GUVERNUL ROMANIEI
HOTARARE
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura
fiscala
In temeiul
prevederilor art.108 din Constitutia Romaniei, republicata, si ale art.188 din
Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
Guvernul Romaniei adopta prezenta
hotarare.
ART.1
Se aproba Normele metodologice de aplicare a prevederilor
din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala,
prevazute in anexa la prezenta hotarare.
ART.2
La data intrarii in vigoare a prezentei hotarari se
abroga:
a)Ordinul ministrului finantelor nr.2116/1998 privind
aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr.82/1998
privind inregistrarea fiscala a platitorilor de impozite si taxe, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.485 din 17 decembrie 1998;
b)Ordinul ministrului finantelor publice nr.1213/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Ordonantei Guvernului
nr.4/2002 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.82/1998,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.719 din 2 octombrie
2002;
c)Ordinul ministrului finantelor nr.2690/1998 privind
aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor Ordonantei Guvernului
nr.68/1998 privind procedura de intocmire a declaratiilor de impozite si taxe,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.59 din 11 februarie
1999, cu modificarile si completarile ulterioare.
d)Hotararea Guvernului nr.1168/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aplicarea Ordonantei Guvernului nr.70/1997 privind controlul fiscal, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.726 din 17 octombrie 2003;
e)Ordinul ministrului finantelor publice nr.1785/2002
pentru aprobarea Normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor
din Ordonanta Guvernului nr.61/2002 privind colectarea creantelor bugetare,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.43 din 27 ianuarie
2003;
f)Ordinul ministrului finantelor publice nr.2186/2001
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a procedurii de
solutionare a contestatiilor formulate impotriva masurilor dispuse prin actele
de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor
Publice, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.718 din 12 noiembrie 2001;
ART. 3
Prezenta hotarare se publica in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I.
PRIM - MINISTRU,
ADRIAN NASTASE
|
|
Contrasemneaza: |
|
|
Ministrul finantelor
publice, |
|
|
|
|
|
Mihai Nicolae
Tanasescu |
|
|
|
|
|
Ministrul
administratiei si internelor, |
|
|
Ioan Rus |
|
|
Ministrul delegat pentru administraţia
publică, Gabriel Oprea |
ANEXA
NORME METODOLOGICE
de aplicare a prevederilor din Ordonanta Guvernului
nr.92/2003
privind Codul de procedura fiscala
Codul de procedura fiscala:
ART. 2 Raportul
Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
(1)
Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume
datorate bugetului general consolidat prevăzute la art. 1 se
îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură
fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări
date în aplicarea acestora.
(2)
Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea
impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general
consolidat.
(3)
Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de
procedură civilă.
Norme metodologice:
2.1. Pentru situatiile
in care prezentul cod nu dispune, se aplica dispozitiile Codului de procedura
civila in masura in care acestea nu contravin naturii specifice a materiei
dreptului fiscal. In
lipsa oricarei reglementari sunt aplicabile principiile generale de drept.
Codul de procedura fiscala:
ART. 4 Exercitarea
dreptului de apreciere
Organul fiscal este îndreptăţit
să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce
îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte
soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete
asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Norme metodologice:
4.1. In aprecierea unei situatii
fiscale asupra careia urmeaza a lua o decizie, organul fiscal va determina
starile de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea
mijloacelor de proba prevazute de lege.
4.2 In cazul in care decizia ce
urmeaza a fi luata se refera la aplicarea unei sanctiuni contraventionale,
organul fiscal va avea in vedere criteriile prevazute la art.21 alin.(3) din
Ordonanta Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 5 Rolul activ
(1)
Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor
şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii
potrivit legii fiscale.
(2)
Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea
de fapt, să obţină şi să utilizeze toate
informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă
a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul
fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele
edificatoare ale fiecărui caz.
(3)
Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de
fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea
declaraţiilor şi a altor documente pentru corectarea
declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
(4)
Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, în
funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de
limitele prevăzute de lege.
(5)
Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor
legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării
contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.
Norme metodologice:
5.1. Instiintarea
contribuabililor asupra drepturilor si obligatiilor in cadrul procedurii in
desfasurare se face verbal sau in scris. Daca informarea se face
verbal, organul fiscal va intocmi o nota in care va consemna indeplinirea
obligatiei si orice alte detalii legate de aceasta, pe care le considera
relevante. Nota se va atasa la dosarul cazului si va fi semnata de
contribuabil.
5.2. Îndrumarea ca urmare a
solicitarii contribuabililor se face de catre organul fiscal prin asistenţă directă la sediul acestuia, precum şi prin
corespondenţă scrisă, e-mail, telefon si alte asemenea. La
solicitarea contribuabilului, organul fiscal are obligatia transmiterii
raspunsului scris cu privire la aplicarea prevederilor fiscale in termenul
prevazut de lege. In cazul in care problema ridicata de catre contribuabil este
supusa analizei Comisiei centrale fiscale, organul fiscal are obligatia sa
comunice acest lucru, in scris, contribuabilului.
5.3. Îndrumarea
contribuabililor din initiativa organului fiscal se face prin furnizarea de
servicii menite sa le faciliteze acestora îndeplinirea obligatiilor fiscale,
precum si prin actiuni de educare în domeniul fiscal. Aceasta îndrumare se
poate realiza atât la nivel central, cât si la nivel local, prin orice instrument aflat la dispoziţia organului fiscal, cum ar fi:
transmiterea formularelor de declaraţii, furnizarea de programe
informatice pentru completarea acestora, elaborarea şi distribuirea de
materiale publicitare (ghiduri, broşuri, pliante,
afişe, si alte asemenea), difuzarea în presa scrisă de articole,
comunicate şi materiale de presă, întâlniri de lucru cu grupuri de
contribuabili, furnizarea de informaţii în cadrul emisiunilor informative
ale posturilor de radio şi televiziune, introducerea în programele de
învăţământ a unor lecţii cu subiect de fiscalitate, si alte
asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 6 Limba
oficială în administraţia fiscală
(1)
Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
(2)
Dacă la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative,
certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele
fiscale vor solicita ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba
română certificate de traducători autorizaţi.
(3)
Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minorităţilor
naţionale se aplică în mod corespunzător.
Norme metodologice:
6.1. Potrivit dispozitiilor
Legii administratiei publice locale nr.215/2001, in unitatile
administrativ-teritoriale în care cetatenii apartinând minoritatilor nationale
au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, organele fiscale vor aplica
prevederile legale privind dreptul cetatenilor apartinând unei minoritati
nationale de a se adresa oral sau în scris, si în limba materna, precum si
comunicarea catre acestia a raspunsurilor, atât în limba româna, cât si în
limba materna. Actele administrative fiscale emise in astfel de situatii se
intocmesc obligatoriu in limba romana.
6.2. Organele
fiscale competente teritorial sunt obligate sa asigure conditiile pentru
folosirea limbii materne in toate situatiile prevazute de lege, potrivit
pct.6.1.
Codul de procedura fiscala:
ART. 9 Secretul
fiscal
(1)
Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care
nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile
legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le
deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2)
Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte
sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii
obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor ţări,
în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit
legii;
d) in alte cazuri
prevazute de lege.
(3)
Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată
să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.
(4)
Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte
situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în
care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane
fizice sau juridice.
(5)
Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage
răspunderea potrivit legii.
Norme metodologice:
9.1. In categoria
informatiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal, intra datele
referitoare la identificarea contribuabililor, natura si cuantumul obligatiilor
fiscale, natura, sursa si suma veniturilor debitorului, plati, conturi,
incasari, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel
de informatii obtinute din declaratii sau documente prezentate de catre
contribuabil sau orice alte informatii cunoscute ca urmare a exercitarii
atributiilor de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
ART. 16
Împuterniciţii
(1)
În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat
printr-un împuternicit. Conţinutul şi limitele reprezentării
sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz.
(2) Împuternicitul este obligat să înregistreze la organul
fiscal actul de împuternicire, în formă autentică şi în
condiţiile prevăzute de lege. Revocarea împuternicirii operează
faţă de organul fiscal de la data înregistrării actului de
revocare.
(21)
In cazul reprezentarii contribuabililor, in relatiile cu organele fiscale, prin
avocat, forma si continutul imputernicirii sunt cele prevazute de dispozitiile
legale privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
(3)
Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are
obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să
desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să
îndeplinească obligaţiile acestuia faţă de organul fiscal.
(4)
Prevederile prezentului articol sunt aplicabile si reprezentantilor fiscali
desemnati potrivit Codului fiscal, daca legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
16.1. In
cazul in care imputernicirea se revoca, efectele fata de organul fiscal se produc
din momentul inregistrarii actului de revocare a imputernicirii la registratura
organului fiscal. Actul de revocare a imputernicirii trebuie sa indeplineasca
aceleasi conditii de forma ca si actul de imputernicire.
16.2.
Desemnarea reprezentantului fiscal de catre persoanele impozabile stabilite in
strainatate care realizeaza operatiuni supuse taxei pe valoarea adaugata pe
teritoriul Romaniei se face potrivit art.151 din Codul fiscal.
16.3.
Desemnarea unui imputernicit nu inlatura posibilitatea contribuabilului ca
personal acesta sa-si indeplineasca obligatiile fiscale si sa-si exercite
drepturile prevazute de legea fiscala si care fac obiectul actului de
imputernicire.
Codul de procedura fiscala:
ART. 20
Obligaţiile fiscale
Prin
obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a)
obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau,
după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume
datorate bugetului general consolidat;
b)
obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele
contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte
sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plăti, la termenele legale,
impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat ;
d) obligaţia de a plăti dobânzi şi penalităţi de
întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor si altor
sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de
plată accesorii;
e) obligaţia de a
calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile
şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care
se realizează prin stopaj la sursa;
f) orice
alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice,
în aplicarea legilor fiscale.
