre un grup restrans de lucru, constituit
la nivelul Unitatii centrale de armonizare a sistemelor de management financiar
si control
- 10 martie 2005 -
Standarde de management/control intern
in organizatiile din sectorul finantelor publice
·
Mediul de
control……………………………………………. S1 ÷
S6
·
Performante si managementul
riscului…………………… S7 ÷ S11;
S15
·
Informarea si
comunicarea…………………………………. S12 ÷
S14; S16
·
Activitati de
control………………………………………….. S17 ÷
S23
·
Auditarea si
evaluarea……………………………………… S24 ÷
S25
STANDARDE
DE MANAGEMENT/CONTROL INTERN IN
ORGANIZATIILE
DIN SECTORUL FINANTELOR PUBLICE
-
Prezentare generala -
1. O
noua abordare a controlului intern
Acquis-ul
comunitar in domeniul controlului intern este alcatuit, in mare masura, din
principii generale de buna practica, acceptate pe plan international si in
Uniunea Europeana.
Modalitatea
in care aceste principii se transpun in sistemele de management/control intern
este specifica fiecarei tari, conditiile constitutionale, administrative,
legislative, culturale, etc., fiind diferite.
In
general, in Romania, conceptului de control i se atribuie o semnificatie
restransa, si anume, verificarea tranzactiilor, prin prisma conformarii la
reglementari.
In
contextul principiilor generale de buna practica care compun
acquis-ul comunitar, controlului i se asociaza o acceptiune mult mai
larga, acesta fiind privit ca o functie manageriala a procesului managerial,
alaturi de previziune (programare), organizare, directionare si coordonare.
Prin functia de control, managementul constata abaterile rezultatelor de la
obiective, analizeaza cauzele care le-au
determinat si dispune masurile corective sau profilactice ce se impun.
Obiectivele organizatiei pot fi grupate in
trei categorii:
·
Eficacitatea si eficienta functionarii
·
Fiabilitatea informatiilor interne si externe
Aceasta categorie include
obiectivele legate de tinerea unei contabilitati adecvate, ca si de
fiabilitatea informatiilor utilizate in organizatie sau difuzate catre terti.
De asemenea, in aceasta categorie sunt incluse si obiectivele privind
protejarea documentelor impotriva a doua categorii de fraude: disimularea
furtului si distorsionarea rezultatelor.
·
Conformitatea cu legile, regulamentele si
politicile interne
Aceasta categorie cuprinde
obiective legate de
asigurarea ca
activitatile
organizatiei se desfasoara in conformitate cu obligatiile impuse de lege si de
regulamente, precum si cu respectarea politicilor interne.
In organizatie, obiectivele
generale se descompun in obiective
derivate, care, la randul lor, se
descompun in obiective specifice (individuale), formand un ansamblu coerent.
Formularea obiectivelor poate fi calitativa sau cantitativa, insa, in orice
caz, trebuie definiti indicatori de rezultate, pe cat posibil comensurabili.
Pentru a se realiza obiectivele, se desfasoara activitati
adecvate, carora este necesar sa li se aloce resurse. Expresia valorica a
resurselor se reflecta in buget. Obiectivele, activitatile esalonate in timp si
resursele aferente constituie planul de management, iar bugetul reprezinta
planul financiar. Planificarea constituie un element fundamental al sistemului
de control managerial, deoarece, prin plan, se stabileste baza de referinta in
raport cu care aceasta se exercita.
Evenimentele
care pot afecta realizarea obiectivelor constituie riscuri. Riscurile trebuie
identificate. Managementul are obligatia de a intreprinde acele actiuni care
plaseaza riscurile in limite acceptabile. Trebuie mentinut un echilibru intre
nivelul acceptabil al riscurilor si costurile pe care le implica actiunile,
ceea ce inseamna un control eficient al riscurilor.
Activitatile prin care se realizeaza obiectivele
(individuale, derivate si generale) sunt transpuse in sarcini (componenta
elementara), atributiuni si functiuni (componente agregate) si sunt atribuite,
spre efectuare, componentelor structurale ale organizatiei (posturi si
compartimente). Aceasta inseamna definirea unei structuri organizatorice
adecvate indeplinirii obiectivelor. Controlul managerial nu poate opera in afara
unui plan si a unei structuri organizatorice. Controlul este prezent pe toate
palierele organizatiei si se manifesta sub forma autocontrolului, controlului
in lant (pe faze ale procesului) si a controlului ierarhic. Din punct de vedere
al momentului in care se exercita, controlul este concomitent (operativ), ex-ante
(feed-forward) si ex-post (feed-back).
Pentru
realizarea obiectivelor trebuie sa se asigure un echilibru intre sarcini,
competenta (autoritate decizionala conferita prin delegare) si responsabilitati
(obligatia de a realiza obiectivele) si sa se defineasca proceduri. Procedurile
reprezinta pasii ce trebuie urmati (algoritmul) in realizarea sarcinilor,
exercitarea competentelor si angajarea responsabilitatilor.
In acest context se afirma, despre controlul intern, ca:
-
este integrat in sistemul de management al fiecarei
componente structurale a organizatiei;
-
intra in grija personalului de la toate nivelurile;
-
ofera o asigurare rezonabila a atingerii obiectivelor,
incepand cu cele individuale si terminand cu cele generale.
Printre activitatile de control curente
se regasesc: observarea,
compararea, aprobarea,
raportarea, coordonarea, verificarea, analiza, autorizarea, supervizarea,
examinarea, separarea functiunilor si monitorizarea. In afara activitatilor de
control integrate in linia de management, pot fi organizate controale
specializate, efectuate de componente structurale anume constituite (comisii,
compartimente de control, etc.), a caror activitate se desfasoara in baza unui
plan conceput prin luarea in considerare a riscurilor.
Pentru
o intelegere adecvata a conceptului de control intern privit prin prisma
principiilor generale de buna practica acceptate pe plan international si in
Uniunea Europeana, se reda mai jos definitia practicata de Comisia Europeana.
Controlul
intern acopera totalitatea politicilor si procedurilor
concepute si implementate de catre managementul organizatiei, pentru a asigura
atingerea obiectivelor acelei organizatii intr-un mod economic, eficient si
eficace; respectarea regulilor externe si a politicilor si regulilor
managementului; protejarea bunurilor si a informatiilor; prevenirea si
depistarea fraudelor si greselilor, precum si calitatea documentelor de
contabilitate si producerea in timp util de informatii de incredere,
referitoare la segmentul financiar si de management*).
2.
Scopul si definirea standardelor de control intern
Obiectivul
standardelor este de a crea un model de control managerial uniform si coerent.
De asemenea, standardele constituie un sistem de referinta in raport cu care se
evalueaza sistemele de control actuale, se identifica zonele si directiile de
schimbare.
Standardele
de control intern definesc un minimum de reguli de management, pe care toate
organizatiile din sistemul finantelor publice trebuie sa le urmeze.
Stabilirea sistemelor de control intra in
responsabilitatea managementului fiecarei organizatii si trebuie sa aiba la
baza standardele generale elaborate de Ministerul Finantelor Publice. Formularea
cat mai generala a standardelor a fost necesara pentru a da posibilitatea
managerilor sa le aplice, in pofida deosebirilor semnificative intre diferitele
organizatii.
Sistemele de control managerial trebuie dezvoltate tinand
cont de specificul legal, organizational, de personal, de finantare, etc., al
fiecarei organizatii in parte.
La elaborarea standardelor interne s-a tinut cont de
experienta in domeniu a Comisiei Europene, INTOSAI, Comitetului Organizatiilor
de Sponsorizare a Comisiei Treadway, Institutului Canadian al
Contabililor Autorizati.
Standardele
sunt structurate in cadrul a cinci elemente-cheie ale controlului managerial:
·
Mediul
de control. Acesta
grupeaza problemele legate
de
organizare,
managementul resurselor umane,
etica, deontologie si
integritate.
·
Performanta si
managementul riscurilor. Acest
element
subsumeaza problematica
managementului legata de fixarea obiectivelor, planificare (planificarea
multianuala), programare (planul de management) si performanta (monitorizarea
performantei).
·
Informarea
si comunicarea. In
aceasta sectiune sunt
grupate
problemele ce tin de crearea
unui sistem informational adecvat si a unui sistem de rapoarte privind executia
planului de management, a bugetului, a utilizarii resurselor, semnalarea
abaterilor. De asemenea, conservarea si arhivarea documentelor trebuie avuta in
vedere.
