GUVERNUL ROMANIEI
HOTARARE
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala
In temeiul prevederilor art.108 din Constitutia Romaniei, republicata, si ale art.188 din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
ART.1
Se aproba Normele metodologice de aplicare a prevederilor din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prevazute in anexa la prezenta hotarare.
ART.2
La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se abroga:
a)Ordinul ministrului finantelor nr.2116/1998 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.82/1998 privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.485 din 17 decembrie 1998;
b)Ordinul ministrului finantelor publice nr.1213/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Ordonantei Guvernului nr.4/2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.82/1998, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.719 din 2 octombrie 2002;
c)Ordinul ministrului finantelor nr.2690/1998 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr.68/1998 privind procedura de intocmire a declaratiilor de impozite si taxe, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 11 februarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare.
d)Hotararea Guvernului nr.1168/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonantei Guvernului nr.70/1997 privind controlul fiscal, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.726 din 17 octombrie 2003;
e)Ordinul ministrului finantelor publice nr.1785/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor din Ordonanta Guvernului nr.61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.43 din 27 ianuarie 2003;
f)Ordinul ministrului finantelor publice nr.2186/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a procedurii de solutionare a contestatiilor formulate impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.718 din 12 noiembrie 2001;
ART. 3
Prezenta hotarare se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
PRIM - MINISTRU,
ADRIAN NASTASE
|
|
Contrasemneaza: |
|
|
Ministrul finantelor publice, |
|
|
|
|
|
Mihai Nicolae Tanasescu |
|
|
|
|
|
Ministrul administratiei si internelor, |
|
|
Ioan Rus |
|
|
Ministrul delegat pentru
administraţia publică, Gabriel Oprea |
ANEXA
NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor
din Ordonanta Guvernului nr.92/2003
privind Codul de procedura
fiscala
Codul de procedura
fiscala:
ART. 2 Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
(1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat prevăzute la art. 1 se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări date în aplicarea acestora.
(2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3) Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
Norme metodologice:
2.1. Pentru situatiile
in care prezentul cod nu dispune, se aplica dispozitiile Codului de procedura
civila in masura in care acestea nu contravin naturii specifice a materiei
dreptului fiscal. In
lipsa oricarei reglementari sunt aplicabile principiile generale de drept.
Codul de procedura fiscala:
ART. 4 Exercitarea dreptului de apreciere
Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Norme metodologice:
4.1. In aprecierea unei situatii fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de proba prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 5 Rolul activ
(1) Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2) Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.
(3) Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
(4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.
(5) Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.
Norme metodologice:
5.1.
Instiintarea contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in cadrul
procedurii in desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea se face verbal, organul fiscal va
intocmi o nota in care va consemna indeplinirea obligatiei si orice alte
detalii legate de aceasta, pe care le considera relevante. Nota se va atasa la
dosarul cazului.
5.2. Organul fiscal poate analiza, in limitele
legii, situatia de fapt fiscala a contribuabililor, fie din proprie initiativa,
fie ca urmare a unei sesizari.
5.3.
Îndrumarea ca urmare a solicitarii contribuabililor se face de catre organul
fiscal prin asistenţă
directă la sediul acestuia, precum şi prin corespondenţă
scrisă, e-mail, telefon si alte asemenea.
5.4.
Îndrumarea contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin
furnizarea de servicii menite sa le faciliteze acestora îndeplinirea
obligatiilor fiscale, precum si prin actiuni de educare în domeniul fiscal.
Aceasta îndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât si la nivel
local, prin orice instrument
aflat la dispoziţia organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor
de declaraţii, furnizarea de programe informatice pentru completarea
acestora, elaborarea şi distribuirea de materiale publicitare (ghiduri,
broşuri, pliante, afişe, si alte asemenea), difuzarea în presa
scrisă de articole, comunicate şi materiale de presă, întâlniri
de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informaţii în cadrul
emisiunilor informative ale posturilor de radio şi televiziune,
introducerea în programele de învăţământ a unor lecţii cu
subiect de fiscalitate, si alte asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 6 Limba oficială în administraţia fiscală
(1) Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
(2) Dacă la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizaţi.
(3) Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minorităţilor naţionale se aplică în mod corespunzător.
Norme
metodologice:
6.1. Potrivit dispozitiilor Legii administratiei
publice locale nr.215/2001, in unitatile administrativ-teritoriale în care
cetatenii apartinând minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din
numarul locuitorilor, organele fiscale vor aplica prevederile legale privind
dreptul cetatenilor apartinând unei minoritati nationale de a se adresa oral
sau în scris, si în limba materna, precum si comunicarea catre acestia a
raspunsurilor, atât în limba româna, cât si în limba materna. Actele
administrative fiscale emise in astfel de situatii se intocmesc obligatoriu in
limba romana.
6.2. Organele fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de lege, potrivit pct.6.1.
Codul de procedura fiscala:
ART. 9 Secretul fiscal
(1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii
obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor ţări,
în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit
legii;
d) in alte cazuri prevazute de lege.
(3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.
(4) Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii.
Norme metodologice:
9.1.
In categoria informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal,
intra datele referitoare la identificarea contribuabililor, natura si cuantumul
obligatiilor fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati,
conturi, incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau
orice fel de informatii obtinute din declaratii sau documente prezentate de
catre contribuabil sau orice alte informatii cunoscute ca urmare a exercitarii
atributiilor de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
ART. 16 Împuterniciţii
(1) În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conţinutul şi limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz.
(2) Împuternicitul
este obligat să înregistreze la organul fiscal actul de împuternicire, în
formă autentică şi în condiţiile prevăzute de
lege. Revocarea împuternicirii operează faţă de organul fiscal
de la data înregistrării actului de revocare.
(21) In cazul reprezentarii contribuabililor, in
relatiile cu organele fiscale, prin avocat, forma si continutul imputernicirii
sunt cele prevazute de dispozitiile legale privind organizarea si exercitarea
profesiei de avocat.
(3) Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească obligaţiile acestuia faţă de organul fiscal.
(4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
16.1.
Contribuabilul are posibilitatea ca, in raporturile cu organele fiscale, sa-si
desemneze un imputernicit in baza unui contract de mandat cu reprezentare,
imputernicire avocatiala, procura sau alte forme de imputernicire, intocmite
potrivit legii.
16.2. In
cazul in care imputernicirea se revoca, efectele fata de organul fiscal se
produc din momentul inregistrarii actului de revocare a imputernicirii la
registratura organului fiscal. Actul de revocare a imputernicirii trebuie sa
indeplineasca aceleasi conditii de forma ca si actul de imputernicire.
16.3.
Prevederile Codului fiscal cu privire la desemnarea reprezentantului fiscal de
catre persoanele impozabile stabilite in strainatate care realizeaza operatiuni
supuse taxei pe valoarea adaugata pe teritoriul Romaniei se aplica in mod
corespunzator.
16.4.
Desemnarea unui imputernicit nu inlatura posibilitatea contribuabilului ca
personal acesta sa-si indeplineasca obligatiile fiscale si sa-si exercite
drepturile prevazute de legea fiscala si care fac obiectul actului de
imputernicire.
Codul de procedura fiscala:
ART. 20 Obligaţiile fiscale
Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plăti, la termenele legale, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat ;
d) obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor si altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
e)
obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în
evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale,
impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj
la sursa;
f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
Norme metodologice:
20.1. In categoria altor
obligatii ce revin contribuabililor in aplicarea legilor fiscale se includ si
obligatiile de cooperare, de a furniza informatii, de a prezenta la cererea
organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte
inscrisuri, de a permite functionarilor imputerniciti ai organului fiscal sa
efectueze cercetari la fata locului, de a inscrie codul de identificare fiscala
pe documentele proprii, de a se prezenta la sediul organului fiscal la
solicitarea acestuia, de a indeplini masurile prevazute in actul intocmit cu
ocazia inspectiei fiscale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 24 Plătitorul
(1) Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care, în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.
Norme metodologice:
24.1. Platitor al obligatiilor fiscale pot fi debitorul prevazut la art.23 din Codul de procedura fiscala, persoanele care au obligatia de a retine si plati impozite potrivit legii, persoana care exercita ocrotirea persoanei fizice - parintele, tutorele sau curatorul - ori persoanele pentru care s-a stabilit raspunderea solidara, conform legii.
24.2. Pentru persoanele juridice cu sediul în România care au organizate sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, atât pentru activitatea proprie, cât si pentru cea a sediilor secundare, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel.
Codul de procedura fiscala:
ART. 28 Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
(1) Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
(2) Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.
(3) Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulităţii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilă organului fiscal.
Norme metodologice:
28.1.
Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate din
dreptul comun. Platile efectuate de organul fiscal contribuabilului cedent pana
la notificarea cesiunii sunt valabile.
28.2.
Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar
cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile
acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea
creantei inscrisa in actul de cesiune,
indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu
titlu gratuit.
28.3. In
cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost
cesionata la mai multi cesionari, primul cesionar care a notificat organul
fiscal va deveni creditor al creantei cesionate.
Codul de procedura fiscala:
ART. 29 Domiciliul fiscal
(1)
In cazul creantelor fiscale
administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de
Administrare fiscala, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
c) pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea, iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al oricăruia dintre asociaţi.
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3) În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. b) şi c), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.
(4) In cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliul fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social inregistrat potrivit legii.
Norme metodologice:
29.1. Domiciliul fiscal se
inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit
de domiciliul sau sediul social.
29.2. Inregistrarea
domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei
cereri de inregistrare a domiciliului fiscal insotita, dupa caz, de urmatoarele
documente:
a)
copie de pe actul care face dovada titlului in
temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului
fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele)
b)
copie de pe actul de identitate in care a fost
inscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului sau
resedintei;
29.3.
In cazul persoanelor juridice, cererea de inregistrare a domiciliului fiscal va
fi insotita de copii ale actelor care fac dovada detinerii legale a spatiului
pentru domiciliu fiscal.
29.4. Copiile de pe
documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent,
pentru conformitate cu originalul.
29.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza
teritoriala urmeaza a se stabili domiciliu fiscal.
29.6. La primirea cererii,
aceasta va fi transmisa de indata de catre organul fiscal prevazut la pct.29.5
catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul
domiciliu fiscal, in vederea intocmirii formalitatilor de transfer a dosarului fiscal.
29.7. Dosarul fiscal se
transmite in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi
insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe
platitor.
29.8. La primirea
dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul
domiciliu fiscal va emite, de indata, decizia de inregistrare a noului
domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art.39 din
Codul de procedura fiscala.
29.9.
Inregistrarea in Registrul contribuabilului de la noul organ fiscal, precum si
scoaterea din Registrul contribuabilului de la vechiul organ fiscal, se
opereaza cu data comunicarii deciziei prevazute la pct.29.8.
Codul de procedura fiscala:
ART. 30 Competenţa generală
(1) Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
(2) În cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competenţă specială de administrare.
(3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
Norme metodologice:
30.1. Ministerul Finantelor Publice
prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale au
competenta generala in ce priveste administrarea creantelor fiscale ce se cuvin
bugetului general consolidat care, potrivit legii, sunt date in competenta lor
de administrare.