Norme metodologice:
20.1. In categoria altor
obligatii ce revin contribuabililor in aplicarea legilor fiscale se includ si
obligatiile de cooperare, de a furniza informatii, de a prezenta la cererea
organului fiscal registre, evidente, documente de afaceri si orice alte
inscrisuri, de a permite functionarilor imputerniciti ai organului fiscal sa
efectueze cercetari la fata locului, de a inscrie codul de identificare fiscala
pe documentele proprii, de a se prezenta la sediul organului fiscal la
solicitarea acestuia, de a indeplini masurile prevazute in actul intocmit cu
ocazia inspectiei fiscale in conditiile prevazute de dispozitiile legale in
vigoare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 24
Plătitorul
(1)
Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care, în
numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a
reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe,
contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2)
Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare,
plătitor de obligaţii fiscale este persoana juridică, cu
excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului
se face, potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei
juridice.
Norme metodologice:
24.1. Platitor al obligatiilor
fiscale pot fi debitorul prevazut la art.23 din Codul de procedura fiscala,
persoanele care au obligatia de a retine si plati impozite potrivit legii,
persoana care exercita ocrotirea persoanei fizice - parintele, tutorele sau
curatorul - ori persoanele pentru care s-a stabilit raspunderea solidara,
conform legii.
24.2.
Pentru persoanele juridice cu sediul în România care au organizate sedii
secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, atât pentru
activitatea proprie, cât si pentru cea a sediilor secundare, cu exceptia
cazului in care prin lege se prevede altfel.
Codul de procedura fiscala:
ART. 28
Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
(1)
Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de
restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării
executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după
stabilirea lor potrivit legii.
(2)
Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la
data la care aceasta i-a fost notificată.
(3)
Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulităţii acesteia
ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilă organului
fiscal.
Norme metodologice:
28.1.
Cesiunea de creanta trebuie sa indeplineasca cerintele de validitate din
dreptul comun. Platile efectuate de organul fiscal contribuabilului cedent pana
la notificarea cesiunii sunt valabile.
28.2.
Din momentul notificarii cesiunii, creanta fiscala se transfera catre cesionar
cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile
acesteia, in conditiile legii. Cesionarul devine creditor pentru valoarea
creantei inscrisa in actul de cesiune,
indiferent de pretul pe care l-a platit si chiar daca cesiunea s-a facut cu
titlu gratuit.
28.3. In
cazul in care organul fiscal constata ca aceeasi creanta fiscala a fost
cesionata la mai multi cesionari, primul cesionar care a notificat organul fiscal
va deveni creditor al creantei cesionate.
Codul de procedura fiscala:
ART. 29 Domiciliul fiscal
(1)
In cazul creantelor fiscale
administrate de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de
Administrare fiscala, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a)
pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii,
sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită
de domiciliu;
b)
pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită
gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în
cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
c)
pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate
juridică, adresa persoanei care reprezintă asocierea sau entitatea,
iar în lipsa unei asemenea persoane, adresa domiciliului fiscal al
oricăruia dintre asociaţi.
(2) Prin
adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege
adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu
peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă
durată nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop
exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare
asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu
se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3)
În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin.
(1) lit. b) şi c), domiciliul fiscal este locul în care se află
majoritatea activelor.
(4) In
cazul celorlalte creante fiscale ale bugetului general consolidat, prin
domiciliul fiscal se intelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun
sau sediul social inregistrat potrivit
legii.
Norme metodologice:
29.1. Domiciliul fiscal se
inregistreaza la organul fiscal in toate cazurile in care acesta este diferit
de domiciliul sau sediul social.
29.2. Inregistrarea
domiciliului fiscal, pentru persoanele fizice, se face prin depunerea unei
cereri de inregistrare a domiciliului fiscal insotita, dupa caz, de urmatoarele
documente:
a)
copie de pe actul care face dovada titlului in
temeiul caruia, potrivit legii, persoana detine spatiul destinat domiciliului
fiscal (calitatea de proprietar, chirias, uzufructuar si altele)
b)
copie de pe actul de identitate in care a fost
inscrisa, potrivit legii speciale, mentiunea de stabilire a domiciliului sau
resedintei;
29.3. In cazul persoanelor
juridice, cererea de inregistrare a domiciliului fiscal va fi insotita de copii
ale actelor care fac dovada detinerii legale a spatiului pentru domiciliu
fiscal.
29.4. Copiile de pe
documente vor fi certificate pe fiecare pagina de organul fiscal competent,
pentru conformitate cu originalul.
29.5. Cererea se depune la organul fiscal in a carui raza
teritoriala urmeaza a se stabili domiciliu fiscal.
29.6. La primirea cererii,
aceasta va fi transmisa de indata de catre organul fiscal prevazut la pct.29.5
catre organul fiscal in a carui raza teritoriala contribuabilul a avut ultimul
domiciliu fiscal, in vederea intocmirii formalitatilor de transfer a dosarului
fiscal.
29.7. Dosarul fiscal se
transmite in termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii si va fi
insotit de certificatul de atestare fiscala, precum si de fisa de evidenta pe
platitor.
29.8. La primirea
dosarului fiscal, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla noul
domiciliu fiscal va emite, de indata, decizia de inregistrare a noului
domiciliu fiscal, care se va comunica contribuabilului potrivit art.39 din
Codul de procedura fiscala.
29.9. Inregistrarea in
Registrul contribuabilului de la noul organ fiscal, precum si scoaterea din
Registrul contribuabilului de la vechiul organ fiscal, se opereaza cu data
comunicarii deciziei prevazute la pct.29.8.
29.10. Pana la emiterea
deciziei de inregistrare la noul domiciliul fiscal, competenta pentru
solutionarea oricarei probleme privind administrarea, revine organului fiscal
de la vechiul domiciliu fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 30 Competenţa generală
(1)
Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea
creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de
aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
(2)
În cazul impozitului pe venit, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili
altă competenţă specială de administrare.
(3)
Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în
vamă sunt administrate de către organele vamale.
Norme
metodologice:
30.1.
Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si
unitatile sale teritoriale au competenta generala in ce priveste administrarea
creantelor fiscale ce se cuvin bugetului general consolidat care, potrivit
legii, sunt date in competenta lor de administrare.
30.2. Unitatile administrativ-teritoriale au competenta
generala in ce priveste administrarea creantelor fiscale care, potrivit legii,
sunt date in competenta lor de administrare.
30.3. Ministerul Finantelor Publice
impreuna cu Ministerul Administratiei si Internelor pot elabora ghiduri
practice, aprobate prin ordin comun, pentru indrumarea functionarilor din
domeniul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 32
Competenţa în cazul sediilor secundare
În cazul în care contribuabilul are, potrivit
legii, obligaţii de plată la sedii secundare, competenţa
teritorială, pentru administrarea acestora, revine organului fiscal în a
cărui rază teritorială acestea se află situate.
Norme metodologice:
32.1. In
cazul in care prin lege se stabilesc obligatii de plata la sediul secundar,
acesta isi indeplineste obligatiile de declarare, plata, depunerea de
documente, cereri, fise fiscale sau alte inscrisuri, precum si orice alte
obligatii fiscale prevazute de lege, la organul fiscal in a carui raza
teritoriala se afla situat sediul secundar.
32.2. Pentru impozitul pe
venitul din salarii, datorat de sediul secundar, inregistrat ca platitor al
obligatiei fiscale la alt organ fiscal teritorial decat al contribuabilului
persoana juridica, platitor este sediul secundar. Plata se face, in acest caz,
la unitatea teritoriala a trezoreriei statului in a carei raza se afla sediul
secundar, documentele de plata cuprinzand obligatoriu si urmatoarele
informatii:
a)codul de identificare fiscala si
denumirea persoanei juridice;
b)codul de identificare fiscala al
sediului secundar.
Codul de procedura fiscala:
ART. 34 Competenţa specială
(1)
În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal,
competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se
face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2)
Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi pentru luarea de
urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de
dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum
şi în caz de executare silită.
Norme
metodologice:
34.1. Persoanele care nu au domiciliul fiscal pe
teritoriul Romaniei isi indeplinesc obligatiile fiscale la organul fiscal in a
carui raza teritoriala se obtin veniturile, alte beneficii sau valori
patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere, cu exceptia
situatiei prevazute la art.31 alin.(2) din prezentul cod.
34.2.
In cazul in care exista pericolul de
disparitie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale precum si in
caz de executare silita, pentru luarea de urgenta a masurilor legale ce se
impun, competent este organul fiscal in a carui raza teritoriala se face
constatarea actului sau faptului supus dispozitiilor legale fiscale sau in raza
caruia se afla bunurile supuse executarii silite. In acest caz, organul fiscal
care a luat masura legala, are obligatia de a face demersurile necesare pentru
identificarea domiciliului fiscal al contribuabilului si de a transmite actul
prin care s-au dispus masurile legale, organului fiscal de la domiciliul fiscal
al contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 35 Conflictul
de competenţă
(1)
Există conflict de competenţă când două sau mai multe
organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În
acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul
necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului
ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
(2)
În situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de
competenţă nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul
de competenţă ivit se soluţionează de către
Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice.
(3)In
cazul bugetelor locale Comisia centrala fiscala se completeaza cu cate un
reprezentant al Asociatiei Comunelor din Romania, Asociatiei Oraselor din
Romania, Asociatiei Municipiilor din Romania, Uniunii Nationale a Consiliilor
Judetene din Romania, precum si al Ministerului Administratiei si Internelor.
Norme metodologice:
35.1. Conflictul ivit intre doua
administratii fiscale din raza teritoriala a aceluiasi judet se solutioneaza de
catre directia judeteana.
35.2. Conflictul ivit intre doua
administratii fiscale din judete diferite sau dintre o administratie fiscala si
o directie judeteana sau dintre doua directii judetene se solutioneaza de catre
Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
35.3. Conflictul ivit intre organe
fiscale ce nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun se solutioneaza de
catre Comisia fiscala centrala din cadrul Ministerului Finantelor Publice.
35.4.