·
Activitati de control. Standardele subsumate acestui
element-cheie al controlului
managerial se focalizeaza asupra: documentarii procedurilor; continuitatii
operatiunilor; inregistrarii exceptiilor (abaterilor de proceduri); separarii
atributiilor; supravegherii (monitorizarii), etc.
·
Auditarea
si evaluarea. Problematica vizat
de aceasta grupa de
standarde priveste
dezvoltarea capacitatii de evaluare a controlului managerial, in scopul
asigurarii continuitatii procesului de perfectionare a acestuia.
____________________________________________________________
*) Alte definitii ale
controlului intern:
- INTOSAI
Controlul intern este
un instrument managerial utilizat
pentru a furniza o asigurare rezonabila ca obiectivele managementului sunt
indeplinite.
- Comitetul Organizatiilor de
Sponsorizare a Comisiei Treadway (S.U.A.) – COSO
- Institutul Canadian al
Contabililor Autorizati (Criteria of Control) – COCO
Controlul intern
este ansamblul elementelor unei organizatii (inclusiv resursele,
sistemele, procesele, cultura,
structura si sarcinile)
care, in mod colectiv, ii ajuta pe oameni
sa realizeze obiectivele organizatiei,
grupate in trei categorii: eficacitatea si eficienta functionarii; fiabilitatea
informatiei interne si externe; respectarea legilor, regulamentelor si
politicilor interne.
Standard
1
ETICA, INTEGRITATEA
1.1.
Descrierea standardului
Fiecare
institutie publica asigura conditiile cunoasterii, de catre angajati, a
reglementarilor care guverneaza comportamentul acestora, prevenirea si
raportarea fraudelor si neregulilor.
1.2.
Cerinte
generale
-
Managerul si salariatii trebuie sa aiba un nivel
corespunzator de integritate profesionala si personala si sa fie constienti de
importanta activitatii pe care o desfasoara;
-
Managerul, prin deciziile sale si exemplul personal,
sprijina si promoveaza valorile etice si integritatea profesionala si personala
a salariatilor. Deciziile si exemplul personal trebuie sa reflecte:
·
valorificarea transparentei si probitatii in
activitate;
·
valorificarea competentei profesionale;
·
initiativa prin exemplu;
·
conformitatea cu legile, regulamentele, regulile si
politicile specifice;
·
respectarea confidentialitatii informatiilor;
·
tratamentul echitabil si respectarea indivizilor;
·
relatii loiale cu colaboratorii;
·
caracter complet si exact al operatiilor si
documentatiilor;
·
mod profesional de abordare a informatiilor
financiare;
-
Salariatii manifesta acel comportament si dezvolta
acele actiuni percepute ca etice in institutia publica;
-
Managerul si salariatii au o abordare pozitiva fata de
controlul financiar, a carui functionare o sprijina.
1.3.
Referinte principale*)
-
Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, republicata, cu modificarile ulterioare;
-
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a
functionarilor publici;
-
Legea nr. 251/2004 privind unele masuri referitoare la
bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor actiuni de protocol in
exercitarea mandatului sau a functiei;
-
Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru
asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor
publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei;
-
Legea nr. 115/1996 privind declararea si controlul
averii demnitarilor, magistratilor, functionarilor publici si unor persoane cu
functii de conducere;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind
crearea statutului special al functionarului public denumit manager public, cu
modificarile si completarile ulterioare;
-
Codul etic al profesiei de controlor delegat, aprobat
prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.196/2004.
_________________________________________________________________
*)
Valorile etice fac parte din cultura institutiei publice si constituie un cod
nescris, pe baza caruia sunt evaluate comportamentele. Separat de acesta,
institutia publica trebuie sa aiba un cod de conduita oficial, scris, care este
un mijloc de comunicare uniforma a valorilor etice a tuturor salariatilor.
Codul etic stabileste care sunt obligatiile
rezultate din lege carora trebuie sa Ii se supuna salariatii, in plus peste
cele rezultate ca urmare a raporturilor de munca: depunerea declaratiei de avere,
a declaratiei pentru prevenirea conflictului de interese.
Exista si cazuri in care legea prevede incompatibilitati pentru ocuparea unor
functii publice.
Codul de conduita a functionarilor publici este aprobat
prin lege. La nivelul fiecarei institutii, codul etic se aproba de catre
conducator.
Pentru
a putea actiona in conformitate cu valorile institutiei publice, salariatii au
nevoie de sprijin si de o comunicare deschisa, in special atunci cand este
vorba despre ajutorul acordat pentru rezolvarea dilemelor si a incertitudinilor
in materie de conduita adecvata. Salariatii institutiilor publice sunt liberi
sa comunice preocuparile lor in materie de etica. Managementul institutiei
trebuie sa creeze un mediu adecvat acestui tip de comunicare.
Conducerea trebuie sa supravegheze comportamentul efectiv
al salariatilor din subordine, referitor la standardul de etica si integritate
si sa trateze in mod adecvat orice abatere de la codul de conduita.
Standard 2
ATRIBUTII,
FUNCTII, SARCINI
2.1. Descrierea standardului
Fiecare
institutie publica transmite angajatilor si actualizeaza permanent:
·
documentul cuprinzand atributiile institutiei
publice;
·
fisa postului (functiei);
·
documentul cuprinzand sarcinile incredintate si
rezultatele asteptate.
2.2. Cerinte generale
-
Atributiile institutiei publice pot fi realizate numai daca sunt
cunoscute de salariati si acestia actioneaza concertat;
-
Fiecare salariat are un rol bine definit
(individualizat) in institutia publica;
-
Sarcinile sunt incredintate si rezultatele sunt comunicate numai in
raportul manager – salariat – manager (sef – subaltern – sef);
-
Managerii trebuie sa identifice sarcinile sensibile (in realizarea
carora salariatii pot fi expusi unor situatii dificile si care influenteaza in
mod negativ managementul financiar), sa stabileasca proceduri de implementare a
masurilor de remediere si sa le comunice in scris salariatilor.
2.3. Referinte principale *)
-
Lega nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului
Romaniei si a ministerelor, modificata si completata prin Legea
nr. 23/2004;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 64/2003 privind stabilirea unor
masuri privind infiintarea, organizarea, reorganizarea sau functionarea unor
structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului ;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor
masuri de reorganizare in cadrul administratiei publice centrale;
-
Hotararea Guvernului privind organizarea si functionarea institutiei
publice.
_________________________________________________________________
*)
Managementul institutiei publice va comunica tuturor angajatilor, care sunt
sarcinile institutiei, rezultate din actul normativ de organizare si
functionare. Totodata, se va ingriji ca aceste sarcini sa se regaseasca in
Regulamentul de organizare si functionare a institutiei, la care sa aiba acces
toti salariatii. Derivate din Regulament, se vor intocmi si se vor actualiza,
ori de cate ori necesitatile o vor cere, fisele postului pentru toti
functionarii publici si personalul contractual din institutia publica. Aceasta
este o obligatie permanenta a fiecarui nivel de management.
Regulamentul de organizare si functionare al institutiei
se publica pe pagina de Internet a institutiei publice.
COMPETENTA,
PERFORMANTA
3.1. Descrierea standardului
Managerul asigura:
ocuparea postului de catre persoana competenta; incredintarea sarcinilor la
nivelul competentei, fara a o depasi pe aceasta; dezvoltarea competentelor care
favorizeaza performante individuale.
3.2.
Cerinte generale
-
Managerul si salariatii au acele cunostinte,
abilitati si experienta care fac posibila indeplinirea eficienta si efectiva a
sarcinilor;
-
Competenta angajatilor si sarcinile incredintate
trebuie sa se afle in echilibru permanent, stabil. Actiuni pentru asigurarea
acestuia:
·
definirea cunostintelor si deprinderilor necesare
pentru fiecare loc de munca;
·
conducerea interviurilor de recrutare, pe baza unui
document de evaluare definit;
·
pastrarea inregistrarii interviurilor;
·
identificarea planului de pregatire de baza a noului
angajat, inca din timpul procesului de recrutare;
·
revederea necesitatilor de pregatire, in contextul
evaluarii anuale a angajatilor;
·
asigurarea faptului ca necesitatile de pregatire
identificate sunt satisfacute imediat;
·
dezvoltarea capacitatii interne de pregatire,
complementara formelor de pregatire externe institutiei publice;
·
definirea politicii de pregatire/mobilitate, cu tinta
cresterea experientei angajatilor;
-
Performantele
angajatilor se revad cel putin o
data pe an si sunt discutate cu acestia de catre realizatorul raportului;
-
Competenta si performanta trebuiesc sustinute de
instrumente adecvate, care includ calculatorul, software-urile, brevete, metode
de lucru, etc.;
-
Nivelul de competenta necesar este cel care constituie
premisa eficacitatii si eficientei performantei.