30.2. Unitatile administrativ-teritoriale
au competenta generala in ce priveste administrarea creantelor fiscale care,
potrivit legii, sunt date in competenta lor de administrare.
30.3. Ministerul Finantelor Publice impreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri practice, aprobate prin ordin comun, pentru indrumarea functionarilor din domeniul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 32 Competenţa în cazul sediilor secundare
În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii,
obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa
teritorială, pentru administrarea acestora, revine organului fiscal în a
cărui rază teritorială acestea se află situate.
Norme metodologice:
32.1. In cazul in care prin lege se stabilesc obligatii
de plata la sediul secundar, acesta isi indeplineste obligatiile de declarare,
plata, depunerea de documente, cereri, fise fiscale sau alte inscrisuri, precum
si orice alte obligatii fiscale prevazute de lege, la organul fiscal in a carui
raza teritoriala se afla situat sediul secundar.
32.2. Pentru impozitul pe venitul din salarii, datorat de sediul secundar, inregistrat ca platitor al obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decat al contribuabilului persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face, in acest caz, la unitatea teritoriala a trezoreriei statului in a carei raza se afla sediul secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu si urmatoarele informatii:
a)codul de identificare fiscala si denumirea persoanei juridice;
b)codul de identificare fiscala al sediului secundar.
Codul de procedura fiscala:
ART. 34 Competenţa specială
(1) În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silită.
Norme metodologice:
34.1. Persoanele care nu au
domiciliul fiscal pe teritoriul Romaniei isi indeplinesc obligatiile fiscale la
organul fiscal in a carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii
sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere, cu
exceptia situatiei prevazute la art.31 alin.(2) din prezentul cod.
34.2. In cazul in care exista
pericolul de disparitie a elementelor
de identificare a bazei de impunere reale precum si in caz de executare silita,
pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se impun, competent este organul
fiscal in a carui raza teritoriala se face constatarea actului sau faptului
supus dispozitiilor legale fiscale sau in raza caruia se afla bunurile supuse
executarii silite. In acest caz, organul fiscal care a luat masura legala, are
obligatia de a face demersurile necesare pentru identificarea domiciliului
fiscal al contribuabilului si de a transmite actul prin care s-au dispus
masurile legale, organului fiscal de la domiciliul fiscal al contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 35 Conflictul de competenţă
(1) Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
(2) În situaţia în care organele fiscale între care
apare conflictul de competenţă nu sunt subordonate unui organ
ierarhic comun, conflictul de competenţă ivit se soluţionează de
către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice.
(3)In cazul bugetelor locale Comisia centrala
fiscala se completeaza cu cate un reprezentant al Asociatiei Comunelor din
Romania, Asociatiei Oraselor din Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania,
Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania, precum si al Ministerului
Administratiei si Internelor.
Norme metodologice:
35.1. Conflictul ivit intre doua administratii fiscale din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de catre directia judeteana.
35.2. Conflictul ivit intre doua administratii fiscale din judete diferite sau dintre o administratie fiscala si o directie judeteana sau dintre doua directii judetene se solutioneaza de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
35.3. Conflictul ivit intre organe fiscale ce nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
35.4. Organul competent sa solutioneze conflictul de
competenta va hotara de indata asupra conflictului si va comunica decizia
organelor fiscale aflate in conflict.
Codul de procedura fiscala:
ART. 39 Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte
mijloace, cum sunt fax, e-mail,
dacă se asigură transmiterea textului actului şi confirmarea
primirii acestuia.
(3) În cazul în care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane îndreptăţite să primească actul administrativ fiscal de la domiciliul fiscal al acestuia, sau refuzul de a primi actul administrativ fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunţ într-un cotidian naţional de largă circulaţie şi/sau într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în care se menţionează că a fost emis actul pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a cincea zi de la data publicării anunţului.
(4) Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Norme metodologice:
39.1.
Dispozitiile art.90, 91 si
art.92 din Codul de procedura
civila sunt aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin
afisare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 40 Opozabilitatea actului administrativ fiscal
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Norme metodologice:
40.1.
Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligatiei stabilite in sarcina
contribuabilului prin actul administatriv, daca acest act nu a fost comunicat
contribuabilului, potrivit legii.
Codul de procedura fiscala:
ART. 41 Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.
Norme metodologice:
41.1. Actele
administrative fiscale pot fi modificate sau desfiintate, in situatii cum sunt:
a)indreptarea
erorilor materiale, potrivit art.42;
b)privind
nulitatea actului administrative fical potrivit art.401;
c)dovedirea
titularului dreptului de proprietate potrivit art.59;
d)desfiintarea
sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare
potrivit art.82 alin.(2);
e)anularea
sau indreptarea actului de executare sau a titlului executoriu contestat, ca
urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la
executarea silita, potrivit art.165;
f)desfiintarea totala sau partiala a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de organul fiscal competent a contestatiei formulate potrivit art.180 alin.(3) din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 42 Îndreptarea erorilor materiale
Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
Norme metodologice:
42.1. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea. Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.
42.2. Daca indreptarea erorii materiale se face prin adaugiri sau stersaturi operate in cuprinsul actului administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal, in caz contrar nefiind luate in considerare.
42.3. Dupa efectuarea indreptarii erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului sau oricarei alte persoane interesate, deindata, operatiunea efectuata.
42.4. In cazul in care indreptarea erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal se va incheia un nou act administrativ rezultat ca urmare a indreptarii erorii.
42.5. Indreptarea
erorii materiale va fi operata pe toate exemplarele originale ale actului
administrativ fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 44 Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul său
Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. O dată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.
Norme metodologice:
44.1. Ori de cate ori considera
necesar, organul fiscal va solicita
prezenta contribuabilului la sediul sau, pentru a da informatii si lamuriri
necesare stabilirii situatiei fiscale a contribuabilului. Cand este cazul
solicitarea va fi facuta in scris.
In cazul
in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde obligatoriu:
a)data,
ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;
b)baza
legala a solicitarii;
c)scopul
solicitarii;
d)documentele
pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte, dupa caz;
Codul de procedura fiscala:
ART. 46 Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscală nu a fost clarificată de către contribuabil. Informaţiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă.
(2) Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează în scris şi va specifica natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care susţin informaţiile furnizate.
(3) Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.
(4) În situaţia în care persoana obligată să furnizeze informaţia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în imposibilitatea de a scrie, organul fiscal întocmeşte un proces-verbal.
Norme metodologice:
46.1. Informatiile solicitate
de organul fiscal vor fi prezentate de contribuabil in scris ori, in cazul
prevazut la art.46 alin.4 din Codul de procedura fiscala, vor fi furnizate
verbal si consemnate de catre organul fiscal intr-un proces verbal.
46.2. In
cazul in care starea de fapt fiscala nu a fost clarificata de contribuabil
organul fiscal este indreptatit sa solicite informatii de la persoane fizice,
juridice sau alte entitati fara personalitate juridice care pot furniza
informatii in legatura cu starea de fapt fiscala reala.
46.3.
Toate datele si informatiile primite de organul fiscal sunt supuse secretului
fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 48 Expertiza
(1) Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3) Experţii au obligaţia să păstreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le dobândesc.
(4) Expertiza se întocmeşte în scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.
Norme metodologice:
48.1.
Cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal considera
necesara consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind
obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.
48.2. In
domeniile in care nu exista experti autorizati, organul fiscal poate solicita
punctul de vedere al unuia sau mai multor personalitati ori specialisti din
domeniul respectiv. Dispozitiile art.201 alin.(3) din Codul de procedura civila
se aplica in mod corespunzator.
48.3.
Expertii se vor numi prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se
suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. La stabilirea
onorariului se va tine cont de normele emise de Corpul profesional din care
face parte expertul.
48.4.
Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune
intregirea expertizei sau o noua expertiza.
Codul de procedura fiscala:
ART. 49 Prezentarea de înscrisuri
(1) În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de către contribuabil.
(2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
(3) Organul fiscal are dreptul să
reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării
sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente
financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii,
înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de
către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri
excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada
de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.
Norme metodologice:
49.1. In
vederea stabilirii starii de fapt fiscale organele fiscale sunt indreptatite sa
solicite contribuabililor registre, evidente contabile sau fiscale, documente
de afaceri sau orice alte inscrisuri, ori sa primeasca copii de pe acestea. In
scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, organul fiscal este
indreptatit sa retina acte, registre si documente financiar - contabile sau
orice alte inscrisuri, pe o perioada de maximum 30 de zile. In situatia
retinerii oricaror documente, organul fiscal are obligatia sa lase la
dispozitia contribuabilului, copii certificate de acesta, ale respectivelor
documente.
49.2.
Dovada retinerii a oricarui document o constituie actul intocmit de organul
fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii
probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta,
potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in
2 exemplare si va fi semnat de catre organul fiscal si contribuabil, un exemplar comunicandu-se
contribuabilului.
49.3. In
cazul in care conducerea organului fiscal aproba prelungirea perioadei de
retinere a documentelor, organul fiscal va instiinta contribuabilul si va
transmite acestuia o copie dupa aprobare.
49.4.
Normele metodologice date in aplicarea art.46 din Codul de procedura fiscala se
aplica in mod corespunzator.
49.5. In
cazul in care, pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la
dispozitia organului fiscal, inscrisuri sau alte documente, in original,
acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul
fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 50 Cercetarea la faţa locului
(1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.
(2) Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice ale incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
(3) Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 89 lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţă.
(4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
Norme metodologice:
50.1.
Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces verbal,
care va cuprinde:
a)data
si locul unde este incheiat;
b)numele,
prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea
organului fiscal din care face parte acesta;
c)temeiul
legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
d)constatarile
efectuate la fata locului;
e)sustinerile
contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la
efectuarea cercetarii;
f)semnatura
functionarului si a persoanelor prevazute la lit.e). In caz de
refuz al semnarii de care persoanele prevazute la lit.e), se va face mentiune
despre aceasta in procesul-verbal;
g)alte mentiuni considerate relevante pentru
procedura in derulare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 60 Estimarea bazei de impunere
(1) Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţă pentru estimare. Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(2) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptăţite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere preţul de piaţă al tranzacţiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.
Norme metodologice:
60.1.
Estimarea bazelor de impunere poate avea loc in situatii cum sunt:
a)contribuabilul
nu depune declaratii fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corecta a bazei de impunere;
b)contribuabilul
refuza sa colaboreze la stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile
in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de
inspectie fiscala;
c)contribuabilul
nu conduce evidenta contabila sau fiscala;
d)cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative
privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a
indeplinit obligatia de refacere a acestora;
60.2.
Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale luand in
considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si
informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care
sunt relevante pentru impunere, iar in lipsa acestora date si informatii
detinute de organul fiscal despre contribuabili cu activitati similare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 62 Prelungirea termenelor
Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Norme metodologice:
62.1. Prelungirea termenului de depunere a declaratiei se face pe baza de cerere depusa la organul fiscal inainte de termenul stabilit pentru depunere.