Organul competent sa solutioneze conflictul de competenta va hotara de indata
asupra conflictului si va comunica decizia organelor fiscale aflate in
conflict.
Codul de procedura fiscala:
ART. 39 Comunicarea
actului administrativ fiscal
(1)
Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi
este destinat.
(2)
Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a)
prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi
primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub
semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub
semnătură a actului;
b)
prin persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
c)
prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare
recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace,
cum sunt fax, e-mail, dacă se
asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii
acestuia.
(3) În cazul în
care se constată lipsa contribuabilului sau a oricărei persoane
îndreptăţite să primească actul administrativ fiscal de la
domiciliul fiscal al acestuia, sau refuzul de a primi actul administrativ
fiscal, comunicarea se face prin publicarea unui anunţ într-un
cotidian naţional de largă circulaţie şi/sau
într-un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, în
care se menţionează că a fost emis actul pe numele
contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în a
cincea zi de la data publicării anunţului.
(4)
Dispoziţiile Codului de procedură civilă privind comunicarea
actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Norme metodologice:
39.1. Dispozitiile art.90, 91 si art.92 din Codul de procedura civila sunt
aplicabile, cu exceptia dispozitiilor privind comunicarea prin afisare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 40 Opozabilitatea actului administrativ
fiscal
Actul
administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat
contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul
administrativ comunicat, potrivit legii.
Norme metodologice:
40.1. Organul fiscal nu poate pretinde executarea
obligatiei stabilite in sarcina contribuabilului prin actul administatriv, daca
acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Codul de procedura fiscala:
ART. 41
Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale
Actul
administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile
prezentului cod.
Norme metodologice:
41.1. Actele
administrative fiscale pot fi modificate sau desfiintate, in situatii cum sunt:
a)indreptarea
erorilor materiale, potrivit art.42;
b)privind
nulitatea actului administrative fical potrivit art.401;
c)dovedirea
titularului dreptului de proprietate potrivit art.59;
d)desfiintarea
sau modificarea deciziei de impunere sub rezerva verificarii ulterioare
potrivit art.82 alin.(2);
e)anularea
sau indreptarea actului de executare sau a titlului executoriu contestat, ca
urmare a solutionarii de catre instanta judecatoreasca a contestatiei la
executarea silita, potrivit art.165;
f)desfiintarea
totala sau partiala a actului administrativ atacat, ca urmare a solutionarii de
organul fiscal competent a contestatiei formulate potrivit art.180 alin.(3) din
Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 42 Îndreptarea
erorilor materiale
Organul
fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ
fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ
corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.
Norme metodologice:
42.1. Erorile materiale reprezinta
greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile
partilor din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori altele asemenea.
Aceste erori nu pot privi fondul actului, respectiv existenta sau inexistenta
obligatiilor fiscale stabilite prin actul administrativ fiscal.
42.2. Daca indreptarea erorii
materiale se face prin adaugiri sau stersaturi operate in cuprinsul actului
administrativ fiscal, acestea vor fi semnate si stampilate de organul fiscal,
in caz contrar nefiind luate in considerare.
42.3. Dupa efectuarea indreptarii
erorii materiale, organul fiscal are obligatia de a comunica contribuabilului
sau oricarei alte persoane interesate, deindata, operatiunea efectuata.
42.4. In cazul in care indreptarea
erorii materiale nu se poate efectua direct pe actul administrativ fiscal se va
incheia un nou act administrativ rezultat ca urmare a indreptarii erorii.
42.5. Indreptarea erorii materiale va fi operata pe
toate exemplarele originale ale actului administrativ fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 44 Dreptul
organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul
său
Organul
fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru
a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei
sale fiscale reale. O dată cu această solicitare, când este cazul,
organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este
obligat să le prezinte.
Norme metodologice:
44.1. Ori de cate ori considera
necesar, organul fiscal va solicita
prezenta contribuabilului la sediul sau, pentru a da informatii si lamuriri
necesare stabilirii situatiei fiscale a contribuabilului. Cand este cazul
solicitarea va fi facuta in scris.
In cazul
in care solicitarea se face in scris, aceasta va cuprinde obligatoriu:
a)data,
ora si locul la care contribuabilul este obligat sa se prezinte;
b)baza
legala a solicitarii;
c)scopul
solicitarii;
d)documentele
pe care contribuabilul este obligat sa le prezinte, dupa caz;
Codul de procedura fiscala:
ART. 46
Obligaţia de a furniza informaţii
(1)
Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are
obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru
determinarea stării de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii
şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscală nu a fost
clarificată de către contribuabil. Informaţiile furnizate de
alte persoane vor fi luate în considerare numai în măsura în care sunt
confirmate şi de alte mijloace de probă.
(2)
Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează în scris şi
va specifica natura informaţiilor solicitate pentru determinarea
stării de fapt fiscale şi documentele care susţin
informaţiile furnizate.
(3)
Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze
informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnată în
scris.
(4)
În situaţia în care persoana obligată să furnizeze
informaţia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în
imposibilitatea de a scrie, organul fiscal întocmeşte un proces-verbal.
Norme metodologice:
46.1. Informatiile solicitate
de organul fiscal vor fi prezentate de contribuabil in scris ori, in cazul
prevazut la art.46 alin.4 din Codul de procedura fiscala, vor fi furnizate
verbal si consemnate de catre organul fiscal intr-un proces verbal semnat de
contribuabil.
Codul de procedura fiscala:
ART. 48 Expertiza
(1)
Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să
apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul
fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului.
(2) Contribuabilul poate să
numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3)
Experţii au obligaţia să păstreze secretul fiscal asupra
datelor şi informaţiilor pe care le dobândesc.
(4)
Expertiza se întocmeşte în scris.
(5) Onorariile stabilite pentru expertizele
prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele
organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.
Norme metodologice:
48.1. Cand
pentru lamurirea unor imprejurari de fapt, organul fiscal considera necesara
consultarea unor experti, poate numi unul sau mai multi experti, stabilind
obiectivele asupra carora acestia trebuie sa se pronunte.
48.2. In
domeniile in care nu exista experti autorizati, organul fiscal poate solicita
punctul de vedere al unuia sau mai multor personalitati ori specialisti din
domeniul respectiv. Dispozitiile art.201 alin.(3) din Codul de procedura civila
se aplica in mod corespunzator.
48.3.
Expertii se vor numi prin decizie de catre organul fiscal. Costul expertizei se
suporta din bugetul organului fiscal care a dispus expertiza. La stabilirea
onorariului se va tine cont de normele emise de Corpul profesional din care
face parte expertul.
48.4.
Daca organul fiscal nu este lamurit prin expertiza efectuata, poate dispune
intregirea expertizei sau o noua expertiza.
48.5.
Dispozitiile Ordonantei Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activităţii de
expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, cu privire la expertul parte sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 49 Prezentarea
de înscrisuri
(1)
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are
obligaţia să pună la dispoziţia organului fiscal registre,
evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul
fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacă
starea de fapt fiscală nu a fost clarificată pe baza înscrisurilor
puse la dispoziţie de către contribuabil.
(2)
Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la
sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le
prezinte.
(3)
Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării
împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri,
registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care
face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor
fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea
conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi
prelungită cu maximum 90 de zile.
Norme metodologice:
49.1. In
vederea stabilirii starii de fapt fiscale organele fiscale sunt indreptatite sa
solicite contribuabililor registre, evidente contabile sau fiscale, documente
de afaceri sau orice alte inscrisuri, ori sa primeasca copii de pe acestea. In
scopul protejarii impotriva instrainarii sau distrugerii, organul fiscal este
indreptatit sa retina acte, registre si documente financiar - contabile sau
orice alte inscrisuri, pe o perioada de maximum 30 de zile. In situatia
retinerii oricaror documente, organul fiscal are obligatia sa lase la
dispozitia contribuabilului, copii certificate de acesta, ale respectivelor
documente.
49.2.
Dovada retinerii a oricarui document o constituie actul intocmit de organul
fiscal, in care sunt specificate toate elementele necesare individualizarii
probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca aceasta a fost retinuta,
potrivit dispozitiilor legale, de catre organul fiscal. Actul se intocmeste in
2 exemplare si va fi semnat de catre organul fiscal si contribuabil, un exemplar comunicandu-se contribuabilului.
49.3. In
cazul in care conducerea organului fiscal aproba prelungirea perioadei de
retinere a documentelor se va emite o
decizie in acest sens, impotriva careia contribuabilul poate formula
contestatie in conditiile legii.
49.4.
Normele metodologice date in aplicarea art.46 din Codul de procedura fiscala se
aplica in mod corespunzator.
49.5. In
cazul in care, pentru stabilirea starii de fapt fiscale contribuabilul pune la
dispozitia organului fiscal, inscrisuri sau alte documente, in original,
acestea vor fi inapoiate contribuabilului, pastrandu-se in copie la dosarul
fiscal numai inscrisuri relevante din punct de vedere fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 50
Cercetarea la faţa locului
(1)
În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa
locului, întocmind în acest sens proces-verbal.
(2)
Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor
împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa
locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această
acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice
ale incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face
constatări în interes fiscal.
(3)
Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi
înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia
cazurilor prevăzute la art. 89 lit. b). Persoanele fizice vor fi informate
asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau
reşedinţă.
(4)
În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei
fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti
competente, dispoziţiile privind ordonanţa
preşedinţială din Codul de procedură civilă fiind
aplicabile.
(5)
La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori
alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să îi
acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.
Norme metodologice:
50.1.