3.3. Referinte principale *)
-
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii;
-
Legea nr. 541/2003 penru modificarea unor dispozitii
ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii;
-
Hotararea Guvernului nr. 938/2004 privind conditiile
de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de
munca temporara;
-
Ordonanta Guvernului nr. 85/1998 privind plata
colaboratorilor externi folositi de ministere pentru elaborarea proiectelor de
coduri si a altor acte normative;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.209/2003 privind
organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici;
-
Hotararea Guvernului nr. 432/2004 privind dosarul
profesional al functionarilor publici;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.021/2004 pentru aprobarea
modelului comun european de curriculum vitae;
-
Hotararea Guvernului nr. 452/2000 privind organizarea
si desfasurarea examenului de atestare pe post a functionarilor care ocupa
functii publice de conducere in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind
reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor
publici pentru anul 2005;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2004 privind
unele masuri in domeniul functiei publice;
-
Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a
salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane
care ocupa functii de demnitate publica;
-
Legea nr. 40/1991 republicata cu privire la
salarizarea Presedintelui si Guvernului Romaniei si a personalului
Presedintiei;
-
Ordonanta Guvernului nr. 9/2005 privind cresterile
salariale ce se vor acorda in anul 2005 personalului bugetar salariazat
potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 si Legii nr. 154/1998.
_________________________________________________________________
Este stabilit prin lege ca ocuparea posturilor unei
institutii publice sa face prin concurs. Acest lucru asigura premisele
realizarii sarcinilor institutiei de catre persoane capabile si competente,
precum si atingerea obiectivelor de viitor ale organizatiei. Managementul
institutiei evalueaza continuu nevoile si cerintele organizatiei, fapt care
permite luarea unor decizii motivate in
materie de formare, supraveghere, atribuire a sarcinilor si de reorganizare.
Conducerea poate recurge la servicii externe pentru a raspunde nevoilor care nu
pot fi satisfacute cu resursele organizatiei.
Formarea
profesionala poate fi axata pe acele competente care favorizeaza performantele
individuale si pe abilitatile interpersonale care vizeaza luarea deciziilor si
invatarea in grup.
4.1. Descrierea standardului
Institutiile publice identifica, din totalul
functiilor existente in cadrul acestora, functiile clasificabile ca fiind
sensibile, tin evidenta atenta a acestora si stabilesc o politica adecvata de
rotatie a salariatilor care ocupa astfel de functii.
4.2. Cerinte generale
-
In fiecare
institutie publica se intocmesc:
·
inventarul functiilor sensibile;
·
lista cu salariatii care ocupa functii sensibile;
·
perioada de timp in care un salariat a ocupat o astfel de functie;
·
planul pentru asigurarea rotatiei salariatilor din functii sensibile,
astfel incat un salariat sa nu activeze intr-o astfel de functie mai mult de 5
ani;
-
In inventarul functiilor sensibile sunt reflectate, de regula, acele
functii care raman ,,sensibile” (prezinta risc semnificativ) si dupa incheierea
actiunilor de control;
-
Functiile sensibile, prin caracteristica de rotatie la maxim 5 ani a
salariatilor, au efect direct asupra mobilitatii personalului si, in acelasi
timp, activitatile legate de mobilitatea personalului trebuie sa creeze
conditiile pentru ca rotatiile respective sa poata fi realizate cu efect minim,
atat asupra salariatilor, cat si asupra activitatii institutiei publice.
4.3. Referinte principale*)
DELEGAREA
5.1. Descrierea standardului
Managerul stabileste,
in scris, limitele competentelor si responsabilitatilor pe care le delega.
5.2. Cerinte generale
-
Managerul procedeaza la actul de delegare,
tinand cont de importanta deciziei si de riscurile asociate acesteia;
-
Salariatul delegat are cunostinta, experienta si
capacitatea necesara efectuarii actului de autoritate incredintat;
-
Asumarea responsabilitatii, de catre salariatul
delegat, se confirma prin semnatura;
-
Subdelegarea este posibila cu acordul managerului;
-
Delegarea de competenta nu exonereaza pe manager de
responsabilitate.
5.3. Referinte principale
-
Legea nr. 500/2000 privind finantele publice cu
modificarile ulterioare, art. 20 alin. (2): ,,Ordonatorii principali de credite
pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau
altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare ordonatorii
principali de credite vor preciza limitele si conditiile delegarii”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 108/2004;
-
Regulamentul de organizare si functionare a
institutiei publice;
-
Fisa postului;
-
Manualul de control financiar preventiv, elaborat de
Ministerul Finantelor Publice, Directia generala de control financiar
preventiv, publicat pe adresa de Internet a ministerului (pag. 14, pct.
2.1.2.).
STRUCTURA
ORGANIZATORICA
6.1. Descrierea standardului
6.2. Cerinte generale
-
Competenta, responsabilitatea, sarcina si obligatia de
a raporta sunt atribute asociate postului; acestea trebuie sa fie clare,
coerente si definite in scris;
-
Competenta constituie capacitatea de a lua decizii, in
limite definite, pentru realizarea activitatilor specifice postului;
-
Responsabilitatea reprezinta obligatia de a indeplini
sarcinile si se inscrie in limitele ariei de competenta;
-
Raportarea reprezinta obligatia de a informa asupra
indeplinirii sarcinilor.
6.3. Referinte principale*)
________________________________________________________________
*) In temeiul actului normativ privind
organizarea si functionarea institutiei publice, managerul aproba structura
organizatorica: departamente, directii generale, directii, servicii, birouri,
posturi de lucru. Incadrarea cu personal de conducere si personal de executie a
acestor structuri se regaseste in statul de functii a institutiei. Scopul
acestei actiuni este realizarea in bune conditii de eficienta si eficacitate a
obiectivelor institutiei.
OBIECTIVE
7.1. Descrierea standardului
Fiecare institutie
publica trebuie sa defineasca obiectivele determinante, legate de scopurile
entitatii, precum si cele complementare, legate de fiabilitatea informatiilor,
conformitatea cu legile, regulamentele si politicile interne; de asemenea,
trebuie sa comunice obiectivele definite tuturor salariatilor si tertilor
interesati.
7.2.
Cerinte generale
-
Obiectivele generale sunt concordante cu
misiunea institutiei publice;
-
Fiecare institutie publica transpune obiectivele
generale in obiective specifice si in rezultate asteptate pentru fiecare
activitate si le comunica personalului;
-
Obiectivele trebuie astfel definite incat sa
raspunda pachetului de cerinte ,,S.M.A.R.T.”, adica sa fie:
·
S – Precise (engleza: Specific);
·
M – Masurabile si verificabile (engleza: Measurable
and verifiable);
·
A – Necesare (engleza: Appropriate);
·
R – Realiste (engleza: Realistic);
·
T – Cu termen de realizare (engleza: Time – dependent);
-
Fixarea obiectivelor reprezinta atributul
managerului; responsabilitatea realizarii acestora revine atat managerului, cat
si salariatilor;
-
Multitudinea si complexitatea obiectivelor
conduce la utilizarea a diverse criterii de grupare (clasificare) a acestora,
cu scopul de a facilita concretizarea responsabilitatilor, raspunderilor, de a
asigura operativitate in cunoasterea rezultatelor, etc.
7.3. Referinte principale*)
Acest
standard presupune ca
pentru toate domeniile si activitatile
sa fie
alocate
resursele financiare necesare. Standardul se
regaseste in mai
multe texte din Legea nr. 500/2002, din
care amintim:
-
art. 3 alin. (2): ,,Creditele bugetare aprobate se
utilizeaza pentru finantarea functiilor administratiei publice, programelor,
actiunilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor
prevazute in legi si alte reglementari […]”;
-
art. 4 alin. (5): ,,Pentru actiunile multianuale se
inscriu in buget, distinct, creditele de angajament si creditele bugetare”;
-
art. 14 alin. (1): ,,Cheltuielile bugetare cu destinatie precisa si
limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in
legile bugetare anuale”;
-
art. 15 alin. (1): ,,In cazurile in care se fac
propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare
atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget,
initiatorii au obligatia sa prevada si mijloacele necesare pentru acoperirea
minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor […]”;
-
art. 22 alin. (1): ,,Ordonatorii de credite au
obligatia de a angaja si a utiliza creditele bugetare numai in limita
prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de
activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale”;
-
art. 56 alin. (2): ,,Ordonatorii principali de credite
au obligatia sa intocmeasca si sa anexeze la situatiile financiare anuale […]
obiectivele […]”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice
locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 108/2004.