62.2. In cazul in care contribuabilul, aflat intr-o imprejurare mai presus de vointa sa, existenta la data la care trebuia depusa declaratia, cererea se depune in termen de cel mult 30 de zile de la data incetarii fortei majore sau cazului fortuit.
Codul de
procedura fiscala
ART. 63 Obligaţia de înregistrare
fiscală
(1) Orice persoană sau
entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează
fiscal, primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare
fiscală va fi:
a) pentru persoanele juridice, cu
excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocierile şi
alte entitaţi fara personalitate juridica, codul de înregistrare fiscala
atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c)
pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numarul de
identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala;
d) pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele comercianţilor care au sediul principal al comerţului în străinătate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru
persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de înregistrare
fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala.
(2) Persoanele
prevăzute la alin. (1) lit. d) se înregistrează fiscal potrivit
procedurii speciale în materie.
(3) În vederea atribuirii
codului de identificare fiscală persoanele prevăzute la alin. (1)
lit. a), c) şi e) au obligaţia să depună declaraţie de
înregistrare fiscală.
(4) Au obligaţia
să depună o declaraţie de înregistrare fiscală şi
persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.
(41) Contribuabilii
care obtin venituri din activitati independente, pentru care platile anticipate
se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de venituri, au obligatia, in
vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal competent declaratia de
inregistrare fiscala.
(5) Declaraţia de
înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:
a) data
înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice,
asocierilor şi altor entităţi fără personalitate
juridică;
b) data eliberării
actului legal de funcţionare, începerii activităţii, data
obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator,
după caz, în cazul persoanelor fizice.
Norme metodologice:
63.1. Inregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor Codului fiscal si ale prezentului cod.
63.2. Inregistrarea in Registrul
contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod numeric personal atribuit
potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe venit, se face la data
depunerii declaratiei estimative, a declaratiei speciale, a declaratiei de
venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, in functie de natura venitului
obtinut.
63.3. Pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul de
identificare fiscala fiscala este codul numeric personal/numarul de
identificare fiscala precedat de litera
"R".
63.4. Pentru comerciantii persoane fizice care nu detin cod numeric personal, numarul de identificare fiscala se obtine, conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
Codul de procedura fiscala:
ART. 64 Înregistrarea şi scoaterea din evidenţă a plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată
(1)
Orice persoana impozabila care realizeaza operatiuni taxabile si/sau scutite de
taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere
trebuie sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea
adaugata la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala in urmatoarele situatii:
a)
la infiintare, in mod obligatoriu, daca declara ca urmeaza sa realizeze o cifra
de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal
referitoare la taxa pe valoarea adaugata;
b) la infiintare, daca
declara ca urmeza sa realizeze o cifra de afaceri sub plafonul de scutire, dar
opteaza pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata;
c) dupa infiintare, in mod obligatoriu, daca depaseste plafonul
de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe
valoarea adaugata, in termen de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit
acest plafon;
d) dupa infiintare, daca
cifra de afaceri realizata este sub plafonul de scutire prevazut de
dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, dar
doreste sa opteze pentru aplicarea regimului normal de taxa pe valoarea adaugata.
(2)Persoanele care realizeaza in exclusivitate operatiuni scutite de taxa pe valoare adaugata, iar potrivit Codului Fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
(3) Cifra de afaceri declarată organului fiscal este cea determinată conform dispoziţiilor Codului fiscal privitoare la T.V.A.
(4) În cazul persoanelor înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, codul de identificare fiscală este precedat de litera "R".
(5)Data
inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este:
a)data comunicarii
certificatului de inregistrare in situatiile prevazute la alin.(1) lit.a) si
lit.b) si, dupa caz, la alin.(2);
b)data de intai a lunii
urmatoare celei in care persoana impozabila face optiunea pentru aplicarea
regimului normal de taxa pe valoarea adaugata in situatiile prevazute
la alin.(1) lit.d) ;
c)data de intai a lunii
urmatoare celei in care persoana impozabila
solicita luarea in evidenta ca
platitor de taxa pe valoarea adaugata in situatiile prevazute la alin.(1)
lit.c) si, dupa caz, la alin.(2) .
(6) Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată care, ulterior înregistrării, realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care realizează exclusiv astfel de operaţiuni. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila are obligatia sa solicite această scoatere din evidenta.
(7) Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată trebuie să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data actului în care se consemnează situaţia respectivă. Scoaterea din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu data de intai a lunii urmatoare depunerii declaratiei de mentiuni.
Norme metodologice:
64.1. Persoanele fizice care devin platitoare de T.V.A. potrivit legii, la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor completa si vor depune o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa caz,declaratie de mentiuni, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste obligatii conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
64.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind luarea/scoaterea in/din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de inregistrare potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor insotita de avizul organelor fiscale competente.
64.3. In cazul persoanelor impozabile stabilite in strainatate care realizeaza pe teritoriul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit prevederilor Codului fiscal, se depune, la organul fiscal competent si declaratia de inregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite in strainatate. Inregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea codului de identificare fiscala a acesteia se efectueaza concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.
64.4. Codul de identificare fiscala atribuit potrivit pct. 63.3, este si
codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal potrivit
reglementarilor speciale in materie de taxa pe valoarea adaugata.
64.5. Codul de identificare fiscala atribuit persoanei impozabile stabilite in strainatate care realizeaza pe teritorul Romaniei operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata trebuie sa fie diferit de codul de identificare fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.
64.6. Modificarile ulterioare referitoare la desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la reprezentare si a declaratiei de mentiuni. In cazul in care schimbarea reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal desemnat.
64.7. In cazul in care persoana impozabila straina isi inceteaza activitatea sau in cazul in care este obligat sa-si inregistreze sediul permanent in Romania, prin declaratia de mentiuni depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul contribuabililor a persoanei impozabile straine.
Codul de procedura fiscala:
ART. 66 Declararea filialelor şi sediilor secundare
(1)
Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
(2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara în termen de 30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în străinătate.
Norme
metodologice:
66.1. Prin sediu secundar se intelege o subunitate din structura unei persoane sau alte entitati fara personalitate juridica care serveste activitatii acesteia cum ar fi: locul in care se afla conducerea contribuabilului, sucursale, birouri, fabrici si ateliere, depozite de marfuri, centre de achizitii si desfacere, magazine, mine, cariere, puturi de titei sau gaze, sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, santiere de constructii sau montaj numai daca acestea dureaza mai mult de 6 luni.
66.2. Regula prevazuta la pct.66.1 se aplica in mod corespunzator si institutiilor publice.
66.3 Declararea sediilor secundare se face prin completarea informatiilor corespunzatoare din declaratia de inregistrare sau de mentiuni, dupa caz. Declaratia se depune la organul fiscal competent care va inregistra informatiil respective in registrul contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare astfel declarate.
66.4. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de plata la sedii secundare, vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea declaratiei de inregistrare fiscala sau de mentiuni, dupa caz, in care vor bifa casuta corespunzatoare calitatii de sediu secundar. Declaratia va fi insotita de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a persoanei sau a entitatii fara personalitate juridica de care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal al spatiului. Dispozitiile legale privind inregistrarea sediilor secundare unde, potrivit legii, se indeplinesc obligatii fiscale sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 67 Forma şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscală
(1) Declaraţia de
înregistrare fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus
la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi însoţită
de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
(2) Declaraţia de înregistrare fiscală va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaţia juridică a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
67.1. In cazul contribuabililor prevazuti
la art.63 alin.1) lit.a) din Codul de procedura fiscala, actele doveditoare ale
informatiilor inscrise in declaratia de inregistrare fiscala pot fi:
a)copie de pe autorizatia de functionare eliberata de autoritatea competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;
b)dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract de închiriere si altele asemenea);
c)alte acte doveditoare.
67.2. In cazul contribuabililor persoane fizice care nu au cod numeric personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de copie de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele abilitate potrivit legii. Dupa caz, dispozitiile art.6 alin.(2) din Codul de procedura fiscala se aplica in mod corespunzator.
67.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a persoanelor fizice care detin cod numeric personal si nu au calitatea de comerciant, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita, dupa caz, de urmatoarele documente:
a)copie de pe actul de identitate;
b)copie de pe documentul eliberat de autoritatea competenta care atesta dreptul de exercitare a activitatii impozabile;
c)copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se exercita activitati supuse impunerii.
67.4. Copiile de pe documentele prevazute la
pct.67.1.- 67.3. vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal
competent, pentru conformitate cu originalul.
Codul de procedura fiscala:
ART. 68 Certificatul de înregistrare fiscală
(1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală, depusă potrivit art. 63 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.
(2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă taxelor de timbru.
(3) Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau prestări de servicii către populaţie sunt obligaţi să afişeze certificatul de înregistrare fiscală în locurile unde se desfăşoară activitatea.
(4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscală, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Norme metodologice:
68.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in doua exemplare; primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea exemplar se pastreaza la dosarul fiscal.
68.2
In cazul persoanelor care nu au obligatia depunerii declaratiei de inregistrare
fiscala, la inregistrarea in Registrul contribuabililor nu se elibereaza
certificat de inregistrare fiscala.
68.3. Certificatul de
inregistrare eliberat comerciantilor potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea acestora tine loc si de
certificat de inregistrare fiscala.
68.4 Certificatul de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va avea inscris codul de identificare fiscala precedat de litera R precum si data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramane neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul de inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta platitorilor de T.V.A. In acest caz, atributul fiscal "R" nu va mai fi inscris pe certificatul de inregistrare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 69 Modificări ulterioare înregistrării fiscale
(1) Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoştinţă organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
(2) La încetarea condiţiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, o dată cu depunerea declaraţiei de menţiuni.
Norme metodologice:
69.1. Modificarile privitoare
la domiciliul fiscal se inregistreaza potrivit procedurii reglementate la
art.29 din Codul de procedura fiscala.
69.2. Modificarile intervenite in datele declarate initial de comercianti, inclusiv cele privitoare la inregistrarea/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A se face prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a mentiunilor potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
69.3. In cazul modificarilor privind sediul social/domiciliul, contribuabilii prevazuti la art.63 alin. (1) lit.a) si lit.e) din Codul de procedura fiscala, depun declaratia de mentiuni la organul fiscal competent. Totodata contribuabilul va depune si certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii acestuia si eliberarii unui nou certificat de inregistrare fiscala.
69.4. Declaratia de mentiuni va fi insotita de documente care atesta modificarile intervenite.
Codul de procedura fiscala:
ART. 71 Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Norme metodologice:
71.1. Sunt evidente fiscale registrele, situatiile,
precum si orice alte inscrisuri care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie
intocmite in mod obligatoriu in scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a
creantelor si obligatiilor fiscale cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal
pentru cumparari, registrul de evidenta fiscala si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 73 Obligaţia de a depune declaraţii fiscale
(1) Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2) În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice va stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
(3) Obligaţia de a depune declaraţie fiscală se menţine şi în cazurile în care:
a) a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b) obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscală.
(4) În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor si conditiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
Norme metodologice:
73.1. Declaratiile fiscale sunt documente
prin care se declara:
a)impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul
in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine
platitorului;
b)bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care,
potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;
c)impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in
care platitorul are obligatia de a calcula, retine si varsa impozite si taxe.