Despre efectuarea cercetarii la fata locului se va incheia un proces verbal,
care va cuprinde:
a)data
si locul unde este incheiat;
b)numele,
prenumele si calitatea functionarului imputernicit, precum si denumirea
organului fiscal din care face parte acesta;
c)temeiul
legal in baza caruia s-a efectuat cercetarea la fata locului;
d)constatarile
efectuate la fata locului;
e)sustinerile
contribuabilului, ale expertilor sau ale altor persoane care au participat la
efectuarea cercetarii;
f)semnatura
functionarului si a persoanelor prevazute la lit.e). In caz de
refuz al semnarii de care persoanele prevazute la lit.e), se va face mentiune
despre aceasta in procesul-verbal;
g)alte mentiuni considerate
relevante pentru procedura in derulare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 52 Dreptul
altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
(1)
Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au
luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor
preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali,
executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii
şi psihoterapeuţii.
(2)
Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum
şi persoanele care participă la activitatea profesională a
acestora.
(3)
Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot
furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate
informaţiile.
Norme metodologice:
52.1. Acordul cu privire la furnizarea de informatii in conditiile
art.52.alin.(3) va fi formulat in scris.
Codul de procedura fiscala:
ART. 60
Estimarea bazei de impunere
(1)
Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere,
acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate
datele şi documentele care au relevanţă pentru estimare.
Estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai
apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(2)
În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt
îndreptăţite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere
preţul de piaţă al tranzacţiei sau bunului impozabil,
astfel cum este definit de Codul fiscal.
Norme metodologice:
60.1.
Estimarea bazelor de impunere poate avea loc in situatii cum sunt:
a)contribuabilul nu depune declaratii
fiscale sau
cele prezentate nu permit stabilirea
corecta a bazei de impunere;
b)contribuabilul refuza sa colaboreze la
stabilirea starii de fapt fiscale, inclusiv situatiile in care contribuabilul obstructioneaza sau refuza actiunea de inspectie fiscala;
c)contribuabilul nu conduce evidenta
contabila sau fiscala;
d)cand au disparut evidentele contabile si fiscale sau actele justificative
privind operatiunile producatoare de venituri si contribuabilul nu si-a
indeplinit obligatia de refacere a acestora;
60.2.
Organul fiscal va identifica acele elemente care sunt cele mai apropiate situatiei de fapt fiscale luand in
considerare pretul de piata al tranzactiei sau al bunului impozabil, precum si
informatii si documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului care
sunt relevante pentru impunere, iar in lipsa acestora date si informatii
detinute de organul fiscal despre contribuabili cu activitati similare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 62 Prelungirea termenelor
Termenele
pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza
legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic
justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului
finanţelor publice.
Norme metodologice:
62.1. Prelungirea
termenului de depunere a declaratiei se face pe baza de cerere depusa la
organul fiscal inainte de termenul stabilit pentru depunere.
62.2. In cazul in care
contribuabilul, aflat intr-o imprejurare mai presus de vointa sa, existenta la
data la care trebuia depusa declaratia, cererea se depune in termen de cel mult
30 de zile de la data incetarii fortei majore sau cazului fortuit.
Codul de procedura fiscala
ART. 63 Obligaţia de
înregistrare fiscală
(1)
Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic
fiscal se înregistrează fiscal, primind un cod de identificare
fiscală. Codul de identificare fiscală va fi:
a)
pentru persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor, precum
şi pentru asocierile şi alte entitaţi fara personalitate
juridica, codul de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din
subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
b) pentru persoanele
fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
c)
pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numarul de
identificare fiscala atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala;
d)
pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele comercianţilor care
au sediul principal al comerţului în străinătate, codul unic de
înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
e) pentru persoanele fizice platitoare de taxa pe valoarea adaugata, codul
de înregistrare fiscala atribuit de organul fiscal competent din
subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
(2)
Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) se înregistrează fiscal
potrivit procedurii speciale în materie.
(3)
În vederea atribuirii codului de identificare fiscală persoanele
prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi e) au obligaţia să
depună declaraţie de înregistrare fiscală.
(4)
Au obligaţia să depună o declaraţie de înregistrare
fiscală şi persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b) care au
calitatea de angajator.
(41)
Contribuabilii care obtin venituri din activitati independente, pentru care
platile anticipate se fac prin retinere la sursa de catre platitorii de
venituri, au obligatia, in vederea inregistrarii, sa depuna la organul fiscal
competent declaratia de inregistrare fiscala.
(5) Declaraţia de înregistrare fiscală se
depune în termen de 30 de zile de la:
a)
data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice,
asocierilor şi altor entităţi fără personalitate
juridică;
b)
data eliberării actului legal de funcţionare, începerii
activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii
calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.
Norme metodologice:
63.1.
Inregistrarea fiscala a sediilor permanente se face potrivit prevederilor
art.29 alin.(4) din Codul fiscal si ale art.63 si urmatoarele din Codul de
procedura fiscala.
63.2.
Inregistrarea in Registrul contribuabililor a persoanelor fizice care detin cod
numeric personal atribuit potrivit legii speciale, platitoare de impozit pe
venit, se face la data depunerii declaratiei estimative, a declaratiei
speciale, a declaratiei de venit global sau a fisei fiscale, dupa caz, in
functie de natura venitului obtinut.
63.3. Pentru comerciantii persoane fizice care nu detin cod numeric
personal, numarul de identificare fiscala se obtine, conform dispozitiilor
legale privind inregistrarea comerciantilor.
Codul de procedura fiscala:
ART. 64
Înregistrarea şi scoaterea din evidenţă a
plătitorilor de taxă pe valoarea adăugată
(1)
Orice persoana impozabila care realizeaza operatiuni taxabile si/sau scutite de
taxa pe valoarea adaugata cu drept de deducere
trebuie sa solicite inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea
adaugata la organul fiscal competent din subordinea Agentiei Nationale de Administrare
Fiscala in urmatoarele situatii:
a) la infiintare, in mod obligatoriu, daca declara ca urmeaza sa realizeze
o cifra de afaceri peste plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului
fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata;
b) la infiintare, daca declara ca urmeza sa realizeze o
cifra de afaceri sub plafonul de scutire, dar opteaza pentru aplicarea
regimului normal de taxa pe valoarea adaugata;
c) dupa infiintare,
in mod obligatoriu, daca depaseste plafonul de scutire prevazut de
dispozitiile Codului fiscal referitoare la taxa pe valoarea adaugata, in termen
de 10 zile de la sfarsitul lunii in care a depasit acest plafon;
d) dupa infiintare, daca cifra de afaceri realizata este
sub plafonul de scutire prevazut de dispozitiile Codului fiscal referitoare la
taxa pe valoarea adaugata, dar doreste sa opteze pentru aplicarea regimului
normal de taxa pe valoarea adaugata.
(2)Persoanele
care realizeaza in exclusivitate operatiuni scutite de taxa pe valoare
adaugata, iar potrivit Codului Fiscal pot opta pentru taxarea acestora, trebuie
sa solicite inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.
(3)
Cifra de afaceri declarată organului fiscal este cea determinată
conform dispoziţiilor Codului fiscal privitoare la T.V.A.
(4)
În cazul persoanelor înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea
adăugată, codul de identificare fiscală este precedat de litera
"R".
(5)Data inregistrarii ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este:
a)data comunicarii certificatului de inregistrare in
situatiile prevazute la alin.(1) lit.a) si lit.b) si, dupa caz, la alin.(2);
b)data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana
impozabila face optiunea pentru aplicarea regimului normal de taxa pe
valoarea adaugata in situatiile prevazute la alin.(1) lit.d) ;
c)data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana
impozabila solicita luarea in evidenta ca platitor de taxa pe valoarea
adaugata in situatiile prevazute la alin.(1) lit.c) si, dupa caz, la alin.(2)
.
(6)
Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de
taxă pe valoarea adăugată care, ulterior înregistrării,
realizează exclusiv operaţiuni care nu dau drept de deducere trebuie
să solicite scoaterea din evidenţă ca plătitor de taxă
pe valoarea adăugată, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii
în care realizează exclusiv astfel de operaţiuni. Scoaterea
din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu
data de intai a lunii urmatoare celei in care persoana impozabila are obligatia
sa solicite această scoatere din evidenta.
(7)
Orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de
taxă pe valoarea adăugată trebuie să solicite scoaterea din
evidenţă ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată
în caz de încetare a activităţii, în termen de 15 zile de la data
actului în care se consemnează situaţia respectivă. Scoaterea
din evidenta ca platitor de taxa pe valoarea adaugata se va face incepand cu
data de intai a lunii urmatoare depunerii declaratiei de mentiuni.
Norme metodologice:
64.1. Persoanele fizice care devin platitoare de T.V.A.
potrivit legii, la inregistrare sau ulterior inregistrarii fiscale, vor
completa si vor depune o declaratie de inregistrare fiscala sau, dupa
caz,declaratie de mentiuni, la organul fiscal in a carui raza teritoriala isi
au domiciliul fiscal, cu exceptia comerciantilor care isi indeplinesc aceste
obligatii conform dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
64.2. Pentru inregistrarea mentiunilor privind
luarea/scoaterea in/din evidenta ca platitor de T.V.A., comerciantii vor
completa si vor depune cererea de preschimbare a certificatului de inregistrare
potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor insotita de
avizul organelor fiscale competente.
64.3. In cazul persoanelor
impozabile stabilite in strainatate care realizeaza pe teritoriul Romaniei
operatiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata, o data
cu depunerea cererii de desemnare a reprezentantului fiscal, potrivit
prevederilor Codului fiscal, se depune, la organul fiscal competent si
declaratia de inregistrare fiscala a persoanei impozabile stabilite in
strainatate. Inregistrarea fiscala a persoanei straine impozabile si atribuirea
codului de identificare fiscala a acesteia se efectueaza concomitent cu
transmiterea deciziei de aprobare a reprezentantului fiscal propus.
64.4. Codul de identificare fiscala atribuit
potrivit pct. 63.3, este si codul de identificare fiscala atribuit
reprezentantului fiscal potrivit reglementarilor speciale in materie de taxa pe
valoarea adaugata si care este diferit de codul de identificare
fiscala atribuit reprezentantului fiscal pentru activitatea proprie.