_________________________________________________________________
*)
Obiectivele generale ale oricarei institutii publice sunt realizarea unor
servicii publice de buna calitate in conditii de eficienta si eficacitate
maxima, astfel cum sunt prezentate aceste obiective in actul normativ care
reglementeaza organizarea si functionarea institutiei.
PLANIFICAREA
8.1. Descrierea standardului
Institutiile
publice intocmesc planuri prin care se pun in concordanta activitatile necesare
pentru atingerea obiectivelor cu resursele maxim posibil de alocat, astfel
incat riscurile de a nu realiza obiectivele sa fie minime.
8.2. Cerinte generale
-
Planificarea este una din functiile esentiale
ale managementului;
-
Planificarea se refera la repartizarea resurselor,
pornind de la stabilirea nevoilor pentru realizarea obiectivelor. Avand in
vedere caracterul limitat al resurselor, repartizarea acestora necesita decizii
cu privire la cel mai bun mod de alocare;
-
Planificarea este un proces continuu, ceea ce imprima
planului un caracter dinamic. Schimbarea obiectivelor, resurselor sau altor
elemente ale procesului de fundamentare impune actualizarea planului;
-
Gradul de structurare a procesului de planificare,
precizie si gradul de detaliere a planurilor variaza in functie de diversi
factori, precum: marimea institutiei publice, structura decizionala a acesteia,
necesitatea aprobarii formale a unor activitati, etc.
-
Dupa orizontul de timp la care se refera, in general,
se elaboreaza:
·
planuri anuale;
·
planuri multianuale;
-
Specific planificarii multianuale (aplicabila
activitatilor care necesita bugete multianuale – de regula programe) este
stabilirea unui ,,road-map” (ghid) al masurilor ce trebuiesc luate pentru
atingerea obiectivelor respective; road - map-ul insista, in special, pe
datele critice, care, daca nu sunt respectate, pot duce la devieri ale
implementarii de la o perioada la alta (de regula, de la un an la altul).
8.3. Referinte principale
-
Legea bugetara anuala;
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificarile ulterioare;
-
Art. 4 alin. (1) din Legea bugetara anuala prevede si
autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum
si reglementari specifice exercitiului bugetar;
-
Art. 4 alin. (5): ,,Pentru actiunile multianuale se
inscriu in buget, distinct, creditele de angajament si creditele bugetare”;
-
Art. 4 alin. (6): ,,In vederea realizarii actiunilor
multianuale ordonatorii de credite incheie angajamente legale, in limita
creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul bugetar respectiv”;
-
Art. 22 alin. (2) lit. g): ,,Organizarea evidentei
programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora.”;
-
Art. 32 ,,Ministerul Finantelor Publice va inainta
Guvernului, pana la data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale si bugetare
pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3
ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de
credite […]”;
-
Art. 34 alin. (1) ,,Ordonatorii principali de credite
au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul
Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta,
pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli si
estimarile pentru urmatorii 3 ani […];
-
Art. 39 alin. (1): ,,Ordonatorii principali de credite
vor prezenta anual programul de investitii publice, pe clasificatia
functionala”;
-
Art. 39 alin. (2): ,,Ordonatorii principali de credite
vor transmite pentru fiecare obiectiv de investitii inclusi in programul de
investitii informatii financiare si nefinanciare”;
-
Art. 53 alin. (1) – (3), referitor la planificarea
platii salariilor;
-
Hotararea Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea
normelor de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2001 privind
achizitiile publice;
-
Art. 2 alin. (1): ,,Autoritatea contractanta are
obligatia de a stabili programul anual al achizitiilor publice. Programul anual
al achizitiilor publice cuprinde totalitatea contractelor de furnizare, de
lucrari si de servicii, pe care autoritatea contractanta intentioneaza sa le
atribuie in discursul anului bugetar urmator”;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.159/2004
pentru aprobarea Instructiunilor privind continutul, forma de prezentare si
structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite in scopul
finantarii unor actiuni sau ansamblu de acituni;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
108/2004.
Pentru atingerea obiectivelor, deciziile si actiunile
componentelor structurale ale institutiei publice trebuie coordonate, in scopul
asigurarii convergentei si coerentei acestora.
9.2. Cerinte generale
-
Managementul asigura coordonarea deciziilor si actiunilor
compartimentelor structurale ale institutiei publice;
-
Atunci cand necesitatile o impun, se pot organiza structuri
specializate, care sa sprijine managementul in activitatea de coordonare;
-
Coordonarea influenteaza decisiv rezultatele interactiunii dintre
salariatii structurii organizatorice, in cadrul raporturilor profesionale;
-
Salariatii unor compartimente organizatorice trebuie sa tina cont de
consecintele deciziilor lor si ale actiunilor lor asupra intregii institutii;
-
Coordonarea eficienta presupune consultari prealabile, atat in cadrul
structurilor unei institutii, cat si intre structurile respective.
9.3. Referinte principale
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile
ulterioare:
,,Art. 22. – (1) Ordonatorii
de credite au
obligatia de a angaja si de a
utiliza
creditele bugetare numai
in limita prevederilor si destinatiilor
aprobate, pentru cheltuieli strict
legate de activitatea institutiilor publice
respective si cu respectarea
dispozitiilor legale.
(2) Ordonatorii
de credite raspund, potrivit legii, de:
a) angajarea,
lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare
repartizate aprobate potrivit prevederilor art. 21;
b) realizarea
veniturilor;
c) angajarea si
utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
d) integritatea
bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;
e) organizarea si
tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor
financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si executiei
bugetare;
f) organizarea
sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului
de lucrari de investitii publice;
g) organizarea
evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;
h) organizarea si
tinerea la zi a evidentei patrimoniului, conform prevederilor legale.”
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul
financiar preventiv, republicata, art. 4 alin. (1) ,,Conducatorii institutiei
publice trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea
structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor si
criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerintele generale si specifice de
control intern”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice
locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 108/2004;
-
Hotararea Guvernului nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare
a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice,
art. 2 alin. (1), referitor la programul anual al achiziitilor publice.
10.1. Descrierea standardului
Institutiile
publice asigura, pentru fiecare politica si activitate, monitorizarea
performantei, utilizand indicatori cantitativi si calitativi relevanti,
inclusiv cu privire la economicitate,
eficienta si eficacitate.
10.2. Cerinte generale
-
Managerul trebuie sa primeasca sistematic raportari
asupra fiecarei activitati cuprinse in plan;
-
Managerul evalueaza performantele, constatand
eventualele abateri de la obiective, in scopul luarii masurilor corective ce se
impun;
-
Sistemul de monitorizare a performantei este
influentat de marimea si natura institutiei, de modificarea/schimbarea
obiectivelor sau/si a indicatorilor, de modul de acces al salariatilor la
informatii.
10.3. Referinte principale
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificarile ulterioare.
·
,,art. 19 - In domeniul finantelor publice Ministerul
Finantelor Publice are, in principal, urmatoarele atributii:
[…]
lit. (e) solicita rapoarte si
informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri publice;
[…]
lit. (f) asigura monitorizarea executiei bugetare, iar in cazul in care se
constata abateri ale veniturilor si cheltuielilor de la nivelurile autorizate,
propune Guvernului masuri pentru reglementarea situatiei.”;
·
art. 22 alin.