Codul de procedura fiscala:
ART. 74 Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale
(1) Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2) În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3) Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit.
(4) Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută de prevederile legale.
(5) Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. În acest caz contravaloarea corespondenţei se suportă de către organul fiscal.
Norme metodologice:
74.1. In costul corespondentei intra si costul
transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.
Codul de procedura fiscala:
ART. 76 Corectarea declaraţiilor fiscale
Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă.
Norme metodologice:
76.1.
Declaratiile fiscale pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie
initiativa, ori de cate ori constata erori in declaratia initiala prin
depunerea unei declaratii rectificative la organul fiscal competent.
76.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie "X" in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei prevazute la pct.76.3, precum si a impozitelor care se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
76.3. In cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de inregistrare in evidentele de taxa pe valoara adaugata, se inregistreaza la randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate corectiile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 81 Deciziile referitoare la bazele de impunere
(1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:
a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
b) când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
(2) Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-şi numească un împuternicit comun în relaţia cu organul fiscal.
Norme metodologice:
81.1. Pentru situatia prevazuta
la art.81 alin.(1) lit.b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal in a
carui raza se afla sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere,
va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal competent
pentru emiterea deciziei de impunere.
Codul de procedura
fiscala:
ART. 84 Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale
(1) Termenele prevăzute la art. 83 se întrerup şi se suspendă în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun.
Norme metodologice:
84.1. Dispozitiile referitoare
la cazurile si conditiile de suspendare si intrerupere a termenului de
prescriptie sunt cele cuprinse in Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Codul de procedura fiscala:
ART. 86 Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente acestora.
(2) Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
(3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscală va proceda la:
a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c) discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
d) solicitarea de informaţii de la terţi;
e) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată;
f) verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
g) dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
h) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
i) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale.
Norme metodologice:
86.1. Solicitarea de explicatii
scrise se va face in timpul inspectiei fiscale, ori de cate ori acestea sunt
necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia
fiscala a contribuabilului.
86.2. In cazul in care persoana in
cauza, refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele
intrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite intrebarile printr-o
adresa scrisa, stabilind un termen rezonabil pentru formularea raspunsului. In cazul in care nu se
primeste raspunsul solicitat se va consemna refuzul in Raportul de inspectie
fiscala sau procesul verbal.
86.3. In toate cazurile,
explicatiile la intrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da in scris prin Nota explicativa.
86.4. Stabilirea bazei de
impunere precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, in
activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile,
fiscale, sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere, sau folosind
metode de estimare in conformitate cu prevederile art.60 din Codul de procedura
fiscala.
86.5. Cand organele de
inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii sa estimeze baza de
impunere, se va mentiona in actul de
inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea
estimarii precum si criteriile de estimare.
86.6. Organele de
inspectie fiscala calculeaza obligatii fiscale accesorii numai pentru impozite,
taxe si contributii stabilite suplimentar in timpul inspectiei fiscale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 87 Persoanele supuse inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
Norme metodologice:
87.1.In cazul contribuabililor
care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita de regula,
concomitent atat la sediul principal cat si la sediile secundare de catre
organul fiscal competent.
87.2. Organul fiscal
competent poate delega competenta organelor fiscale in a caror raza teritoriale
se afla sediile secundare, in conditiile art.91 alin.(2) din Codul de procedura
fiscala. In acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de
organul fiscal competent.
87.3. La sediile secundare se
incheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza
in actul de inspectie incheiat de organul de inspectie competent.
87.4.Pentru impozitele, taxele
si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu
secundar se incheie acte de inspectie fiscala definitive, de catre organele de
inspectie fiscala in a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.
87.5.Activitatea de
inspectie fiscala prevazuta la pct.87.1 - 87.4 se desfasoara cu respectarea
prevederilor art.31, 32, si 91 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 88 Formele şi întinderea inspecţiei fiscale
(1) Formele de inspecţie fiscală sunt:
a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
b) inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
(2) Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
Norme metodologice:
88.1.Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii
fiscale generale sau partiale in temeiul dispozitiilor art.4 si 5 din Codul de
procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 89 Proceduri de control fiscal
(1)În realizarea atribuţiilor inspecţia fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea
de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor
semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere
şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;
c) controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de alte persoane; controlul incrucisat poate fi si inopinat.
(2) La finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se
incheie proces-verbal.
Norme metodologice:
89.1. Utilizarea procedeelor de
control se poate face individual sau combinat in functie de scopul,
obiectivele, complexitatea, dificultatile, specificul si perioada inspectiei
fiscale.
89.2. Selectarea
documentelor si operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va
avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea
contribuabilului.
89.3.
Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara, si se
desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse
inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati
supuse impunerii.
89.4. Prevederile art.50 din Codul
de procedura fiscala sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 91 Competenţa
(1) Inspecţia
fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi
neîngrădit prin Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor
administratiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului
titlu sau de alte autoritati care sunt competente potrivit legii sa
administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului
genmeral consolidat.
(11) In cadrul Agentiei Nationale de
Administrare Fiscala, competenta de exercitare a inspectiei fiscale se
stabileste prin regulamentul de organizare si functionare aprobat in conditiile
legii.
(2) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal.
Norme metodologice:
91.1. Agentia Nationala de
Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in
efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor
sociale si a celorlalte venituri bugetare pentru a caror administrare este
competenta potrivit legii.
91.2. Unitatile administrativ
teritoriale prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au
competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in
domeniul impozitelor, taxelor, si altor venituri pentru a caror administrare
sunt competente, potrivit legii.
91.3. In cazul controalelor incrucisate sau in
alte cazuri fundamentate, organul de
inspectie fiscala competent poate delega competenta de verificare altui organ
de inspectie fiscala.
91.4. Delegarea de competenta se face prin
emiterea unui ordin de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
ART. 92 Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală
(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
Norme metodologice:
92.1.
Selectarea contribuabililor pentru efectuarea inspectiei fiscale se va face, de
catre organul fiscal competent, pe baza de criterii aprobate, dupa caz, prin
ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala ori prin
hotarare a autoritatii administratiei publice locale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 93 Avizul de inspecţie fiscală
(1) Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.
(2) Avizul de inspecţie fiscală va cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate.
Norme metodologice:
93.1. La cererea temeinic
justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba
amanarea datei inceperii inspectiei, comunicandu-i acestuia data la care a fost
reprogramata inspectia fiscala.
Codul de
procedura fiscala:
ART. 94 Comunicarea avizului de inspecţie fiscală
(1) Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
(2) Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:
a) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului;
b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;
c) în cazul controlului inopinat.
Norme metodologice:
94.1. Avizul de inspectie
fiscala se comunica contribuabilului in conformitate cu dispozitiile art.39
alin.(2) din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 95 Locul şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
(1) Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
(2) Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3) Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4) Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
Norme metodologice:
95.1. Prin spatiul adecvat necesar
desfasurarii inspectiei fiscale se intelege asigurarea unui spatiu delimitat
dotat cu necesarul minim de birotica si care sa permita pastrarea in siguranta
a documentelor primite pentru inspectie sau elaborate de catre organele de
inspectie.
Codul de procedura fiscala:
ART. 96 Reguli privind inspecţia fiscală
(1) Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2) Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
(3) Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(31) In situatia
in care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu
rezulta existenta prejudiciului reverificarea dispusa in temeiul alin.(3) nu
este urmata de emiterea deciziei de impunere.
(4) Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării.
(5) Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autoritatilor administratiei publice locale, după caz.
(6) La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.
(7) La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul
este obligat să dea o declaraţie scrisă pe propria
răspundere din care să rezulte că au fost puse la
dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate
pentru inspecţia fiscală. In declaratie se va mentiona si faptul ca
au fost restituite toate documentele solicitate si puse la dispozitie de
contribuabil.
(8) Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
Norme metodologice:
96.1. La
examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul
fiscal competent, va avea in vedere toate documentele justificative si
evidentele financiar- contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si
sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
96.2. Cand este
necesar organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala
copii de documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia
inspectiei. Dispozitiile art.49 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
96.3. Cand este necesar, organele de
inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii in conditiile art.119 din
Codul de procedura fiscala.
96.4. Datele suplimentare,
necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei
fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a
unei anumite perioade, pot rezulta în situatii cum sunt:
a)efectuarea unui control incrucisat potrivit
prevederilor art.89, lit.c) din Codul de procedura fiscala asupra documentelor
justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte si
contribuabilul în cauza;
b)obtinerea pe parcursul actiunilor de control
fiscal efectuate la alti contribuabili a unor documente sau informatii
suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioada care
a fost deja supusa controlului fiscal;
c)solicitari ale organelor de urmarire penala sau
ale altor organe sau institutii indreptatite potrivit legii;
d)informatii obtinute in orice alt mod, de natura
sa modifice rezultatele controlului fiscal anterior.
96.5. Reverificarea unei perioade
impozabile se realizeaza numai din initiativa organelor de inspectie fiscala si
nu la solicitarea contribuabililor. In cazul in care, ca urmare a desfiintarii
actului administrativ conform art.180 alin.(3) din Codul de procedura fiscala,
este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de
catre alta echipa de inspectie decat cea care a incheiat actul contestat.
96.6. Organul fiscal competent poate
solicita, pâna la împlinirea termenului de prescriptie prevazut la art.83 din
Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile prin
întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul
este supus aprobarii conducatorului inspectiei fiscale competente,
iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.
96.7. Masurile, termenele si
conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala potrivit art.96 alin.(8)
din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la cunostinta contribuabilului prin
dispozitie emisa de organul de inspectie competent.
Codul de procedura fiscala:
ART. 98 Dreptul contribuabilului de a fi informat
(1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
(2) La încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatările şi consecinţele lor fiscale, acorandu-i acestuia posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art.7 alin.(1) din prezentul cod, cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit nici o modificare în urma inspecţiei fiscale sau în cazul în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.
(3) Data, ora si locul prezentarii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4) Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale.
Norme metodologice:
98.1. Pe parcursul verificarii inspectorul fiscal va
accepta discutii la solicitarea contribuabilului pe probleme relevante pentru
inspectia fiscala.
98.2. Data, ora, locul si
problematica discutiei finale vor fi comunicate, in timp util, contribuabilului
verbal sau in scris.
Codul de procedura fiscala:
ART. 100 Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
(1) Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecţiei, din punct de vedere faptic şi legal.
(2) Dacă, ca urmare a inspecţiei, se modifică baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.
(21) In cazul in care, urmare efectuarii
inspectiei fiscale, au fost sesizate organele de urmarire penala, decizia de
impunere privitoare la obiectul sesizarii penale se poate emite dupa solutionarea cu caracter definitiv a cauzei
penale.
Norme metodologice:
100.1. Rezultatul
inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat intr-un raport de
inspectie fiscala.
100.2.
La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa ori de cate ori
este cazul actele privind constatarile preliminare, cum sunt procese-verbale
incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau incrucisate si orice
alte acte.
100.3.
Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie, se
verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de
catre conducatorul de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de
catre organul fiscal competent teritorial.
100.4.
Modelul si continutul raportului
privind rezultatul inspectiei fiscale se va aproba prin ordin al
presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 101 Colectarea creanţelor fiscale
(1) În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2) Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3) Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii.
Norme metodologice:
101.1.În sensul Codului de
procedură fiscală, activitatea de colectare constă în
exercitarea funcţiei administrative care conduce la stingerea
creanţelor fiscale şi se realizeaza în temeiul unui titlu de
creanţă sau a unui titlu executoriu, după caz.
101.2.Titlul de creanta este actul prin care, potrivit
legii, se stabileste si se individualizeaza obligatia de plata privind
creantele fiscale, întocmit de organele competente sau de persoanele
îndreptatite potrivit legii, cum sunt:
a)decizia de impunere emisa de
organele competente, potrivit legii;
b)declaraţia fiscala,
angajamentul de plata sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta
declară obligaţiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de
către plătitor, potrivit legii;
e)procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru
obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
f)ordonanţa procurorului,
încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei
judecătoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte
în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe
fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa
judecătorească;
g)decizia prin care se
stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru
creanţele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi
penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente;
i)declaratia vamala pentru
obligatiile de plata in vama;
j)documentul
prin care se stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv
accesorii, potrivit legii;
Codul de procedura fiscala:
ART. 102 Termenele de plată
(1) Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(3) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau
amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora, termenul de
plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă
înlesnirea respectivă.
(4)
Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor
Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea
vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Pentru creanţele fiscale ale
bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se
stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi
internelor şi al ministrului finanţelor publice.
(6) Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.
Norme metodologice:
102.1.În documentul de plata platitorul definit
conform art.24 din Codul de procedura fiscala mentioneaza obligatoriu denumirea
actului prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia,
cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a întocmit.
Codul de procedura fiscala:
ART. 104 Ordinea stingerii datoriilor
(1)
Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii
si alte sume reprezentand creante fiscale prevazute la art.19 alin.(2) lit.a),
iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se
sting datoriile acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste
contribuabilul.
(2)In
cadrul tipului de impozit, taxa, contributie sau alta suma reprezentand creanta
fiscala principala, stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in urmatoarea
ordine:
a)sume
datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor fiscale pentru
care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si dobanzile
datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate conform
legii;
b)obligati fiscale
principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in
ordinea vechimii;
c) obligaţii fiscale datorate şi
neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii,
până la stingerea integrală a acestora;
d) dobânzi,
penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale
prevăzute la lit. c);
e) obligaţii fiscale cu
termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.
(3) Pentru
creanţele bugetelor locale, din categoria obligaţiilor fiscale
prevăzute la alin. (2) lit. b), se sting cu prioritate obligaţiile
stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale.
(4) În situaţia în care
debitorul nu efectuează plata obligaţiilor fiscale, conform
prevederilor alin. (2), creditorul fiscal va proceda la stingerea
obligaţiilor fiscale pe care le administrează, în conformitate cu
ordinea de plată reglementată de prezentul cod, şi va
înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 10 zile de la data
efectuării stingerii.
(5) Orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in
cadrul executarii silite va stinge, mai intai, obligatia fiscala stabilita in
titlul executoriu.
Norme metodologice:
104.1. În categoria obligaţiilor fiscale cu termene de
plată în anul curent se cuprind:
a) sumele datorate
în contul ratelor din graficele de plată a obligaţiilor fiscale
pentru care s-au aprobat eşalonări şi/sau amânări la
plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării
şi calculate conform legii;
b)
penalităţile datorate şi calculate conform legii precum şi
amenzile stabilite de organele competente prin documente de constatare sau de
verificare şi/sau procese-verbale de constatare a contravenţiei,
întocmite conform legii;
c) creanţele
fiscale cu termene scadente în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie a anului
curent, atât cele declarate de debitori, cât şi cele stabilite de organele
de specialitate prin documente de impunere, potrivit legii;
d)
dobânzile şi penalităţile de întârziere pentru care se stabilesc
termene de plată în anul curent de organele competente, aferente
obligaţiilor fiscale neachitate, prevăzute la lit.c);
e)
diferenţe de creanţe fiscale, precum şi dobânzile şi
penalităţile de întârziere aferente acestora, calculate şi
stabilite de organele competente prin acte de inspectie fiscala, conform legii,
indiferent de perioada la care se referă.
104.2.
În categoria obligaţiilor fiscale datorate şi neachitate la data de
31 decembrie a anului precedent se cuprind obligaţiile fiscale datorate
şi neachitate la scadenţă ori la termenele de plată
stabilite conform legii, din anii precedenţi, inclusiv
penalităţi şi amenzi neachitate în termen şi pentru care nu
s-au acordat înlesniri la plată, conform legii.
104.3.
Dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente
obligaţiilor fiscale, datorate şi neachitate la data de 31 decembrie
a anului precedent, sunt dobânzile şi penalităţile de întârziere
aferente acestor obligaţii, calculate până la data de 31 decembrie a
anului precedent, precum şi dobânzile şi penalităţile de
întârziere calculate până la data stingerii acestor obligatii.
104.4.
În cazul în care plata se efectueaza prin virament bancar, debitorii sunt
obligati sa mentioneze pe documentul de
plata termenul de plata si categoria obligatiei definite conform pct.104.1.,
104.2. sau 104.3., dupa caz.
104.5.
În situatia în care debitorul nu efectueaza plata obligatiilor fiscale conform
prevederilor pct.104.1., 104.2. sau 104.3., dupa caz, organul fiscal competent
va proceda la stingerea obligatiilor de plata, înstiintând debitorul despre
operatiunea efectuata, în termen de 10 zile de la data efectuarii operatiunilor
de stingere.
Codul de procedura fiscala:
ART. 105 Compensarea
(1) Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz, în ordinea prevăzută la art. 104 alin. (2).
(31)
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori
constată existenţa unor creanţe reciproce.
(4) Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:
a) bugetul de stat;
b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
c) bugetul asigurărilor sociale de stat;
d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
e) bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(41) Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică în cazul crenţelor bugetelor locale.
(5) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre măsura compensării luate potrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
Norme
metodologice:
105.1. Competente în efectuarea compensarii sunt organele fiscale, in raza caruia debitorul isi are domiciliul fiscal.
105.2. Cererea de compensare trebuie sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
105.3. Cererea de compensare va fi însotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a contestatiilor ramase definitive ori de pe deciziile organelor fiscale, precum si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu reprezinta obligatie fiscala.
105.4. Rezultatul compensarii va fi consemnat intr-o Nota de compensarea care va fi comunicata contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 109 Dobânzi
(1) Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:
a) pentru diferentele
de impozite, taxe, contributii, precum si cele administrate de organele
vamale, stabilite de organele competente, dobânzile se
datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei
impozitului, taxei sau contributiei, pentru care s-a stabilit diferenţa,
până la data stingerii acesteia inclusiv;
b) pentru impozitele, taxele şi
contribuţiile stinse prin executare silită, până la data
întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii
preţului în rate, dobânzile se calculează până la data
întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma
rămasă de plată dobânda este datorată de către
cumpărător;
c) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului-verbal de constatare a insolvabilităţii, inclusiv.
(3) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venitul global, se datorează dobânzi după cum urmează:
a) pentru anul fiscal de impunere dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzii în mod corespunzător.
(5) Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, o dată pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.
Norme metodologice:
109.1. In exemplul urmator se prezinta modul de calcul al dobanzilor
datorate pentru neplata in termen a impozitului pe venitul global.
Exemplu:
Se
consideră că un contribuabil are de achitat în cursul anului 2004,
conform deciziei de plăţi anticipate, următoarele sume:
Termen de plată
sumă datorată
15 martie 2004
1.500.000
15 iunie 2004 1.500.000
15 septembrie 2004 1.500.000
15 decembrie 2004
1.500.000
Contribuabilul
achită debitul în data de 25
ianuarie 2005
Avem
următoarele cazuri:
a). Pentru
situaţia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuală este egal cu cel stabilit prin decizia
de plăţi anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datorează cu titlu de dobânzi
următoarele:
|
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% =
261.900 lei d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% =
179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O
T A L
550.700 lei |
Pentru anul 2004 |
|
Sold =
6.000.000 lei x 25 zile x 0,06%
= 90.000 lei |
Pentru
anul 2005 |
|
T O T A L G E
N E R A L 640.700 lei |
|
b) Pentru situatia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere
anuala este mai mic decât cu cel
stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind în suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza
cu titlu de dobânzi urmatoarele:
|
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% =
261.900 lei d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% =
179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O T A L 550.700 lei |
Pentru
anul 2004 |
|
Sold
= 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06%
= 60.000 lei |
Pentru
anul 2005 |
|
T O T A L G E
N E R A L 610.700
lei |
|
Codul de procedura fiscala:
ART. 112 Dobânzi în cazul înlesnirilor la plată
Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligatiilor fiscale restante se datorează dobânzi.
Norme metodologice:
112.1. Pe perioada amânării şi/sau
eşalonării la plata obligaţiilor fiscale restante se
datorează dobânzi calculate începând cu data aprobarii de catre organul
competent a inlesnirii acordate şi până la achitarea ultimei rate
eşalonate.
112.2.
Dobânzile datorate pe perioada amânării sau eşalonării la
plată a obligaţiilor fiscale se calculează de către
organele competente care aprobă înlesnirea la plată, urmând ca
acestea să fie comunicate debitorului în cadrul graficelor de plată
anexă la documentul de aprobare a înlesnirilor la plată. Nu se
datoreaza dobanzi pentru amanarea sau esalonarea la plata a dobanzilor si a
penalitatilor de intarziere. Dobânzile se achită lunar, inclusiv pe
perioada de graţie acordată la eşalonare şi pe perioada
amânării la plată.
112.3.
Pâna la data aprobarii de catre organul competent a inlesnirii la plata
debitorul datoreaza dobânzi conform prevederilor art.109 din Codul de procedura
fiscala.
112.4.
În situatia în care debitorul beneficiar al unei înlesniri la plata achita
debitul integral într-o perioada mai mica decât cea acordata prin înlesnire,
organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobânzilor în functie de data
la care a fost facuta plata.
112.5.
Calculul dobânzilor datorate pe perioada amânarii sau esalonarii la plata se
face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau
pe perioada amânarii la plata, prin înmultirea soldului ramas de plata la
termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale
intervalului de timp si cu nivelul cotei dobânzii, conform exemplului urmator:
112.6.