64.5. Modificarile ulterioare referitoare la
desemnarea reprezentantului fiscal se fac pe baza cererii de renuntare la
reprezentare si a declaratiei de mentiuni. In cazul in care schimbarea
reprezentantului fiscal se datoreaza desemnarii de catre persoanele impozabile
straine a unui alt reprezentant fiscal, la declaratia de mentiuni se anexeaza
aprobarea de catre organul fiscal competent a noului reprezentant fiscal
desemnat.
64.6. In cazul in care persoana
impozabila straina isi inceteaza activitatea sau in cazul in care este obligat
sa-si inregistreze sediul permanent in Romania, prin declaratia de mentiuni
depusa, reprezentantul fiscal va solicita radierea din registrul
contribuabililor a persoanei impozabile straine.
Codul de procedura fiscala:
ART. 66 Declararea
filialelor şi sediilor secundare
(1)
Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
(2)
Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara
în termen de 30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în
străinătate.
Norme metodologice:
66.1. Prin sediu secundar se intelege o sucursala,
agentie, reprezentanta sau alta asemenea unitate fara personalitate juridica,
inclusiv sediile permanente definite de
art. 8 din Codul fiscal.
66.2 Declararea
sediilor secundare se face prin completarea informatiilor corespunzatoare din
declaratia de inregistrare sau de mentiuni, dupa caz. Declaratia se depune la
organul fiscal competent care va inregistra informatiil respective in registrul
contribuabililor fara a atribui cod de identificare propriu sediilor secundare
astfel declarate.
66.3. Contribuabilii care, potrivit legii, au obligatii de
plata la sedii secundare, vor inregistra sediile secundare la organul fiscal in
a carui raza teritoriala se afla situate acestea, prin completarea si depunerea
declaratiei de inregistrare fiscala sau de mentiuni, dupa caz, in care vor bifa
casuta corespunzatoare calitatii de sediu secundar. Declaratia va fi insotita
de o copie de pe certificatul de inregistrare fiscala a contribuabilului de
care apartine sediul secundar si de pe dovada detinerii cu titlu legal al
spatiului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 67 Forma
şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscală
(1) Declaraţia de
înregistrare fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus
la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi
însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în
aceasta.
(2)
Declaraţia de înregistrare fiscală va cuprinde: datele de
identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de plată
datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de
identificare a împuternicitului, datele privind situaţia juridică a
contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare
administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume
datorate bugetului general consolidat.
Norme metodologice:
67.1.
In cazul contribuabililor prevazuti la art.63 alin.1) lit.a) din Codul de
procedura fiscala, actele doveditoare ale informatiilor inscrise in declaratia
de inregistrare fiscala sunt:
a)copie de pe autorizatia de functionare eliberata de
autoritatea competenta sau de pe actul legal de infiintare, dupa caz;
b)dovada detinerii sediului (act de proprietate, contract
de închiriere si altele asemenea);
c)alte acte doveditoare.
67.2. In cazul contribuabililor persoane fizice care nu
au cod numeric personal, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita de
copie de pe pasaport sau de pe alt document de identitate eliberat de organele
abilitate potrivit legii. Dispozitiile art.6 alin.(2) din Codul de procedura
fiscala sunt aplicabile in mod corespunzator.
67.3. Pentru inregistrarea ca platitori de T.V.A. a
persoanelor fizice care detin cod numeric personal si nu au calitatea de
comerciant, declaratia de inregistrare fiscala va fi insotita, dupa caz, de
urmatoarele documente:
a)copie de pe actul de identitate;
b)copie de pe documentul eliberat de autoritatea
competenta care atesta dreptul de exercitare a activitatii;
c)copie de pe alte acte doveditoare in baza carora se
exercita activitati supuse impunerii.
67.4. Copiile
de pe documentele prevazute la pct.67.1.- 67.3. se certifica pe fiecare pagina
de organul fiscal competent, pentru conformitate cu originalul.
Codul de procedura fiscala:
ART. 68 Certificatul de înregistrare fiscală
(1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală, depusă
potrivit art. 63 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală eliberează certificatul de
înregistrare fiscală, în termen de 15 zile de la data depunerii
declaraţiei. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie
obligatoriu codul de identificare fiscală.
(2)
Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă
taxelor de timbru.
(3)
Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau
prestări de servicii către populaţie sunt obligaţi să
afişeze certificatul de înregistrare fiscală în locurile unde se
desfăşoară activitatea.
(4)
În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare
fiscală, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza
cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului
sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
Norme metodologice:
68.1. Certificatul de inregistrare fiscala se emite in
doua exemplare; primul exemplar se inmaneaza contribuabilului, iar al doilea
exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al acestuia.
68.2 Certificatul
de inregistrare fiscala eliberat platitorilor de taxa pe valoarea adaugata va
avea inscris codul de identificare fiscala precedat de litera R precum si
data luarii in evidenta ca platitor de T.V.A. Aceasta data va ramane
neschimbata ori de cate ori platitorul isi schimba certificatul de
inregistrare, cu exceptia situatiei in care este scos din evidenta platitorilor
de T.V.A. In acest caz, atributul fiscal "R" nu va mai fi inscris pe
certificatul de inregistrare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 69
Modificări ulterioare înregistrării fiscale
(1) Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de
înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoştinţă organului
fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora,
prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
(2)
La încetarea condiţiilor care au generat înregistrarea fiscală,
contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea
anulării, certificatul de înregistrare fiscală, o dată cu
depunerea declaraţiei de menţiuni.
Norme metodologice:
69.1. Modificarile privitoare la domiciliul fiscal se
inregistreaza potrivit normelor metodologice de aplicare a prevederilor art.29
din Codul de procedura fiscala.
69.2.
Modificarile intervenite in datele declarate initial de comercianti, inclusiv
cele privitoare la inregistrarea/scoaterea din evidenta ca platitori de T.V.A
se face prin completarea si depunerea cererii de inregistrare a mentiunilor
potrivit dispozitiilor legale privind inregistrarea comerciantilor.
69.3. In cazul modificarilor privind sediul
social/domiciliul, contribuabilii care au obligatia de a depune declaratia de
mentiuni va depune si certificatul de inregistrare fiscala in vederea anularii
acestuia si eliberarii unui nou certificat de inregistrare fiscala.
69.4. Declaratia de
mentiuni va fi insotita de documente care atesta modificarile intervenite.
Codul de procedura fiscala:
ART. 71
Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală
În
vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor
fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să
conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
Norme metodologice:
71.1.
Sunt evidente fiscale registrele, situatiile, precum si orice alte inscrisuri
care, potrivit legislatiei fiscale, trebuie intocmite in mod obligatoriu in
scopul stabilirii starii de fapt fiscale si a creantelor si obligatiilor
fiscale cum ar fi: jurnal pentru vanzari, jurnal pentru cumparari, registrul de
evidenta fiscala si altele asemenea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 73
Obligaţia de a depune declaraţii fiscale
(1)
Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate
potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(2)
În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice va
stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
(3)
Obligaţia de a depune declaraţie fiscală se menţine şi
în cazurile în care:
a)
a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b)
obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată,
conform reglementărilor legale;
c)
organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia
fiscală.
(4) În caz de inactivitate temporară sau în
cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt
scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba,
la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a
declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile
administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor si
conditiilor va decide organul fiscal
potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice.
Norme metodologice:
73.1. Declaratiile fiscale sunt documente prin care se declara:
a)impozitele,
taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia
calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;
b)bunurile
si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea
impozitului si a taxei se face de organul fiscal;
c)impozitele
colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a
calcula, retine si varsa impozite si taxe.
Codul de procedura fiscala:
ART. 74 Forma
şi conţinutul declaraţiei fiscale
(1)
Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular
pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2)
În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze
cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de
lege.
(3)
Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale
înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă
informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare
situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de
către contribuabil sau de către împuternicit.
(4)
Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia
cerută de prevederile legale.
(5)
Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice, organul fiscal poate transmite
contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de
completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile
preadresate. În acest caz contravaloarea corespondenţei se suportă de
către organul fiscal.
Norme metodologice:
74.1. In costul corespondentei
intra si costul transmiterii de catre contribuabil a plicului preadresat.
Codul de procedura fiscala:
ART. 76 Corectarea
declaraţiilor fiscale
Declaraţiile
fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie
iniţiativă.
Norme metodologice:
76.1. Declaratiile fiscale
pot fi corectate de catre contribuabili, din proprie initiativa, ori de cate
ori constata erori in declaratia initiala prin depunerea unei declaratii
rectificative la organul fiscal competent.
76.2. Declaratia rectificativa se intocmeste pe acelasi model de
formular ca si cel care se corecteaza, situatie in care se va inscrie
"X" in casuta prevazuta in acest scop, cu exceptia situatiei
prevazute la pct.76.3, precum si a impozitelor care
se stabilesc de platitori prin autoimpunere sau retinere la sursa pentru care se completeaza un formular distinct. Declaratia rectificativa
va fi completata inscriindu-se toate datele si informatiile prevazute de
formular, inclusiv cele care nu difera fata de declaratia initiala.
76.3. In
cazul taxei pe valoarea adaugata, sumele rezultate din corectarea erorilor de
inregistrare in evidentele de taxa pe valoara adaugata, se inregistreaza la
randurile de regularizari din decontul lunii in care au fost operate
corectiile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 81 Deciziile
referitoare la bazele de impunere
(1)
Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de
impunere, în următoarele situaţii:
a)
când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde
şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a
participat la realizarea venitului;
b)
când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât
cel competent teritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de
impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa
venitului.
(2)
Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea
pot să-şi numească un împuternicit comun în relaţia cu
organul fiscal.
Norme
metodologice:
81.1. Pentru situatia prevazuta la art.81 alin.(1)
lit.b) din Codul de procedura fiscala, organul fiscal in a carui raza se afla
sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia
privind bazele de impunere organului fiscal competent pentru emiterea deciziei
de impunere.