(2) lit. c): ,,angajarea si
utilizarea creditelor bugetare
pe baza bunei gestiuni
financiare.”;
·
art. 22 alin. (2) lit. f): ,,organizarea sistemului de
monitorizare a programului de
achizitii publice si a programului de lucrari si investitii publice.”;
·
art. 55 ,,Ministerul Finantelor Publice solicita
ordonatorilor principali de credite, in cursul anului, rapoarte periodice
privind gradul de utilizare a fondurilor publice in vederea monitorizarii
executiei bugetare.”;
·
art. 56 alin. (2): ,,Ordonatorii principali de credite
au obligatia sa intocmeasca si sa anexeze la situatiile financiare anuale
rapoarte anuale de performanta, in care sa se prezinte, pe fiecare program,
obiectivele, rezultatele preconizate si cele obtinute, indicatorii si costurile
asociate, precum si in situatii privind angajamentele legale.”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
108/2004;
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul
intern si controlul financiar preventiv, republicata:
·
art. 17 alin. (1): ,,Atributiile controlorului delegat
sunt, in principal, urmatoarele:
[…]
(e) monitorizarea si indrumarea metodologica a controlului financiar propriu.”.
MANAGEMENTUL
RISCULUI
11. 1. Descrierea standardului
Institutia
publica analizeaza sistematic, cel
putin o data pe an, riscurile legate de
desfasurarea activitatilor sale principale, dezvolta planuri corespunzatoare in directia limitarii posibilelor consecinte
ale acestor riscuri si numeste
salariatii responsabili in aplicarea planurilor respective.
11. 2. Principii generale
-
Orice actiune sau inactiune prezinta un risc de
nerealizare a obiectivelor;
-
Riscurile sunt acceptabile, daca masurile care vizeaza
evitarea acestora nu se justifica in plan financiar;
-
Riscurile semnificative apar si se dezvolta in special
ca urmare a:
·
derularii neadecvate a raporturilor dintre mediile in
care institutia publica lucreaza si modul in care aceasta actioneaza in/si
asupra acestor medii;
·
practicarii unor sisteme de conducere foarte
centralizate, complexe sau foarte integrate;
-
Un sistem de control intern se considera eficient cand
ofera o garantie rezonabila ca obiectivele stabilite vor fi atinse;
-
Managerul are obligatia crearii si mentinerii unui
sistem de control intern sanatos, in principal prin:
·
identificarea riscurilor majore care pot afecta
(influenta) eficacitatea si eficienta operatiunilor, respectarea regulilor si
regulamentelor, increderea in informatiile financiare si de management intern
si extern, protejarea bunurilor, prevenirea si descoperirea fraudelor;
·
definirea nivelului acceptabil de expunere la aceste
riscuri;
·
evaluarea probabilitatii ca riscul sa se materializeze
si a marimii impactului acestuia;
·
monitorizarea si evaluarea riscurilor si a gradului de
adecvare a controalelor interne la gestionarea riscurilor.
11.3. Referinte principale
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificarile ulterioare:
·
art. 21 alin. (4): ,,Ordonatorii principali de credite
vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele bugetare, dupa retinerea a 10% din
prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei executii bugetare
prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din
obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Repartizarea
sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al doilea, dupa
examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.”;
·
art. 30 alin. (1) – (5), cu privire la Fondul de
rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si fondul de interventie la
dispozitia Guvernului;
·
art. 49 alin. (4): ,,In vederea mentinerii
echilibrului bugetar Guvernul poate aproba lunar, pana la finele lunii in curs,
pentru luna urmatoare, limite lunare de cheltuieli, in functie de estimarea
incasarii veniturilor bugetare, in cadrul carora ordonatorii principali de
credite deschid si repartizeaza credite bugetare pentru bugetul propriu si
pentru institutiile publice subordonate.”;
-
Manualul de control financiar preventiv publicat pe
adresa de Internet a Ministerului Finantelor Publice – pagina 82, pct. 4.4.
,,Controlul preventiv al unor operatiuni cu risc ridicat”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice locale, aprobata cu modificari si comleltari prin Legea
nr. 108/2004.
12.1. Descrierea standardului
Institutia
publica stabileste tipurile de informatii, cantitatea, calitatea, frecventa, sursele si destinatarii acestora,
astfel incat managerii si salariatii, prin primirea, prelucrarea si
transmiterea informatiilor, sa-si poata indeplini sarcinile, inclusiv cele cu
privire la controlul intern.
12.2. Cerinte generale
-
Managerul si salariatii trebuie sa primeasca si sa
transmita informatiile necesare pentru indeplinirea sarcinilor;
-
Informatia trebuie sa fie corecta, credibila, clara,
completa, la timp, utila, usor de inteles si receptat;
-
Informatia este indispensabila unui management
sanatos, unei monitorizari eficace, identificarii situatiilor de risc in faze
anterioare ale manifestarii acestora;
-
Informatia trebuie sa beneficieze de o circulatie
deschisa, rapida, in toate sensurile, inclusiv in si din exterior;
-
Cultura institutiei publice are o incidenta majora
asupra cantitatii, naturii si fiabilitatii informatiilor, ca si in ceea ce
priveste largirea gamei acestora in domeniul valorilor etice, politicii,
puterii, responsabilitatilor si obligatiilor de raportare, obiectivelor
institutiei, planurilor, etc.
12.3. Referinte principale
-
Legea bugetara anuala;
-
Bugetul aprobat al fiecarei institutii publice;
-
Analize periodice asupra executiei bugetare;
-
Analize periodice asupra documentelor a caror viza a
fost refuzata de controlul financiar preventiv propriu sau delegat, precum si
asupra operatiunilor efectuate pe propria raspundere a ordonatorului de
credite;
-
Raportarea lunara si trimestriala, facuta de catre
fiecare controlor delegat;
-
Ordine/decizii ale conducatorului institutiei publice.
13.1. Descrierea standardului
Institutia publica
trebuie sa dezvolte un sistem eficient al comunicarii interne si cu exteriorul,
care sa asigure o difuzare rapida, fluenta si precisa a informatiilor, astfel
incat acestea sa ajunga complete si la timp la utilizatori.
13.2. Cerinte
generale
-
Managerul asigura functionarea unui sistem
eficient de comunicare;
-
Prin componentele sale, sistemul de comunicare
serveste scopurilor utilizatorilor;
-
Sistemul de comunicare trebuie sa fie flexibil
si rapid, atat in interiorul institutiei, cat si intre aceasta si mediul
extern;
-
Procesul de comunicare trebuie sa fie adaptat la
capacitatea utilizatorilor, in ceea ce priveste prelucrarea informatiilor si
achitarea de responsabilitati in materie de comunicare.
13.3. Referinte
principale
-
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informatiile de interes public;
-
Hotararea Guvernului nr. 123/2002 pentru
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001;
-
Adresa pe Internet a institutiei publice;
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind
controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata
·
art. 19 alin. (8): “Controlorul financiar sef
indeplineste, in principal, urmatoarele atributii;
[…]
e) organizeaza si
urmareste colectarea, prelucrarea si inregistrarea statistica a informatiilor
privind activitatea de control financiar preventiv delegat si efectueaza
evaluarea acestuia;
[…]
h) prezinta
Guvernului, pana la sfarsitul trimestrului I al anului curent pentru anul
precedent, un raport anual privind activitatea controlorilor delegati, care
trebuie sa cuprinda, intre altele, o analiza din perspectiva anilor precedenti,
a modului de solutionare a refuzurilor de viza de control financiar preventiv
delegat, precum si propuneri de imbunatatire a legislatiei financiare;
i) elaboreaza raportul
national anual privind controlul preventiv, pe care il prezinta spre dezbatere
Guvernului;”.
-
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata:
·
art. 9 alin. (2): “Pentru institutiile publice,
documentul oficial de prezentare a situatiei patrimoniului aflat in
administrarea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale si a executiei
bugetului de venituri si cheltuieli este situatia trimestriala si anuala.”;
·
art. 35 alin. (2): “Institutiile publice si
celelalte persoane juridice, ai caror conducatori au calitatea de ordonator de
credite, depun un exemplar din situatiile financiare trimestriale si anuale la
organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.”;
·
art. 35 alin. (3): “Ministerele, celelalte
organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati
publice, institutiile publice autonome si unitatile administrativ-teritoriale,
ai caror conducatori au calitatea de ordonator principal de credite, depun la
Ministerul Finantelor Publice, un exemplar din situatiile financiare
trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de
acesta.”.
-
Hotararea Guvernului nr. 26/2003 privind
transparenta relatiilor financiare dintre autoritatile publice si
intreprinderile publice, precum si transparenta financiara in cadrul anumitor
intreprinderi.
Standard
14
CORESPONDENTA
14.1. Descrierea
standardului
Fiecare institutie
publica organizeaza primirea/expedierea, inregistrarea si arhivarea
corespondentei, astfel incat sistemul sa fie accesibil managerului, precum si
angajatilor si tertilor cu abilitare in domeniu.