Se considera, de exemplu, o înlesnire acordata în urmatoarele conditii:
a)
data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;
b)
esalonare pe 12 luni cu o perioada de gratie de 6 luni;
c)
suma esalonata: 12.000.000 lei;
d)
cota dobânzii: 0,06% /zi.
|
Termen de plata |
Rata debitului -lei- |
Sold (suma ramasa de
plata) -lei- |
Nr. zile calendaristice |
Nivelul cotei dobanzii |
Dobanda datorata -lei- |
|
15 februarie 2005 |
0 |
12.000.000 |
33 |
0,06% |
237.600 |
|
15 martie 2005 |
0 |
12.000.000 |
28 |
0,06% |
201.600 |
|
15 aprilie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
223.200 |
|
13 mai 2005 |
0 |
12.000.000 |
30 |
0,06% |
201.600 |
|
15 iunie 2005 |
0 |
12.000.000 |
29 |
0,06% |
237.600 |
|
15 iulie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
216.000 |
|
15 august 2005 |
2.000.000 |
10.000.000 |
31 |
0,06% |
223.200 |
|
15 septembrie2005 |
2.000.000 |
8.000.000 |
31 |
0,06% |
186.000 |
|
14 octombrie 2005 |
2.000.000 |
6.000.000 |
30 |
0,06% |
139.200 |
|
15 noiembrie 2005 |
2.000.000 |
4.000.000 |
30 |
0,06% |
115.200 |
|
15 decembrie 2005 |
2.000.000 |
2.000.000 |
31 |
0,06% |
72.000 |
|
12 ianuarie 2006 |
2.000.000 |
0 |
31 |
0,06% |
34.800 |
|
TOTAL: |
12.000.000 |
|
|
|
2.088.000 |
Codul de procedura fiscala:
ART. 113 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1)
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul
la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut
de art.
106 alin.(11) sau art.191, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la
cererea contribuabililor.
(2) Nivelul
dobânzii este cel prevăzut la art. 109 alin. (5) şi se suporta din acelasi buget si acelasi venit
bugetar din care se restituie ori se ramburseaza, dupa caz, sumele solicitate
de catre platitori.
Norme metodologice:
113.1. Dobânda se calculeaza pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 191 din Codul de procedura fiscala, pâna la data stingerii, inclusiv, a obligatiei de plata prin compensare, restituire sau rambursare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 114 Penalităţi de întârziere
(1) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau pentru fiecare fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenţei acestora până la data stingerii acestora inclusiv. Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
(2) Pentru situaţiile prevăzute la art. 109 alin. (3) şi (4) penalităţilor de întârziere li se aplică regimul stabilit pentru dobânzi.
(3) Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii procedurii de executare silită.
(4) În cazul în care s-au acordat înlesniri la plată, penalitatea de întârziere se datorează până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au acordat înlesnirile. Nerespectarea înlesnirilor la plată, aşa cum au fost acordate, conduce la calculul penalităţilor de întârziere de la data încetării, conform legii, a valabilităţii înlesnirilor.
(5) Nivelul penalităţii de întârziere se poate modifica anual prin legea bugetului de stat.
Norme metodologice:
114.1. Pentru obligaţiile fiscale
neplătite la termenul legal de plată, cu excepţia dobânzilor,
penalităţilor şi a amenzilor, se datorează o penalitate de
întârziere de 0,5% pe fiecare lună sau fracţiune de lună de
întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care
acestea aveau scadenta şi până la data stingerii acesteia, inclusiv.
De exemplu, în cazul unei obligaţii fiscale cu termenul de plată
scadent la data de 25 martie, dacă suma a fost achitată între 1
aprilie si 30 aprilie, se
datoreaza penalitatea de întârziere corespunzatoare unei luni, iar daca se
achita în perioada 1 mai - 31 mai, se datoreaza penalitatea de întârziere
corespunzatoare pentru doua luni.
114.2.
Penalitatea de întârziere pentru sumele neachitate la termen se datoreaza
pentru luna în care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata prin care,
conform prevederilor art.134 din Codul de procedura fiscala, începe executarea
silita.
114.3. În cazul în care
s-au acordat înlesniri la plata obligatiilor fiscale pentru care nu s-a început
executarea silita, penalitatea de întârziere se datoreaza inclusiv pentru luna
în care a fost aprobata înlesnirea la plata. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au
fost acordate, conduce la calculul penalitatilor de intarziere începând cu luna în care înlesnirea la plata n-a fost respectata si pâna în
luna începerii executarii silite, inclusiv, sau a achitarii dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
ART. 117 Tipuri de garanţii
Garanţiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 116 se pot constitui, în condiţiile legii, prin:
a) consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancară;
c) ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;
d) gaj asupra unor bunuri mobile;
e) fidejusiune.
Norme metodologice:
117.1. Contractele de ipoteca si/sau gaj vor fi incheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 118 Valorificarea garanţiilor
Organul competent, în condiţiile legii, se îndestulează din garanţiile depuse, dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.
Norme metodologice:
118.1.Daca nu s-a realizat scopul pentru
care s-au solicitate garantiile prevazute la art.116 si 117 din Codul de
procedura fiscala, organul competent va putea proceda la valorificarea
garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute de dispozitiile art.148
alin.(2)-(7) si art.149-161 din acelasi Cod care se aplica in mod
corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
ART. 119 Poprirea şi sechestrul asigurătoriu
(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2) Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietatea debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-şi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii actului administrativ prevazuta la art. 179.
(3)
Aceste măsuri pot fi luate şi în cazul în care creanţa nu a fost
încă individualizată şi nu a devenit scadentă.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât
şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe
competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile
legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite,
fără îndeplinirea altor formalităţi. O dată cu individualizarea creanţei şi
ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii,
măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6) Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7) În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(8) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de nulitate absolută.
(9) Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
(10) Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 162.
Norme metodologice:
119.1. Prin masuri asiguratorii se pot
indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale debitorului în scopul asigurarii
colectarii creantelor fiscale.
119.2. În cazul în care, cu ocazia exercitarii atributiilor ce le revin, organele fiscale constata ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca averea/patrimoniul, acestea vor dispune organelor de executare competente aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii.
119.3. Organele
fiscale vor dispune luarea masurilor asiguratorii, printr-o decizie motivata
aprobata de conducatorul ierarhic, care va fi comunicata, de îndata, organelor
de executare competente potrivit legii.
119.4. Decizia va cuprinde, pe langa elementele prevazute la art.38 alin.(2), si urmatoarele mentiuni:
a) volumul estimat sau stabilit al creantei fiscale;
b) mentiunea ca prin constituirea unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile asiguratorii vor fi ridicate;
119.5. In vederea ridicarii masurilor asiguratorii care au fost dispuse prin decizie, garantiile se vor constitui in formele prevazute la art.117 din Codul de procedura fiscala.
119.6. In cazul in care masurile se dispun de organul de inspectie fiscala, acestea se vor consemna în raportul privind rezultatul inspectiei fiscale.
119.7. Decizia va fi întocmita în 3 exemplare, fiecare cu valoare de original, din care doua exemplare se vor comunica organului de executare în raza caruia debitorul este luat în evidenta ca platitor de obligatii fiscale, denumit în continuare organ de executare coordonator, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii.
119.8. În cazul în care debitorul are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie în vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se aplica si in cazul tertilor popriti.
119.9. Masurile asiguratorii se aduc la îndeplinire de îndata de catre organele de executare competente potrivit legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile, precum si a oricaror alte venituri ale debitorului.
119.10. O data cu aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii, în original, ori, dupa caz, copia certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe competente au dispus masuri asiguratorii.
119.11. Prevederile art. 140 - 144 din Codul de procedura fiscala se aplica în mod corespunzator în cazul aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii asupra fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, precum si asupra unui ansamblu de bunuri.
119.12. Sumele de bani datorate cu orice titlu debitorului de catre o terta persoana sunt indisponibilizate în mâinile tertului poprit, de la data primirii adresei de înfiintare a popririi asiguratorii de catre acesta.
119.13. Pentru poprire pe conturi bancare, în masura în care este necesar pentru asigurarea realizarii creantei fiscale, sumele în lei si/sau în valuta existente sau viitoare în contul debitorului sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizarii si pâna la data ridicarii masurilor asiguratorii sau, dupa caz, a începerii procedurii de executare silita, banca nu va face nici o plata care ar diminua suma supusa indisponibilizarii, cu exceptia sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale.
119.14. Dupa emiterea titlului executoriu ori dupa data la care titlul de creanta devine titlu executoriu, pentru colectarea creantelor fiscale se aplica procedura de executare silita, potrivit legii, urmând ca sumele indisponibilizate sa se vireze în contul indicat de organul de executare, iar bunurile sechestrate sa fie valorificate.
119.15. Sumele în lei si/sau valuta ridicate de catre organele de executare ca efect al masurilor asiguratorii se consemneaza la unitatile abilitate, pe numele debitorului, la dispozitia organului de executare care a adus la îndeplinire masurile asiguratorii, cu înstiintarea în termen de 3 zile lucratoare de la data consemnarii a celui care a dispus masurile.
119.16. Despre aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii se va înstiinta instanta judecatoreasca sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.
119.17. În cazul în care, cu ocazia aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc în totalitate, organul de executare va încheia un proces-verbal în care se vor consemna cele constatate, înstiintându-se, totodata, organul care le-a dispus.
119.18.Daca, cu ocazia aducerii la indeplinire a masurilor asiguratorii dispuse de organul competent potrivit prezentelor norme metodologice, se constata ca bunurile proprii ale debitorului lipsesc sau valoarea lor nu acopera integral creanta fiscala, masurile asiguratorii pot fi înfiintate, în masura necesara acoperirii creantei, si asupra bunurilor mobile comune ale sotilor ori, dupa caz, bunurilor detinute de debitor în coproprietate cu terte persoane.
119.19. Pentru obligatiile fiscale comune ale sotilor pot fi înfiintate masuri asiguratorii asupra bunurilor comune ale acestora, iar în cazul în care valoarea bunurilor comune nu acopera integral creanta, pot fi indisponibilizate si bunurile si veniturile proprii ale sotilor.
Codul de procedura fiscala:
ART. 120 Ridicarea măsurilor asigurătorii
Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 119 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 117, după caz.
Norme metodologice:
120.1. Masurile asiguratorii dispuse vor
fi ridicate de catre organul de executare competent, în tot sau în parte, în
baza deciziei motivate emise de organul care le-a dispus, ce va fi comunicata
tuturor celor ce le-a fost comunicata decizia de dispunere a masurilor sau
celelalte acte de executare in legatura cu acestea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 124 Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie
(1) Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.
(2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
Norme metodologice:
124.1. Scăderea din evidența
analitică pe plătitori a creanțelor fiscale pentru care s-a împlinit termenul
de prescripție a dreptului de a cere executarea silită se va face pe baza unui
proces-verbal de constatare a împlinirii termenului de prescriptie, însușit de
șeful compartimentului de specialitate, avizat de compartimentul juridic din
cadrul organului de executare sau din cadrul organului ierarhic superior, după
caz, și care va fi supus spre aprobare conducătorului organului de executare,
împreună cu dosarul.
124.2. Dosarul trebuie să cuprindă toate documentele și informațiile necesare pentru constatarea împlinirii termenului de prescripție, precum și procesul-verbal de constatare.
Codul de procedura
fiscala:
ART. 130 Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite
(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de organul de executare competent în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(2) Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Executarea silită începe numai după ce organul fiscal a transmis debitorului înştiinţarea de plată, prin care i se comunică acestuia suma datorată, iar după înştiinţare au trecut 15 zile de la comunicare.