Codul de procedura
fiscala
ART. 82 Stabilirea
obligaţiilor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
(1)
Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva
verificării ulterioare.
(2)
Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi
desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal
sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului
fiscal competent.
(3)
Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea
termenului de prescripţie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate
în cadrul termenului de prescripţie.
82.1. Anularea rezervei verificarii ulterioare are ca efect stabilirea definitiva a
impozitului.
82.2. Dupa efectuarea inspectiei
fiscale, de regula, rezerva verificarii ulterioare se anuleaza, cu exceptia
situatiei prevazute la art.96
alin.(3) teza 2 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura
fiscala:
ART. 84 Întreruperea
şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a
obligaţiei fiscale
(1)
Termenele prevăzute la art. 83 se întrerup şi se suspendă în
cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea
şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune
potrivit dreptului comun.
Norme metodologice:
84.1. Dispozitiile referitoare la cazurile si conditiile
de suspendare si intrerupere a termenului de prescriptie sunt cele cuprinse in
Decretul nr.167/1958 privitor la
prescriptia extinctiva.
Codul de procedura fiscala:
ART. 86 Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
(1)
Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a
legalităţii şi conformităţii declaraţiilor
fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii
obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor
legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor
obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor aferente
acestora.
(2)
Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
a)
constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi
faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau
altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor
fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale,
în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii
fiscale;
b)
analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea
confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau
din alte surse;
c)
sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de
măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile
legislaţiei fiscale.
(3)
Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2)
organul de inspecţie fiscală va proceda la:
a)
examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b)
verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu
cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c)
discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de
la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii
acestora, după caz;
d)
solicitarea de informaţii de la terţi;
e)
stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată;
f)
verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare
de venituri impozabile;
g)
dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
h)
efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
i)
aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale.
Norme
metodologice:
86.1. Solicitarea de explicatii
scrise se va face in timpul inspectiei fiscale, ori de cate ori acestea sunt
necesare pentru clarificarea si definitivarea constatarilor privind situatia
fiscala a contribuabilului.
86.2. In cazul in care persoana in
cauza, refuza sa furnizeze explicatiile solicitate sau sa raspunda la unele
intrebari, organele de inspectie fiscala vor transmite intrebarile printr-o
adresa scrisa, stabilind un termen rezonabil, dar nu mai mic de 5 zile
lucratoare pentru formularea
raspunsului. In cazul in care nu se primeste raspunsul
solicitat se va consemna refuzul in Raportul de inspectie fiscala sau procesul
verbal.
86.3. In toate cazurile,
explicatiile la intrebarile puse de organele de inspectie fiscala se vor da in scris prin Nota explicativa.
86.4. Stabilirea bazei de
impunere precum si a diferentelor de impozite, taxe si contributii, in
activitatea de inspectie fiscala, se face pe baza evidentelor contabile,
fiscale, sau a oricaror alte evidente relevante pentru impunere, sau folosind
metode de estimare in conformitate cu prevederile art.60 din Codul de procedura
fiscala.
86.5. Cand organele de
inspectie fiscala sunt indreptatite potrivit legii sa estimeze baza de
impunere, se va mentiona in actul de
inspectie motivele de fapt si temeiul legal care au determinat folosirea
estimarii precum si criteriile de estimare.
86.6. Organele de
inspectie fiscala calculeaza obligatii fiscale accesorii numai pentru impozite,
taxe si contributii stabilite suplimentar in timpul inspectiei fiscale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 87 Persoanele supuse inspecţiei fiscale
Inspecţia
fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma
lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi
plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume
datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
Norme metodologice:
87.1.In cazul contribuabililor
care au sedii secundare, inspectia fiscala se va exercita de regula,
concomitent atat la sediul principal cat si la sediile secundare de catre
organul fiscal competent.
87.2. Organul fiscal
competent poate delega competenta organelor fiscale in a caror raza teritoriale
se afla sediile secundare, in conditiile art.91 alin.(2) din Codul de procedura
fiscala. In acest caz, coordonarea activitatii de inspectie fiscala se face de
organul fiscal competent.
87.3. La sediile secundare se
incheie, de regula, acte de inspectie care se centralizeaza si se definitiveaza
in actul de inspectie incheiat de organul de inspectie competent.
87.4.Pentru impozitele, taxele
si contributiile care, potrivit legii, se datoreaza si se platesc de un sediu
secundar se incheie acte de inspectie fiscala definitive, de catre organele de
inspectie fiscala in a carui raza teritoriala se afla situat sediul secundar.
87.5.Activitatea de
inspectie fiscala prevazuta la pct.87.1 - 87.4 se desfasoara cu respectarea
prevederilor art.31, 32, si 91 din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 88 Formele şi întinderea
inspecţiei fiscale
(1)
Formele de inspecţie fiscală sunt:
a)
inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de
verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o
perioadă de timp determinată;
b)
inspecţia fiscală parţială, care reprezintă
activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru
o perioadă de timp determinată.
(2)
Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor
relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru
aplicarea legii fiscale.
Norme metodologice:
88.1.Organul de inspectie fiscala decide asupra efectuarii unei inspectii
fiscale generale sau partiale in temeiul dispozitiilor art.4 si 5 din Codul de
procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 89 Proceduri de
control fiscal
(1)În
realizarea atribuţiilor inspecţia fiscală poate aplica
următoarele proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea
de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor
semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere
şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b)
controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică
şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu
privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei
fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;
c)
controlul incrucisat, care consta in verificarea documentelor si operatiunilor
impozabile ale contribuabilului in corelatie cu cele detinute de alte persoane;
controlul
incrucisat poate fi si inopinat.
(2) La
finalizarea controlului inopinat sau incrucisat se incheie proces-verbal.
Norme
metodologice:
89.1. Utilizarea procedeelor de control se poate face
individual sau combinat in functie de scopul, obiectivele, complexitatea,
dificultatile, specificul si perioada inspectiei fiscale.
89.2. Selectarea
documentelor si operatiunilor semnificative se apreciaza de inspector si va
avea in vedere volumul, valoarea si ponderea lor in activitatea
contribuabilului.
89.3.
Controlul inopinat implica o verificare faptica si documentara, si se
desfasoara oricand, fara instiintarea prealabila a persoanelor supuse
inspectiei fiscale, indiferent de locul unde acestea desfasoara activitati
supuse impunerii.
89.4. Prevederile art.50 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 91
Competenţa
(1) Inspecţia
fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi
neîngrădit prin Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autoritatilor
administratiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului
titlu sau de alte autoritati care sunt competente potrivit legii sa
administreze impozite, taxe, contributii sau alte sume datorate bugetului
genmeral consolidat.
(11)
In cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, competenta de exercitare
a inspectiei fiscale se stabileste prin regulamentul de organizare si
functionare aprobat in conditiile legii.
(2)
Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega
altui organ fiscal.
Norme metodologice:
91.1. Agentia Nationala de
Administrare Fiscala are competenta generala materiala si teritoriala in
efectuarea inspectiei fiscale in domeniul impozitelor, taxelor, contributiilor
sociale si a celorlalte venituri bugetare pentru a caror administrare este
competenta potrivit legii.
91.2. Unitatile administrativ
teritoriale prin compartimentele de specialitate din structura acestora, au
competenta materiala si teritoriala pentru efectuarea inspectiei fiscale in
domeniul impozitelor, taxelor, si altor venituri pentru a caror administrare
sunt competente, potrivit legii.
91.3.
In cazul controalelor incrucisate sau in alte cazuri fundamentate, organul de inspectie fiscala competent
poate delega competenta de verificare altui organ de inspectie fiscala.
91.4.
Delegarea de competenta se face prin emiterea unui ordin de serviciu.
Codul de procedura fiscala:
ART. 92 Selectarea contribuabililor pentru
inspecţie fiscală
(1)
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei
fiscale este efectuată de către organul fiscal competent.
(2)
Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare
folosită.
elim
Codul de procedura fiscala:
ART. 93 Avizul de
inspecţie fiscală
(1)
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal
are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în
legătură cu acţiunea care urmează să se
desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie
fiscală.
(2)
Avizul de inspecţie fiscală va cuprinde:
a)
temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b)
data de începere a inspecţiei fiscale;
c)
obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse
inspecţiei fiscale;
d)
posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei
fiscale. Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate
solicita, o singură dată, pentru motive justificate.
Norme
metodologice:
93.1. La cererea temeinic
justificata a contribuabililor, organul de inspectie fiscala poate aproba
amanarea datei inceperii inspectiei, comunicandu-i acestuia data la care a fost
reprogramata inspectia fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 94 Comunicarea avizului de
inspecţie fiscală
(1)
Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, în
scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a)
cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b)
cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
(2)
Comunicarea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:
a)
pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului;
b)
în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor
autorităţi, potrivit legii;
c)
în cazul controlului inopinat.
Norme metodologice:
94.1. Avizul de inspectie
fiscala se comunica contribuabilului in conformitate cu dispozitiile art.39
alin.(2) din Codul de procedura fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 95 Locul
şi timpul desfăşurării inspecţiei fiscale
(1)
Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în
spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să
pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica
necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
(2)
Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea
inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea
desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de
comun acord cu contribuabilul.
(3)
Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia
fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se
desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a
unei persoane desemnate de acesta.
(4)
Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în
timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se
poate desfăşura şi în afara programului de lucru al
contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea
conducătorului organului fiscal.
Norme metodologice:
95.1. Prin spatiul adecvat necesar
desfasurarii inspectiei fiscale se intelege asigurarea unui spatiu in limita
posibilitatilor contribuabilului , dupa caz, dotat cu necesarul minim de
birotica si care sa permita pastrarea in siguranta a documentelor primite
pentru inspectie sau elaborate de catre organele de inspectie. In cazul in care
contribuabilul nu poate asigura un spatiu corespunzator, va anunta in scris si
motivat organul fiscal.