14. 2. Cerinte
generale
-
Obiectul activitatii de corespondenta il
constituie intrarea – iesirea de informatii in/din institutia publica, precum
si intre structurile institutiei;
-
Corespondenta utilizeaza purtatori diferiti ai
informatiei (hartie, benzi magnetice, floppy, CD, etc.) si se realizeaza prin
mijloace diferite (curierul, posta, posta electronica, fax, etc.);
-
Ponderea in care institutia publica utilizeaza
unul sau altul dintre purtatori si apeleaza la unul sau altul dintre mijloacele
de realizare a corespondentei este determinata de o serie de factori, de
exemplu: gradul de dotare interna si/sau al tertilor, nivelul de pregatire al
salariatilor, urgenta, distanta, costul, siguranta, restrictiile din
reglementari, etc.;
-
In functie de tipul de purtator si mijlocul de
realizare utilizat in legatura cu o corespondenta, operatiunile de intrare,
iesire, inregistrare si stocare trebuiesc adaptate corespunzator, pe baza unor
planuri elaborate in acest sens, astfel incat, pentru fiecare caz, sa poata fi
reflectate cerintele majore:
·
asigurarea primirii, respectiv expedierii
corespondentei;
·
confirmarea primirii, respectiv expedierii
corespondentei;
·
stocarea (arhivarea) corespondentei;
·
accesul la corespondenta realizata.
14. 3. Referinte
principale
-
Hotararea Guvernului nr. 1.007/2001 pentru
aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administratiei publice;
-
Legea nr. 455/2001 privind semnatura
electronica;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.259/2001 privind
aprobarea Normelor tehnice si metodologice pentru aplicarea Legii nr. 455/2001
privind semnatura electronica;
-
Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996;
-
Hotararea Guvernului nr. 51/2003 privind
procedura de predare-primire a documentelor creatorilor si/sau detinatorilor de
documente, persoane juridice, care s-au desfiintat;
-
Legea nr. 358/2002 pentru modificarea si
completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996.
IPOTEZE,
REEVALUARI
15.1. Descrierea standardului
Fixarea
obiectivelor ia in considerare ipoteze acceptate constient, prin consens. Modificarea ipotezelor, ca urmare a
transformarii mediului, impune reevaluarea obiectivelor.
15.2. Cerinte generale
-
Ipotezele se formuleaza in legatura cu si stau
la baza fixarii oricarui obiectiv ce urmeaza a fi realizat;
-
Reevaluari ale nevoilor de informare - concretizate in
schimbari in ceea ce priveste informatiile necesar a fi colectate, in modul de
colectare, in continutul rapoartelor sau sistemelor de informatii conexe -
trebuiesc efectuate si in urma constatarii unor deficiente in comunicarea
informatiilor;
-
Salariatii implicati in realizarea unui obiectiv
trebuie sa fie constienti de ipotezele formulate si acceptate in legatura cu
obiectivul in cauza;
-
Ipotezele de care salariatii nu sunt constienti
reprezinta un obstacol in capacitatea de adaptare, salariatii avand tendinta sa
elimine informatiile care nu corespund ideilor lor preconcepute.
15.3.
Referinte principale
SEMNALAREA
ILEGALITATILOR
16.1. Descrierea standardului
Salariatii, deosebit
de comunicarile pe care le realizeaza in legatura cu atingerea obiectivelor
fata de care sunt angrenati, au si posibilitatea ca, pe baza unor proceduri
distincte, sa semnaleze ilegalitatile prezumate, fara ca astfel de semnalari sa
atraga un tratament inechitabil sau discriminatoriu fata de salariatul care se
conformeaza unor astfel de proceduri.
16.2. Cerinte generale
-
Managerii trebuie sa stabileasca si sa comunice
salariatilor procedurile corespunzatoare, aplicabile in cazul semnalarii unor
ilegalitati prezumate;
-
Managerii au obligatia sa intreprinda cercetarile
adecvate, in scopul elucidarii celor semnalate si, daca este cazul, sa ia
masurile ce se impun;
-
Salariatii care semnaleaza, conform procedurilor,
fapte si acte de frauda/coruptie, de care, direct sau indirect, au cunostinta,
vor fi protejati impotriva oricaror discriminari.
16. 3. Referinte generale*)
-
Legea nr.
571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile
publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii.
*) Realizarea
acestui standard este un demers managerial extrem de dificil, in contextul
aplicarii valorilor culturii increderii si al asigurarii unui mediu de
moralitate in cadrul organizatiei, dat fiind riscul de percepere a standardului
ca fiind la interfata cu delatiunea. Pentru ca acest risc sa fie limitat,
trebuie cultivat un sistem de valori bazat pe intelegerea faptului ca, in
cadrul institutiei publice, toti salariatii exercita diverse nivele de
management si ca au, in mod esential, aceleasi obiective:
-
de a realiza servicii publice de buna calitate, cu
costuri minime, trebuincioase contribuabilului;
-
de a-si pastra locurile de munca.
Intr-un astfel de mediu se creeaza
anticorpii necesari reechilibrarii sistemului, in cazul producerii unor agresiuni
din interiorul sau din exteriorul organizatiei. Daca nu se creeaza astfel de
anticorpi, managementul trebuie sa asigure descoperirea si inlaturarea
ilegalitatilor, prin dialog liber cu membrii organizatiei. Angajatilor le
revine sarcina ca, in cazul identificarii unor dovezi in ceea ce priveste
existenta unor posibile fraude, coruptie sau orice alta activitate ce poate
afecta in sens negativ interesele majore ale institutiei, care depasesc nivelul
de competenta al managementului propriu, sau in cazul in care sunt implicate
nivele ale acestuia, sa aduca respectivele dovezi la cunostinta organelor
abilitate ale statului. In nici un caz un salariat care descopera dovezi de
acest gen si actioneaza pentru scoaterea lor la lumina nu trebuie sanctionat,
si nici recompensat. Actiunea sa trebuie privita ca exercitarea unei indatoriri
profesionale.
Realizarea in practica a acestui standard
se face si cu ajutorul fisei postului.
PROCEDURI
17.1. Descrierea standardului
Pentru activitatile
importante si, in special, pentru operatiunile economice, institutia publica
elaboreaza proceduri scrise, care se comunica tuturor salariatilor implicati.
Documentele in care se reflecta operatiunile, de la initiere pana la finalizare,
sunt clare, complete si clasificate.
17. 2. Cerinte generale
-
Institutia publica trebuie sa se asigure ca,
pentru orice actiune si/sau eveniment semnificativ, exista o documentatie
adecvata si ca operatiunile sunt consemnate in documente;
-
Documentatia trebuie sa fie completa, precisa si
sa corespunda structurilor si politicilor institutiei publice. Documentatia
cuprinde politici administrative, manuale, instructiuni operationale, check-lists-uri
sau alte forme de prezentare a procedurilor;
-
Documentatia trebuie sa fie actualizata, utila,
precisa, usor de examinat, disponibila si accesibila managerului, salariatilor,
precum si tertilor, daca este cazul;
-
Documentatia asigura continuitatea activitatii,
in pofida fluctuatiei de personal;
-
Lipsa documentatiei, caracterul incomplet sau/si
neactualizarea acesteia constituie riscuri in realizarea obiectivelor.
17.3. Referinte
principale
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificarile ulterioare;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind
finantele publice locale, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
108/2004;
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul
intern si controlul financiar preventiv, republicata:
·
art. 4 alin (1): “Conducatorul institutiei publice
trebuie sa asigure elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea
structurilor organizatorice, reglementarilor metodologice, procedurilor*)
si criteriilor de evaluare, pentru a satisface cerintele generale si specifice
de control intern.”;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 912/2004
pentru modificarea si completarea Normelor metodologice generale referitoare la
exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 522/2003, cu modificarile ulterioare;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.792/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea,
ordonantarea si plata cheltuielilor institutiilor publice, precum si
organizarea, evidenta si raportarea angajamentelor bugetare si legale.
*)
Exista doua acceptiuni cu privire la proceduri:
-
aceea a procedurilor gen norme metodologice, precizari
si instructiuni, elaborate de catre institutia publica pentru organizarea
aplicarii unor reglementari de rang superior, aprobate de catre conducatorul
institutiei publice sau chiar de catre Guvern (a se vedea, ca exemplu, art. 19
lit. d) din Legea nr. 500/2002);
-
aceea a metodelor de lucru si a procedurilor scrise,
formalizate, specifice pentru fiecare institutie, referitoare la toate activitatile
acesteia.