(31) Înştiinţarea de plată este act premergător executării silite.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent, va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 38 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală; domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate; temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 126.
(7) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 31 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(8) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(9) In
cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri
proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac
venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(10) In cazul in care autoritatile
administratiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri
proprii spre executare silita organelor fiscale din subordinea Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate se fac venit la
bugetul de stat.
Norme metodologice:
130.1.
Titlul executoriu se întocmește de organul de executare pentru fiecare tip de
creanță fiscala reprezentând impozite, taxe, contribuții, alte venituri
bugetare, precum și accesoriile acestora.
130.2.
În cazul în care există mai mulți debitori care răspund solidar pentru aceeași
creanță fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu
executoriu, făcând mențiune despre: numele, prenumele sau denumirea tuturor
debitorilor.
130.3. Titlurile executorii se transmit printr-o adresă, care trebuie să cuprindă:
a) denumirea completă a emitentului;
b) temeiul legal al transmiterii titlului executoriu spre executare;
c) numele și prenumele sau denumirea debitorului;
d) domiciliul sau sediul debitorului;
e)
alte elemente de identificare a acestuia: seria și numărul actului de
identitate sau, după caz, codul de identificare fiscală etc.;
f)
natura debitului și suma de plată;
g)
alte informații necesare încasării creanțelor fiscale prin executare silită:
bunuri urmăribile, surse de venituri, depozite bancare etc.
130.4.
Atunci când este cazul, împreună cu titlurile executorii se vor transmite și
copii certificate de pe procesele-verbale de aducere la îndeplinire a măsurilor
asigurătorii.
Codul de procedura fiscala:
ART. 136 Evaluarea bunurilor supuse executării silite
(1)Înaintea valorificării bunurilor acestea vor fi evaluate. În acest scop organul de executare va apela la organe şi persoane de specialitate, care sunt obligate să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin în acest sens. Dispozitiile art.48 din prezentul cod se aplica in mod corespunzator.
(2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei.
(3) Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare.
Norme metodologice:
136.1.
Documentul prin care se efectuează evaluarea se anexează la procesul-verbal de
sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document
debitorului.
136.2.
Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt :
când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a
bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin
amenajări. Prevederile art. 136 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se
aplică în mod corespunzător.
Codul de procedura fiscala:
ART. 137 Suspendarea, întreruperea sau încetarea executării silite
(1) Executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevăzute de prezentul cod.
(2) Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 145;
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Executarea silită se întrerupe:
a) la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului;
b) în alte cazuri prevăzute de lege.
(4) Executarea silită încetează dacă:
a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desfiinţat titlul executoriu;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
(5) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprirea conturilor bancare.
(6) O dată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (5) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege.
Norme metodologice:
137.1.
In cazul in care se constata implinirea termenului de prescriptie se va proceda
potrivit art.124 din Codul de procedura fiscala.
137.2. Organele competente a dispune suspendarea popririi sunt direcțiile generale ale finanțelor publice județene, a municipiului București și directiei generale de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului executiv.
137.3.
Cererea debitorului se depune la organul de executare in a carui raza
teritoriala se afla domiciliul fiscal al acestuia si trebuie să cuprindă:
a)
datele de identificare a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal,
codul de identificare fiscală, precum și alte date necesare;
b) solicitarea expresă a suspendării popririi conturilor bancare;
c) precizarea băncilor și a tuturor conturilor bancare deschise la acestea;
d) indicarea expresă a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate în proprietatea debitorului, în vederea sechestrării acestora, precum și orice alte garanții constituite in formele prevazute la art. 117 din Codul de procedura fiscala potrivit legii de debitor sau de terțe persoane în favoarea debitorului, după caz;
e) motivele invocate în susținerea cererii.
e)
copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate asupra
bunurilor mobile și imobile oferite de debitor drept garanție în vederea
sechestrării;
f)
dovada în original că bunurile oferite drept garanție nu sunt grevate de
sarcini sau de garanții reale legale, emisă în condițiile legii;
g)
alte documente care să ateste constituirea altor garanții legale de către
debitor sau terțe persoane.
În
cazul în care garanțiile sunt constituite, potrivit legii, de terțe persoane,
acestea trebuie să facă dovada că nu au obligații fiscale restante;
h)
orice alte documente și date considerate utile pentru soluționarea cererii.
e)
declarație pe propria răspundere privind cota de participare a debitorului la
capitalul social al altor societăți comerciale, capitalul social subscris și
cel vărsat.
137.4.
Cererea debitorului și documentele anexate se vor transmite de către organele
de executare competente să aplice procedura de executare silită direcției
generale a finanțelor publice județene, a municipiului București, respectiv directia generala de administrare
a marilor contribuabili, dupa caz,
însoțite și de următoarele documente:
a)
copii certificate de pe actele de executare silită ale debitorului;
b)
referatul motivat, întocmit de organul de executare competent să aplice
procedura de executare silită prin poprire, împreună cu propunerile acestuia.
137.5.
În baza cererii și a documentelor prezentate în susținerea acesteia, organele
competente a dispune suspendarea executării silite prin poprire asupra
conturilor bancare din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice
județene, a municipiului București și directia generala de administrare a
marilor contribuabili, dupa caz, pot
dispune această măsură cu aprobarea directorului executiv, comunicând în scris
atât debitorului, organului de executare competent, cât și băncilor la care
debitorul își are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendării
popririi proporția în care sumele indisponibilizate sunt supuse măsurii de
suspendare a popririi și termenul de valabilitate a măsurii aprobate.
137.6.
De la data primirii comunicării băncile vor aduce la îndeplinire măsura de
suspendare a popririi, reluând procedura de executare silită prin poprire după
expirarea perioadei de suspendare.
137.7.
Cu 10 zile înainte de expirarea termenului de aplicare a suspendării organul de
executare competent va comunica băncii reluarea procedurii de executare silită
prin poprire în situația în care creanțele fiscale nu au fost stinse în
întregime prin modalitățile prevăzute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 138 Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor
(1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2) În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă.
(3) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
(4) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada de primire, terţului poprit, împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.
(5) Poprirea nu este supusă validării.
(6) Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
(7) Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (4) şi (6), să înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani cu orice titlu debitorului.
(8) Poprirea se consideră înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisă organului de executare, confirmă că datorează sume de bani debitorului sau la data expirării termenului prevăzut la alin. (7).
(9) După înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat să facă de îndată reţinerile prevăzute de lege şi să vireze sumele reţinute în contul indicat de organul de executare, comunicând totodată în scris despre existenţa altor creditori.
(10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 160.
(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale debitorii deţinători de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra conturilor bancare, prevederile alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art. 39, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la care se află deschis contul debitorului. Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.
(12) În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale, cu excepţia sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.
(13) Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndată în scris băncile pentru sistarea totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligată să procedeze conform dispoziţiilor alin. (12).
(14) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
(15) Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
Norme
metodologice:
138.1. Atunci când
debitorii dețin titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale
urmăribile, organul de executare poate proceda la aplicarea măsurilor de
executare silită prin poprirea veniturilor rezultate din acestea. În acest caz terțul poprit este societatea
comercială și/sau autoritatea publică emitentă si/sau intermediara a titlurilor
de valoare respective.
138.2.
Dacă debitorul are conturi deschise la mai multe bănci sau urmează să încaseze
venituri rezultate din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de
la terțe persoane juridice pentru realizarea creanței fiscale, în măsura în
care este necesar, executarea silită prin poprire se poate întinde concomitent
asupra mai multor conturi bancare ori asupra mai multor terți popriți.
138.3.
Adresa de înființare a popririi va cuprinde:
a) denumirea și sediul organului de executare;
b) numărul și data emiterii;
c) denumirea și sediul sau numele, prenumele și domiciliul terțului poprit;
d) temeiul legal al executării silite prin poprire;
e) datele de identificare a debitorului;
f) numărul și data titlului executoriu, precum și organul emitent;
g) natura creanței fiscale;
h)
cuantumul creanței fiscale pentru care s-a înființat poprirea, atunci când
acesta este mai mic decât cel evidențiat în titlul executoriu, ca urmare a
stingerii parțiale a debitului;
i)
contul în care urmează a se vira suma reținută;
j)
semnătura și ștampila organului de executare.
138.4.
Prevederile art.409 si 455 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in mod
corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
ART. 140 Executarea silită a bunurilor mobile
(1) Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
(3) Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăşurării activităţii de comerţ nu sunt exceptate de la executare silită.
(4) Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare.
(6) Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.
(7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite.
(8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
(9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
(10) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11) În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanţei fiscale şi la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei.
Norme metodologice:
140.1. In cazul bunurilor care au un regim special
de circulatie, organele de executare vor sesiza de indata organele competente
potrivit dispozitiilor art.3713 alin.(2) din Codul de procedura
civila.
Codul de procedura fiscala:
ART. 144 Instituirea administratorului-sechestru
(1) La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
(2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
(3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
(4) Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
Norme metodologice:
144.1.
Ori de câte ori este necesar, administratorul-sechestru este obligat să
prezinte organului de executare situația veniturilor și a cheltuielilor făcute
cu administrarea bunului imobil sechestrat.
144.2. Atributiile administratorului-sechestru sunt cele stabilite prin art.501, 502 si 600 din Cod procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ART. 148 Valorificarea bunurilor sechestrate
(1) În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite.
(2) Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientă.
(3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) înţelegerea părţilor;
b) vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c) vânzare directă;
d) vânzare la licitaţie;
e) alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.
(4) Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgenţă.
(5) Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi data, locul sau ora vânzării directe sau la licitaţie a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 151.
(6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
(7) În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprind obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânări sau eşalonări la plată.
Norme metodologice:
148.1.Pentru valorificarea produselor accizabile
sunt aplicabile dispozitiile art.131 alin.(2) din Codul de procedura fiscala.
148.2.
În cazul vânzării în regim de consignatie, organul de executare va preda
bunurile mobile sechestrate unitătii care se ocupă cu vânzarea în regim de
consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire,
întocmit în dublu exemplar, din care fiecare parte ia câte un exemplar.
148.3.Procesul-verbal
de predare-primire va cuprinde în mod obligatoriu următoarele date:
a)
numele si prenumele persoanelor între care are loc predarea-primirea bunurilor
mobile;
b)date
de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea ;
c)
denumirea fiecărui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;
d)
valoarea fiecărui bun mobil;
e)
data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;
f)
semnătura executorului fiscal si a reprezentantului unitătii de vânzare în
regim de consignatie.
148.4.
Daca, în perioada de expunere spre vânzare, debitorul achită suma datorată,
organul de executare va comunica, de indata, unitătii de vânzare în regim de
consignatie sa înceteze vânzarea bunurilor. Bunurile mobile nevândute vor fi
ridicate de către executorul fiscal pe baza de proces-verbal de
predare-primire.
148.5. Conditiile vanzarii in regim de
consignatie se stabilesc potrivit modelului de contract aprobat prin ordin al
ministrului finantelor publice.
Codul de procedura fiscala:
ART. 150 Valorificarea bunurilor prin vânzare directă
(1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele cazuri:
a) pentru bunurile prevăzute la art. 148 alin. (4);
b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală;
c) pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaţie sau după finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut şi o persoană oferă cel puţin preţul de evaluare.