Codul de procedura fiscala:
ART. 96 Reguli privind inspecţia fiscală
(1)
Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor
de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2)
Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să
afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi
să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
(3)
Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru
fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate
bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă
supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul
inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite
perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până
la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare
necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor
sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(31) In situatia
in care din instrumentarea cauzelor penale de catre organele competente nu
rezulta existenta prejudiciului reverificarea dispusa in temeiul alin.(3) nu
este urmata de emiterea deciziei de impunere.
(4)
Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor
independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării,
teritorialităţii şi descentralizării.
(5)
Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se
desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi
lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autoritatilor
administratiei publice locale, după caz.
(6) La
începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte
contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu
semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale
trebuie consemnată în registrul unic de control.
(7)
La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea
o declaraţie scrisă pe propria răspundere din care să
rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi
informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. In
declaratie se va mentiona si faptul ca au fost restituite toate documentele
solicitate si puse la dispozitie de contribuabil.
(8)
Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile
prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în
termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie
fiscală.
Norme
metodologice:
96.1. La
examinarea starii de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul
fiscal competent, va avea in vedere toate documentele justificative si
evidentele financiar- contabile si fiscale care constituie mijloace de proba si
sunt relevante pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor fiscale.
96.2. Cand este
necesar organul de inspectie fiscala va anexa la actul de inspectie fiscala
copii de documentele care au stat la baza constatarilor efectuate cu ocazia
inspectiei. Dispozitiile art.49 din Codul de procedura fiscala sunt aplicabile.
96.3. Cand este necesar, organele de
inspectie fiscala vor dispune masurile asiguratorii in conditiile art.119 din
Codul de procedura fiscala.
96.4. Datele suplimentare,
necunoscute organelor de inspectie fiscala la data efectuarii inspectiei
fiscale la un contribuabil, pe care se fundamenteaza decizia de reverificare a
unei anumite perioade, pot rezulta în situatii cum sunt:
a)efectuarea
unui control incrucisat potrivit prevederilor art.89, lit.c) din Codul de
procedura fiscala asupra documentelor justificative ale unui grup de
contribuabili din care face parte si contribuabilul în cauza;
b)obtinerea
pe parcursul actiunilor de control fiscal efectuate la alti contribuabili a
unor documente sau informatii suplimentare referitoare la activitatea
contribuabilului, într-o perioada care a fost deja supusa controlului fiscal;
c)solicitari
ale organelor de urmarire penala sau ale altor organe sau institutii
indreptatite potrivit legii;
d)informatii
obtinute in orice alt mod, de natura sa modifice rezultatele controlului fiscal
anterior.
96.5. Reverificarea unei perioade
impozabile se realizeaza numai din initiativa organelor de inspectie fiscala si
nu la solicitarea contribuabililor. In cazul in care, ca urmare a desfiintarii
actului administrativ conform art.180 alin.(3) din Codul de procedura fiscala,
este necesara reverificarea unei perioade impozabile, aceasta se va efectua de
catre alta echipa de inspectie decat cea care a incheiat actul contestat.
96.6. Organul fiscal competent poate
solicita, pâna la împlinirea termenului de prescriptie prevazut la art.83 din
Codul de procedura fiscala, reverificarea unei perioade impozabile prin
întocmirea unui referat în care sunt prezentate motivele solicitarii. Referatul
este supus aprobarii conducatorului inspectiei fiscale competente,
iar dupa aprobare se programeaza actiunea de inspectie fiscala.
96.7.
Masurile, termenele si conditiile stabilite de organele de inspectie fiscala
potrivit art.96 alin.(8) din Codul de procedura fiscala vor fi aduse la
cunostinta contribuabilului prin dispozitie emisa de organul de inspectie
competent.
Codul de procedura fiscala:
ART. 98 Dreptul
contribuabilului de a fi informat
(1)
Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării
inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia
fiscală.
(2)
La încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului
constatările şi consecinţele lor fiscale, acorandu-i acestuia
posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere potrivit art.7 alin.(1) din
prezentul cod, cu exceptia cazului in care bazele de impozitare nu au suferit
nici o modificare în urma inspecţiei fiscale sau în cazul în care
contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest
fapt organelor de inspecţie fiscală.
(3) Data, ora si locul prezentarii
concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4)
Contribuabilul are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu
privire la constatările inspecţiei fiscale.
Norme metodologice:
98.1. Pe parcursul verificarii inspectorul fiscal va
accepta discutii la solicitarea contribuabilului pe probleme relevante pentru
inspectia fiscala.
98.2. Data, ora, locul si
problematica discutiei finale vor fi comunicate, in timp util, contribuabilului
verbal sau in scris.
Codul de procedura fiscala:
ART. 100 Raportul
privind rezultatul inspecţiei fiscale
(1)
Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în
care se vor prezenta constatările inspecţiei, din punct de vedere
faptic şi legal.
(2)
Dacă, ca urmare a inspecţiei, se modifică baza de impunere,
raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere. În cazul în
care baza de impunere nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris
contribuabilului.
(21)
In cazul in care, urmare efectuarii inspectiei fiscale, au fost sesizate
organele de urmarire penala, decizia de impunere privitoare la obiectul
sesizarii penale se poate emite dupa
solutionarea cu caracter definitiv a cauzei penale.
Norme
metodologice:
100.1. Rezultatul
inspectiei fiscale generale sau partiale va fi consemnat intr-un raport de
inspectie fiscala.
100.2.
La raportul privind rezultatele inspectiei fiscale se vor anexa ori de cate ori
este cazul actele privind constatarile preliminare, cum sunt procese-verbale
incheiate inclusiv cu ocazia controalelor inopinate si/sau incrucisate si orice
alte acte.
100.3.
Raportul de inspectie fiscala se semneaza de catre organele de inspectie, se
verifica si se avizeaza de seful de serviciu. Dupa aprobarea raportului de
catre conducatorul de inspectie fiscala, se va emite decizia de impunere de
catre organul fiscal competent teritorial.
100.4. Modelul si
continutul raportului privind
rezultatul inspectiei fiscale se va aproba prin ordin al presedintelui Agentiei
Nationale de Administrare Fiscala.
Codul de procedura fiscala:
ART. 101 Colectarea creanţelor
fiscale
(1)
În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea
acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2)
Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de
creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3)
Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se
individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele
competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii.
Norme metodologice:
101.1.În sensul Codului de procedură fiscală,
activitatea de colectare constă în exercitarea funcţiei
administrative care conduce la stingerea creanţelor fiscale şi se
realizeaza în temeiul unui titlu de creanţă sau a unui titlu
executoriu, după caz.
101.2.Titlul
de creanta este actul prin care, potrivit legii, se stabileste si se
individualizeaza obligatia de plata privind creantele fiscale, întocmit de
organele competente sau de persoanele îndreptatite potrivit legii, cum sunt:
a)decizia de impunere emisa de
organele competente, potrivit legii;
b)declaraţia fiscala,
angajamentul de plata sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta
declară obligaţiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de
către plătitor, potrivit legii;
e)procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru
obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
f)ordonanţa procurorului,
încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei
judecătoreşti ori un extras certificat, întocmit în baza acestor acte
în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe
fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa
judecătorească;
g)decizia prin care se
stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru
creanţele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi
penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente;
i)declaratia vamala pentru
obligatiile de plata in vama;
j)documentul prin care se
stabileste si se individualizeaza datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit
legii;
Codul de procedura fiscala:
ART. 102 Termenele de plată
(1)
Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de
Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2)
Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru
obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de
plată se stabileşte în funcţie de data comunicării
acestora, astfel:
a) dacă data
comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună,
termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b) dacă data
comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună,
termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(3) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau
amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora, termenul de
plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă
înlesnirea respectivă.
(4)
Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finantelor
Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea
vor fi stabilite prin ordin al ministrului finantelor publice.
(5) Pentru creanţele fiscale ale
bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se
stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi
internelor şi al ministrului finanţelor publice.
(6)
Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice,
după calcularea şi reţinerea acestora conform
reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25
a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor
salariale.
Norme metodologice:
102.1.În documentul de plata platitorul definit
conform art.24 din Codul de procedura fiscala mentioneaza obligatoriu denumirea
actului prin care s-a instituit obligatia de plata, numarul si data acestuia,
cuantumul obligatiei de plata, precum si organul care l-a întocmit.
Codul de procedura fiscala:
ART. 104 Ordinea
stingerii datoriilor
(1) Daca un contribuabil
datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte sume
reprezentand creante fiscale prevazute la art.19 alin.(2) lit.a), iar suma
platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting
datoriile acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste
contribuabilul.
(2)In cadrul tipului de
impozit, taxa, contributie sau alta suma reprezentand creanta fiscala
principala, stabilit de contribuabil, plata se efectueaza in urmatoarea ordine:
a)sume datorate in contul ratelor din graficele de plata a obligatiilor
fiscale pentru care s-au aprobat esalonari si/sau amanari la plata, precum si
dobanzile datorate pe perioada esalonarii si/sau amanarii la plata si calculate
conform legii;
b)obligati fiscale principale cu termene de plata in
anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii;
c) obligaţii fiscale datorate şi
neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii,
până la stingerea integrală a acestora;
d) dobânzi,
penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale
prevăzute la lit. c);
e) obligaţii fiscale cu
termene de plată viitoare, la solicitarea debitorului.
(3) Pentru
creanţele bugetelor locale, din categoria obligaţiilor fiscale
prevăzute la alin. (2) lit. b), se sting cu prioritate obligaţiile
stabilite ca urmare a inspecţiei fiscale.
(4) În situaţia în care
debitorul nu efectuează plata obligaţiilor fiscale, conform
prevederilor alin. (2), creditorul fiscal va proceda la stingerea
obligaţiilor fiscale pe care le administrează, în conformitate cu
ordinea de plată reglementată de prezentul cod, şi va
înştiinţa despre aceasta debitorul în termen de 10 zile de la data
efectuării stingerii.