Cerintele
minime ale procedurilor sunt ca acestea sa fie:
-
scrise, respectiv formalizate. Cunostintele
individuale si colective trebuie stocate si puse in ordinea care corespunde
scopurilor institutiei;
-
simple si specifice. Procedurile scrise se constituie
in instrument de lucru, pentru ca executantii sa cunoasca normele legale ce
trebuie respectate, pentru fiecare domeniu al institutiei;
-
actualizate, in mod permanent, in functie de evolutia
reglementarilor in materie;
-
aduse la cunostinta executantilor. Seturile de
proceduri scrise, pentru a se constitui in instrumente de lucru eficiente,
trebuiesc aduse al cunostinta tuturor executantilor, prin mijloace informatice.
Intr-un
orizont de timp acceptabil, se impune a fi generalizata, la nivelul tuturor
institutiilor publice, practica procedurilor scrise, formalizate, ca parte a
unui management performant. Acest deziderat ar putea fi realizat ca urmare a
cuprinderii sale intr-un act normativ.
Standard
18
SEPARAREA
ATRIBUTIILOR
18.1. Descrierea
standardului
Aspectele operationale
si financiare ale fiecarei operatiuni sunt verificate de doua persoane,
independente una fata de cealalta. Functiile de initiere si verificare ale
fiecarei operatiuni trebuie sa fie separate.
18.2. Cerinte
generale
-
Separarea atributiilor si responsabilitatilor
este una dintre modalitatile prin care se reduce riscul de eroare, frauda,
incalcare a legislatiei, precum si riscul de a nu putea detecta aceste
probleme;
-
Prin separarea atributiilor se creeaza
conditiile ca nici o persoana sau compartiment sa nu poata controla toate
etapele importante ale unei operatiuni sau ale unui eveniment;
-
Separarea atributiilor si responsabilitatilor
intre mai multe persoane creeaza premisele unui echilibru eficace al puterilor;
-
Managerii institutiilor in care, datorita
numarului mic de salariati, se limiteaza posibilitatea de aplicare a separarii
atributiilor si responsabilitatilor, trebuie sa fie constienti de riscuri si sa
compenseze aceasta limitare prin alte masuri.
18.3. Referinte
principale
-
Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu
modificarile ulterioare:
·
art. 24 alin. (1): “Angajarea, lichidarea si
ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de catre ordonatorul
de credite, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil.”;
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind
controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata:
·
art. 11: “Separarea atributiilor”: “Persoana
care exercita controlul financiar preventiv propriu nu trebuie sa fie
implicata, prin sarcinile de serviciu, in efectuarea operatiunii supuse
controlului financiar preventiv propriu.”;
-
Manualul de control financiar preventiv,
elaborat de Mininsterul Finantelor Publice -
Directia generala de control financiar preventiv, in anul 2004, publicat
pe adresa de Internet a ministerului, www.mfinante.ro,
Cap. 2 – “Actorii financiari. Principiul separarii functiunilor […]”;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003
privind finantele publice locale, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 108/2004.
Standard
19
SUPRAVEGHEREA
19.1. Descrierea
standardului
Institutiile publice
instituie masuri de supraveghere adecvate operatiunilor, pe baza unor proceduri
prestabilite, inclusiv prin control ex-post, in scopul realizarii
eficace a tranzactiilor.
19.2. Cerinte
generale
-
Managerul trebuie sa dispuna efectuarea de
controale de supraveghere, pentru a se asigura ca procedurile sunt respectate
de catre salariati in mod efectiv si continuu;
-
Controalele de supraveghere implica revizuiri in
ceea ce priveste munca depusa de salariati, rapoarte despre exceptii, testari
prin sondaje sau orice alte modalitati care confirma respectarea procedurilor;
-
Managerul verifica si aproba munca salariatilor, da instructiunile necesare pentru a
minimiza erorile, a elimina frauda, a respecta legislatia si pentru a veghea
asupra intelegerii si aplicarii instructiunilor;
-
Supravegherea activitatilor este adecvata, in
masura in care:
·
fiecarui salariat i se comunica atributiile,
responsabilitatile si limitele de competenta atribuite;
·
se evalueaza sistematic munca fiecarui salariat;
·
se aproba rezultatele muncii obtinute in diverse
etape ale realizarii operatiunii.
19.3. Referinte
principale*)
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind
controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata:
·
art. 4: “Obligatiile conducatorului institutiei
publice in domeniul controlului intern; cerintele controlului intern.”;
·
art. 22: “Masuri operative.” alin. (1) - (9) cu
privire la inspectii;
-
Hotararea Guvernului nr. 362/2000 privind
organizarea inspectiilor pentru audit intern si stabilirea atributiilor
generale pentru efectuarea acestora.
*) Managementul
institutiilor publice este obligat sa exercite un control direct (o
supraveghere) asupra activitatii structurilor organizatorice din subordine,
precum si un control inopinat (o supraveghere) asupra functiilor sensibile.
Ordonatorul de credite are datoria de a stabili, pentru fiecare nivel de
management din subordine, atributiile ce ii revin pe linia supravegherii
curente a activitatii, conditiile de exercitare a acesteia si raspunderile ce
revin fiecarui nivel.
Ordonatorul de credite trebuie sa initieze, sa aplice si sa dezvolte forme
de control (supraveghere) flexibile si eficiente ale nivelurilor de management
subordonate, bazate pe autocontrolul si controlul mutual al salariatilor.
GESTIONAREA
ABATERILOR
20.1. Descrierea standardului
Fiecare
institutie publica se asigura ca, pentru toate situatiile in care, datorita
unor circumstante deosebite, apar abateri fata de politicile sau procedurile
stabilite, se intocmesc documente adecvate, aprobate la un nivel corespunzator,
inainte de efectuarea tranzactiilor.
20.2. Cerinte generale
-
In derularea actiunilor pot aparea circumstante
deosebite, care nu au putut fi anticipate si care induc abateri ce nu permit
derularea tranzactiilor prin procedurile existente;
-
Abaterile inregistrate trebuie sa fie documentate si
justificate (motivate), in vederea prezentarii spre aprobare;
-
Este necesara analiza periodica a circumstantelor si a
modului cum au fost gestionate actiunile, in vederea desprinderii unor
concluzii de buna practica pentru viitor.
20.3. Referinte principale
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind
controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata:
·
art. 20: “Regimul refuzului de viza”;
·
art. 21: “Autorizarea efectuarii unor operatiuni
pentru care se refuza viza de control financiar preventiv”;
·
art. 22: “Masuri operative” (referitor la efectuarea
de inspectii de catre Ministerul Finantelor Publice, in cazurile in care exista
indicii ale unor abateri de la legalitate sau regularitate in efectuarea de
operatiuni, in cazul in cand este sesizat de catre un contabil-sef in legatura
cu efectuarea de operatiuni pe propria raspundere a ordonatorului de credite,
fara viza de control financiar preventiv, etc.).
CONTINUITATEA
ACTIVITATII
21.1. Descrierea standardului
Institutia publica
asigura masurile corespunzatoare pentru ca, in orice moment si in toate
imprejurarile, activitatea acesteia sa poata continua in toate planurile, cu
deosebire in cel economico - financiar.
21.2. Cerinte generale
-
Institutia publica este o entitate a carei activitate
trebuie sa se deruleze continuu, prin structurile componente. Eventuala
intrerupere a activitatii acesteia afecteaza atingerea obiectivelor propuse;
-
Institutia publica se confrunta cu situatii diferite,
care afecteaza continuitatea activitatii: mobilitatea salariatilor; defectiuni
ale echipamentelor din dotare; disfunctionalitati produse de unii prestatori de
servicii; schimbari de proceduri, etc.;
-
Pentru fiecare din situatiile care apar, institutia
trebuie sa actioneze in vederea asigurarii continuitatii, prin diverse masuri,
de exemplu:
·
angajarea de personal in locul celor pensionati sau
plecati din institutie din alte considerente;
·
delegarea, in cazul absentei temporare (concedii,
plecari in misiune, etc.);
·
contracte de service pentru intretinerea
echipamentelor din dotare;
·
contracte de achizitii pentru inlocuirea unor
echipamente din dotare.