(2) Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3) În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare.
Norme metodologice:
150.1.Pentru valorificarea bunurilor prin vânzare directa
către cumpărători, organul de executare va face anuntul privind vanzarea,
prevederile art.151 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala
aplicandu-se in mod corespunzator.
150.2.Vânzarea
directa a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur cumpărător.
150.3.La vanzarea directa, organul de executare va intocmi un
proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde pe langa
elementele prevazute la art.38 alin.(2) din Codul de procedura fiscala si
urmatoarele:
a)
numarul dosarului de executare silita;
b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea
silita ;
c) numele si domiciliul
sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare
fiscala a debitorului si cumparatorului;
e)
pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f)
datele de identificare a bunului
g) mentiunea ca acest
document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea
funciara;
h) semnatura
cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
150.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in
contul bugetar indicat de organul de executare in termenul prevazut de art.153
alin.(1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se
elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul
de executare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 151 Vânzarea bunurilor la licitaţie
(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.
(2) Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de Internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(3) Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
(4) Anunţul privind vânzarea cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 38 alin. (2), şi următoarele:
a) numărul dosarului de executare silită;
b) bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară;
c) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
d) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile;
e) data, ora şi locul vânzării;
f) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare;
g) invitaţia către toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
h) menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, în cazul vânzării prin licitaţie, până la termenul de vânzare, o taxă de participare reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
i) menţiunea că toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor trebuie să prezinte dovada emisă de organele fiscale că nu au obligaţii fiscale restante;
j) data afişării publicaţiei de vânzare.
(5) Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
(6) Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente:
a) oferta de cumpărare;
b) dovada plăţii taxei de participare, potrivit alin. (11);
c) împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d) pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
e) pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g) pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport;
h) dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acestea.
(8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
(9) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urmă preţ.
(10) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(11) Taxa de participare reprezintă 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plăteşte în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, organul de executare va dispune în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecării taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul, reţinându-se în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare silită.
Norme metodologice:
151.1.
În ziua ținerii licitației pentru vânzarea bunurilor, executorul fiscal va
merge la locul unde se află bunurile, va ridica, dacă este cazul, sigiliul și
va primi de la custode ori de la administratorul-sechestru, după caz, bunurile,
verificând starea și numărul acestora după procesul-verbal de sechestru.
151.2.
Ofertele de cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poștă. Nu se
admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
151.3.
Persoanele inscrise la licitatie se pot prezenta și prin mandatari care trebuie
să își justifice calitatea prin procură specială autentica. Debitorul nu va
putea licita nici personal și nici prin persoană interpusă.
151.4.
În cazul plății taxei de participare prin decontare bancară sau prin mandat
poștal, executorul fiscal va verifica, la data ținerii licitației, creditarea
contului curent general al trezoreriei statului indicat de organul de executare
pentru virarea acesteia.
151.5.
În situația în care plata taxei de participare la licitație se efectuează în
numerar, dovada plății acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea
teritorială a Trezoreriei Statului.
Codul de procedura
fiscala:
ART. 157 Darea în plată
(1) În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului persoană juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de valorificare în condiţiile art. 156 alin. (1), creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse executării silite.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică
şi în cazul în care executarea silită este suspendată ca urmare
a aprobării unei înlesniri la plata obligaţiilor fiscale, potrivit
art. 115 din prezentul cod.
(3) În
scopul prevăzut la alin. (1) organul abilitat să efectueze procedura
de executare silită, potrivit legii, va transmite cererea, împreună
cu un exemplar al dosarului de executare silită şi propunerile sale,
comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice, sau,
după caz, de către unitatea administrativ-teritorială,
care va decide asupra modului de soluţionare a acesteia şi va dispune
organului abilitat să efectueze procedura de executare silită,
încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului
imobil şi stingerea creanţelor fiscale administrate de Ministerul
Finanţelor Publice sau a celor locale pentru care s-a început
executarea silită.
(4) Comisia prevăzută la alin. (3) va decide stingerea creanţelor fiscale prin trecerea în proprietatea publică a unor bunuri imobile supuse executării silite, numai în condiţiile existenţei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri.
(5) De la data depunerii cererii de către debitor
până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea
publică, bunul imobil rămâne
indisponibilizat.
(6) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a
bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al
dreptului de proprietate, ca efect al dării în plată, este
scutită de taxa pe valoarea adăugată.
(7) Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii.
(8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul persoană juridică va fi obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate.
Norme
metodologice:
157.1.
Cererea debitorului va fi depusă în scris la organul de executare competent, si
va cuprinde, în mod obligatoriu, date referitoare la:
a) denumirea și sediul debitorului;
b) codul de
înregistrare fiscală, precum și alte date de identificare a debitorului;
c) volumul și natura
creanțelor fiscale;
d) bunurile imobile supuse
executării silite pentru care se solicită trecerea în proprietatea publică a
statului, denumirea, datele de identificare a acestora, precum și o scurtă
descriere;
e) mențiunea cu privire la
actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile
respective;
f)
titlul executoriu in temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul
imobil in cauza;
g)
mențiunea debitorului că bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale și
de alte sarcini si ca nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea
proprietatii, cu precizarea documentelor doveditoare;
h)
semnătura reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, precum și
ștampila acestuia.
157.2. La cerere se
anexează:
a) copii legalizate de pe
actele care atestă dreptul de proprietate al debitorului asupra bunurilor
imobile pentru care acesta solicită trecerea în proprietatea publică a
statului;
b) extras de Carte
funciara, în original, emis, la data depunerii cererii, din care sa rezulte că
acesta nu este grevat de sarcini;
c)
declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac
obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;
d)
copii de pe fișa mijlocului fix;
e) alte acte necesare, potrivit legii, în susținerea cererii.
157.3. Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realizeaza darea in plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valori se poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de piata al bunului. Prevederile art.48 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 158 Cheltuieli de executare silită
(1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului.
(2) Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate.
(3) Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organele de executare, din bugetul acestora.
(4) Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
(5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.
Norme
metodologice:
158.1. Cheltuielile de
executare silită a creanțelor fiscale reprezintă totalitatea cheltuielilor
necesare efectuării procedurii de executare silită reprezentand plati ale unor
servicii, cum ar fi:
a)
sumele reprezentând cheltuieli pentru comunicarea somației si a celorlalte acte
procedurale;
b)
sumele reprezentand cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii ; c) sumele reprezentând alte cheltuieli
privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul, depozitarea,
conservarea, precum și culegerea fructelor etc., după caz;
d)
sumele reprezentând cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor
imobile;
e)
remuneratia custodelui sau a administratorului-sechestru;
f) sumele reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea licitației;
g) alte cheltuieli necesare indeplinirii procedurii de executare silită a creanțelor fiscale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 159 Sumele realizate din executare silită
(1) Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2) Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanţa principală şi apoi accesoriile acesteia.
(3) Dacă suma ce reprezintă atât creanţa fiscală, cât şi cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 105, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înştiinţat de îndată.
Norme metodologice:
159.1. Potrivit Titlului VI din Codul fiscal, taxa pe valoare adaugata aferenta bunurilor valorificate se stabileste si se achita in conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire la taxa pe valoare adaugata.
Codul de procedura fiscala:
ART. 161 Reguli privind eliberarea şi distribuirea
(1)
Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care
îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au
prioritate, in conditiile prevazute la art.131 alin.(7), la distribuirea
sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au
garanţii reale asupra bunului respectiv.
(2) Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.
(3) În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoştinţă în condiţiile art. 141 alin. (6) şi ale art. 143 alin. (9), organul de executare este obligat să îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.
(4) Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
(6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va consemna de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se va semna de toţi cei îndreptăţiţi.
(7) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
(8) După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) nici un creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
Norme metodologice:
161.1.
Când s-a aprobat plata în rate a prețului bunului imobil valorificat,
eliberarea sau distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plată efectuată.
Codul de procedura
fiscala:
ART. 166 Insolvabilitatea
(1) Creanţele fiscale urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.
(2) Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii:
a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;
c) când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
d) când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut şi la acestea ori în alte locuri, unde există indicii că a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
e) când, potrivit legii, debitorul persoană juridică îşi încetează existenţa şi au rămas neachitate obligaţii fiscale.
(3) se abroga
(4) Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.
(5) În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor şi de executare silită.
Norme
metodologice:
166.1. Pentru
creanțele fiscale pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a
debitorului, organele de executare sunt obligate să urmărească situația
debitorilor pe toată perioada, până la împlinirea termenului de prescripție a
dreptului de a cere executarea silită, inclusiv pe perioada în care cursul
acesteia este suspendat sau întrerupt. Verificarea situației debitorului se va face cel puțin o dată pe an,
repetându-se, când este necesar, investigațiile prevăzute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 170 Forma şi conţinutul contestaţiei
(1) Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(11) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(2) Contestaţia se depune la organul fiscal respectiv vamal al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
Norme metodologice:
170.1. In contestatiile care au ca
obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale contestate, individualizata
pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii
ale acestora. In situatia in care se constata nerespectarea acestei obligatii,
organele de solutionare competente vor pune in vedere contestatorului, printr-o
adresa sa precizeze in termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, cuantumul
sumei contestate, individualizata.
170.2. In situatia in care contestatia este
formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare
competente vor verifica depunerea delegatiei avocatiale, sau a oricarei alte
imputerniciri, care trebuie sa poarte semnatura si amprenta stampilei persoanei
juridice contestatoare, dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
ART. 172 Retragerea contestaţiei
(1) Contestaţia poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.
(2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Norme metodologice:
172.1. Retragerea contestatiei
se face pe baza unei cereri scrise.
Codul de procedura fiscala:
ART. 173 Organul competent
(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţă privind datoria vamală se soluţionează după cum urmează:
a)contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe,
contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale acestora,
al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se soluţionează de
către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale
unde contestatorii au domiciliul fiscal;
a1)contestatiile
formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contributii,
datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5
miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite in
cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;
b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 5 miliarde lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluţionează de către organe competente de soluţionare constituite la nivel central.
(2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
(21) Contestaţiile formulate de cei care se
consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului
administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic
superior organului fiscal competent să emită acel act.
(22) Contestaţiile formulate
împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei
publice locale se soluţionează de către acestea.
(3) Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
Norme
metodologice:
173.1. Prin organe de solutionare
competente constituite la nivelul directiilor generale unde contestatorii sunt
inregistrati ca platitori de impozite si taxe se inteleg serviciile/birourile
de solutionare a contestatiilor din cadrul directiilor generale ale finantelor
publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si Directiei generale de
administrare a marilor contribuabili.
173.2. Prin organe de solutionare
competente constituite la nivel central se intelege Directia generala de
solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala.
173.3. Atunci cand prin decizia de
impunere nu s-a stablit impozit sau taxa si/sau accesorii ale acestora,
contestatia se solutioneaza de catre directiile generale unde contestatorii
sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe, indiferent daca masura
contestata este cuantificabila sau nu.