21.3. Referinte principale
-
Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, cu modificarile ulterioare;
-
Ordonanta Guvernului nr. 85/1998 privind plata
colaboratorilor externi folositi de ministere pentru elaborarea proiectelor de
coduri si a altor acte normative;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.209/2003 privind
organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici;
-
Hotararea Guvernului nr. 432/2004 privind dosarul
profesional al functionarilor publici;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.021/2004 pentru aprobarea
modelului comun european de curriculum vitae;
-
Hotararea Guvernului nr. 452/2000 privind organizarea
si desfasurarea examenului de atestare pe post a functionarilor care ocupa
functii publice de conducere in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind
reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor
publici pentru anul 2005;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 82/2004 privind
unele masuri in domeniul functiei publice;
-
Ordonanta Guvernului nr. 9/2005 privind cresterile
salariale ce se vor acorda in anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 si Legii nr. 154/1998;
-
Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si
alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare.
STRATEGII
DE CONTROL
22.1. Descrierea standardului
Institutia publica
construieste strategii de control adecvate strategiilor, politicilor si
programelor concepute pentru atingerea obiectivelor si mentine echilibrul in
aplicarea acestor strategii, pe toata durata realizarii obiectivelor
respective.
22.2. Cerinte generale
-
Exista un raport de interdependenta intre
strategiile, politicile si programele elaborate pentru atingerea obiectivelor
si strategiile de control. Fara o strategie de control adecvata, creste riscul
de manifestare a abaterilor de la strategia, politica si programele institutiei
si, deci, al nerealizarii obiectivelor la nivelul exigentelor preconizate;
-
Strategiile de control sunt cu atat mai complexe si
mai laborioase cu cat fundamentarea si realizarea obiectivelor institutiei sunt
mai complexe si mai dificile;
-
Strategiile de control se supun comportamentului de
strategie, in general, acestea necesitand studii in vederea elaborarii acestor
strategii, stabilirea obiectivelor de control, a resurselor necesare, a
esalonarii in timp, a pregatirii personalului de control, a imbunatatirii
metodelor si procedurilor de control, a modului de evaluare a controalelor,
etc;
-
Strategiile de control se refera si la tipurile de
control aplicabile situatiei. In paleta larga a modalitatilor de control si a
criteriilor de clasificare a acestora regasim:
·
activitati de control: observatia; compararea;
aprobarea; comunicarea rapoartelor; coordonarea; verificarea; analiza;
autorizarea; supervizarea; examinarea; monitorizarea, etc.;
·
clasificarea controlului in functie de modul de
cuprindere a obiectivelor: control total; control selectiv (prin sondaj);
·
clasificarea controlului in functie de scopul urmarit:
control de conformitate; control de perfectionare; control de adaptare, etc.;
·
clasificarea controlului in functie de apartenenta
organelor de control: control propriu; control exterior;
·
clasificarea controlului in functie de executanti:
autocontrol; control de specialitate;
·
clasificarea controlului in functie de modul de
executie: control direct; control indirect; control incrucisat;
·
clasificarea controlului in functie de baza normativa:
control normativ; control practic; control teoretic;
·
clasificarea controlului in functie de interesul
institutiei: control pentru sine; control pentru altii;
·
clasificarea controlului in functie de orientarea sa:
control teoretic; control nedirijat;
·
clasificarea controlului in functie de momentul
efectuarii acestuia: control ex-ante; control concomitent; control ex-post;
·
etc.
22.3.
Referinte principale
-
Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind
controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata;
-
Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, modificata si
completata prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2004;
-
Strategia dezvoltarii controlului financiar public intern in Romania
-
Ordinul mininstrului finantelor publice nr. 522/2003 pentru aprobarea
Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar
preventiv, cu modificarile si completarile ulterioare.
ACCESUL
LA RESURSE
23.1. Descrierea standardului
Managerul
stabileste, prin emiterea de documente de autorizare, persoanele care au acces
la resursele materiale, financiare si informationale ale institutiei publice si
numeste persoanele responsabile pentru protejarea si folosirea corecta a
acestor resurse.
23.2. Cerinte generale
-
Intre resurse si sumele inregistrate in evidente se
fac comparatii periodice (inventare). Vulnerabilitatea bunurilor si valorilor
determina frecventa acestor verificari;
-
Restrangerea accesului la resurse reduce riscul
utilizarii inadecvate a acestora;
-
Severitatea restrictiei depinde de vulnerabilitatea
tipului de resursa si de riscul pierderilor potentiale, care trebuie apreciate
periodic. La determinarea vulnerabilitatii bunurilor si valorilor se au in
vedere costul, riscul potential de pierdere sau utilizare inadecvata.
23.3. Referinte principale
-
Regulamentul de organizare si functionare a
institutiei si Fisa postului vor stabili persoanele care urmeaza a avea acces
la creditele bugetare, la achizitii de bunuri, la gestionarea bunurilor, etc.;
-
Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 618/2002
pentru aprobarea Precizarilor privind inventarierea bunurilor din domeniul
public al statului;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.753/2004
pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii
elementelor de activ si de pasiv;
-
Legea datoriei publice nr. 313/2004;
-
Hotararea Guvernului nr. 2.415/2004 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 313/2004;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 146/2002
privind formarea si utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului,
aprobata cu modificari prin Legea nr. 201/2003, cu modificarile ulterioare;
-
Ordonanta Guvernului nr. 10/2005 privind reglemetarea unor masuri
financiare;
-
Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005;
-
Legea nr. 519/2004 a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul
2005;
-
Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificarile si
completarile ulterioare;
-
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind infiintarea si
utilizarea Fondului national de solidaritate, cu modificarile si completarile
ulterioare;
-
Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.661 bis/2003 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind modul de incasare si utilizare a
fondurilor banesti primite sub forma donatiilor si sponsorizarilor de catre
institutiile publice;
-
Hotararea Guvernului nr. 1.553/2003 privind reevaluarea imobilizarilor corporale
si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe;
-
Hotararea Guvernului nr. 841/1995 privind procedurile de transmitere
fara plata si de valorificare a bunurilor apartinand institutiilor publice, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Standard
24*)
24.1. Descrierea standardului
Institutia publica
instituie o functie de evaluare a controlului intern si elaboreaza planuri si
programe de derulare a acestor actiuni.
24.2. Cerinte generale
-
Managerul trebuie sa asigure verificarea si
evaluarea in mod continuu a functionarii sistemului de control intern si a
elementelor sale. Disfunctionalitatile sau alte probleme identificate trebuiesc
rezolvate operativ, prin masuri corective;
-
Verificarea operatiilor garanteaza ca controalele
interne contribuie la realizarea obiectivelor;
-
Evaluarea eficacitatii controlului se poate referi, in
functie de cerinte specifice si/sau conjuncturale, fie la ansamblul
obiectivelor institutiei, fie la unele dintre acestea, optiune care revine
managerului;
-
Evaluarea eficacitatii controlului se poate realiza in
diverse moduri: in mod nemijlocit ierarhic (prin control direct); intr-un mod
mai complex de structurare si organizare (de exemplu, prin experti in control,
cum ar fi verificatorii formati in tehnicile de observatie si de interviu);
prin metoda autoevaluarii (institutia publica evalueaza eficacitatea
controalelor asupra propriei activitati).
24.3. Referinte
principale
-
Legea nr. 672/2002 privind auditul public
intern, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2004.
*) Acest
standard trebuie analizat in corelatie cu Standardul 17 – Proceduri. Existenta
procedurilor scrise pentru toate activitatile desfasurate in cadrul institutiei
publice permite o evaluare obiectiva asupra controlului intern.
AUDIT
INTERN
25.1. Descrierea standardului
Institutia
publica infiinteaza sau are acces la o capacitate de audit, care are in
structura sa auditori competenti, a caror activitate se desfasoara, de regula,
conform unor programe bazate pe evaluarea riscului.
25.2. Cerinte generale
-
Auditul intern asigura evaluarea independenta si
obiectiva a sistemului de control intern al institutiei publice;
-
Auditorul intern finalizeaza actiunile sale prin
rapoarte de audit, in care enunta punctele slabe identificate in sistem si
formuleaza recomandari pentru eliminarea acestora;
-
Managerul dispune masurile necesare, avand in vedere recomandarile
din rapoartele de audit intern, in scopul eliminarii punctelor slabe constatate
de misiunile de auditare.
.25.3. Referinte principale
- Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern,
modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 37/2004.