(5)
Orice plata facuta dupa comunicarea somatiei in cadrul executarii silite va
stinge, mai intai, obligatia fiscala stabilita in titlul executoriu.
Norme metodologice:
104.1. În
categoria obligaţiilor fiscale cu termene de plată în anul curent se
cuprind:
a)
sumele datorate în contul ratelor din graficele de plată a
obligaţiilor fiscale pentru care s-au aprobat eşalonări
şi/sau amânări la plată, precum şi dobânzile datorate pe
perioada eşalonării şi calculate conform legii;
b)
penalităţile datorate şi calculate conform legii precum şi
amenzile stabilite de organele competente prin documente de constatare sau de
verificare şi/sau procese-verbale de constatare a contravenţiei,
întocmite conform legii;
c)
creanţele fiscale cu termene scadente în perioada 1 ianuarie - 31
decembrie a anului curent, atât cele declarate de debitori, cât şi cele
stabilite de organele de specialitate prin documente de impunere, potrivit
legii;
d)
dobânzile şi penalităţile de întârziere pentru care se stabilesc
termene de plată în anul curent de organele competente, aferente
obligaţiilor fiscale neachitate, prevăzute la lit.c);
e)
diferenţe de creanţe fiscale, precum şi dobânzile şi
penalităţile de întârziere aferente acestora, calculate şi
stabilite de organele competente prin acte de inspectie fiscala, conform legii,
indiferent de perioada la care se referă.
104.2.
În categoria obligaţiilor fiscale datorate şi neachitate la data de
31 decembrie a anului precedent se cuprind obligaţiile fiscale datorate
şi neachitate la scadenţă ori la termenele de plată
stabilite conform legii, din anii precedenţi, inclusiv
penalităţi şi amenzi neachitate în termen şi pentru care nu
s-au acordat înlesniri la plată, conform legii.
104.3.
Dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente
obligaţiilor fiscale, datorate şi neachitate la data de 31 decembrie
a anului precedent, sunt dobânzile şi penalităţile de întârziere
aferente acestor obligaţii, calculate până la data de 31 decembrie a
anului precedent, precum şi dobânzile şi penalităţile de
întârziere calculate până la data stingerii acestor obligatii.
104.4.
În cazul în care plata se efectueaza prin virament bancar, debitorii sunt
obligati sa mentioneze pe documentul de
plata termenul de plata si categoria obligatiei definite conform pct.104.1.,
104.2. sau 104.3., dupa caz.
104.5.
În situatia în care debitorul nu efectueaza plata obligatiilor fiscale conform
prevederilor pct.104.1., 104.2. sau 104.3., dupa caz, organul fiscal competent
va proceda la stingerea obligatiilor de plata, înstiintând debitorul despre
operatiunea efectuata, în termen de 10 zile de la data efectuarii operatiunilor
de stingere.
Codul de procedura fiscala:
ART. 105 Compensarea
(1)
Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul
Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de
rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai
mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de
creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
(2)
Creanţele fiscale administrate de unităţile
administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele
debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la
concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc
reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă
legea nu prevede altfel.
(3)
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau
înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după
caz, în ordinea prevăzută la art. 104 alin. (2).
(31) Organul fiscal
poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată
existenţa unor creanţe reciproce.
(4)
Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii
datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă
să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în
următoarea ordine:
a)
bugetul de stat;
b)
fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;
c)
bugetul asigurărilor sociale de stat;
d)
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate;
e)
bugetul asigurărilor pentru şomaj.
(41)
Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică în cazul crenţelor bugetelor
locale.
(5)
Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre măsura
compensării luate potrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data
efectuării operaţiunii.
Norme metodologice:
105.1. Competente în
efectuarea compensarii sunt organele fiscale, in raza caruia debitorul isi are
domiciliul fiscal.
105.2. Cererea de compensare trebuie
sa cuprinda elementele de identificare a solicitantului, precum si suma si
natura creantelor fiscale ce fac obiectul compensarii.
105.3. Cererea de compensare va fi
însotita de documente care dovedesc dreptul contribuabilului la rambursarea sau
restituirea de la buget a sumelor, cum sunt: copii legalizate de pe hotararile
judecatoresti definitive si irevocabile sau de pe deciziile de solutionare a
contestatiilor ramase definitive ori de pe deciziile organelor fiscale, precum
si copii de pe orice documente din care sa rezulte ca suma platita nu
reprezinta obligatie fiscala.
105.4. Rezultatul compensarii va fi
consemnat intr-o Nota de compensarea care va fi comunicata contribuabilului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 109 Dobânzi
(1)
Dobânzile se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat
următoare termenului de scadenţă şi până la data
stingerii sumei datorate inclusiv.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi
după cum urmează:
a) pentru diferentele
de impozite, taxe, contributii, precum si cele administrate de organele
vamale, stabilite de organele
competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare
scadenţei impozitului, taxei sau contributiei, pentru care s-a
stabilit diferenţa, până la data stingerii acesteia inclusiv;
b)
pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse
prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de
distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile
se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de
distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată dobânda
este datorată de către cumpărător;
c)
pentru impozitele, taxele şi contribuţiile
debitorului declarat insolvabil, până la data încheierii procesului-verbal
de constatare a insolvabilităţii, inclusiv.
(3)
Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale
diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a
anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat
conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei
financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin
al ministrului finanţelor publice.
(4)
Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată,
reprezentând impozitul pe venitul global, se datorează dobânzi după
cum urmează:
a)
pentru anul fiscal de impunere dobânzile pentru plăţile anticipate
stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se
calculează până la data plăţii debitului sau, după
caz, până la data de 31 decembrie;
b)
dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se
calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până
la data stingerii acestora, inclusiv;
c)
în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere
anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi
anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu
impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face
regularizarea dobânzii în mod corespunzător.
(5)
Nivelul dobânzii se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelat cu nivelul dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României, o dată pe an,
în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă
aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.
Norme metodologice:
109.1. In exemplul urmator se
prezinta modul de calcul al dobanzilor datorate pentru neplata in termen a
impozitului pe venitul global.
Exemplu:
Se
consideră că un contribuabil are de achitat în cursul anului 2004,
conform deciziei de plăţi anticipate, următoarele sume:
Termen de plată
sumă datorată
15 martie 2004 1.500.000
15 iunie 2004 1.500.000
15 septembrie 2004 1.500.000
15 decembrie 2004
1.500.000
Contribuabilul
achită debitul în data de 25
ianuarie 2005
Avem
următoarele cazuri:
a). Pentru
situaţia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere anuală este egal cu cel stabilit prin decizia
de plăţi anticipate, respectiv de 6.000.000 lei, contribuabilul datorează cu titlu de dobânzi
următoarele:
|
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% =
261.900 lei d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% =
179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O
T A L
550.700 lei |
Pentru anul 2004 |
|
Sold =
6.000.000 lei x 25 zile x 0,06%
= 90.000 lei |
Pentru
anul 2005 |
|
T O T A L G E
N E R A L 640.700 lei |
|
b) Pentru situatia în care impozitul stabilit prin decizia de impunere
anuala este mai mic decât cu cel
stabilit prin decizia de plati anticipate, fiind în suma de 4.000.000 lei, contribuabilul datoreaza
cu titlu de dobânzi urmatoarele:
|
d1 = 1.500.000 lei x 291 zile x 0,06% =
261.900 lei d2 = 1.500.000 lei x 199 zile x 0,06% =
179.100 lei d3 = 1.500.000 lei x 107 zile x 0,06% = 96.300 lei d4 = 1.500.000 lei x 16 zile x 0,06% = 14.400 lei T O T A L 550.700 lei |
Pentru
anul 2004 |
|
Sold
= 4.000.000 lei x 25 zile x 0,06%
= 60.000 lei |
Pentru
anul 2005 |
|
T O T A L G E
N E R A L 610.700
lei |
|
Codul de procedura fiscala:
ART. 112 Dobânzi în
cazul înlesnirilor la plată
Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la
plata obligatiilor fiscale restante se datorează dobânzi.
Norme metodologice:
112.1. Pe perioada
amânării şi/sau eşalonării la plata obligaţiilor
fiscale restante se datorează dobânzi calculate începând cu data aprobarii
de catre organul competent a inlesnirii acordate şi până la achitarea
ultimei rate eşalonate.
112.2. Dobânzile datorate pe perioada amânării
sau eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale se
calculează de către organele competente care aprobă înlesnirea
la plată, urmând ca acestea să fie comunicate debitorului în cadrul
graficelor de plată anexă la documentul de aprobare a înlesnirilor la
plată. Nu se datoreaza dobanzi pentru amanarea sau esalonarea la plata a
dobanzilor si a penalitatilor de intarziere. Dobânzile se achită lunar,
inclusiv pe perioada de graţie acordată la eşalonare şi pe
perioada amânării la plată.
112.3. Pâna la data aprobarii de catre
organul competent a inlesnirii la plata debitorul datoreaza dobânzi conform
prevederilor art.109 din Codul de procedura fiscala.
112.4.
În situatia în care debitorul beneficiar al unei înlesniri la plata achita
debitul integral într-o perioada mai mica decât cea acordata prin înlesnire,
organul fiscal competent va recalcula cuantumul dobânzilor în functie de data
la care a fost facuta plata.
112.5.
Calculul dobânzilor datorate pe perioada amânarii sau esalonarii la plata se
face pentru fiecare termen de plata lunar, inclusiv pe perioada de gratie sau
pe perioada amânarii la plata, prin înmultirea soldului ramas de plata la
termenul anterior ratei curente cu numarul de zile calendaristice ale
intervalului de timp si cu nivelul cotei dobânzii, conform exemplului urmator:
112.6.
Se considera, de exemplu, o înlesnire acordata în urmatoarele conditii:
a)
data aprobarii inlesnirii: 13 ianuarie 2005;
b)
esalonare pe 12 luni cu o perioada de gratie de 6 luni;
c)
suma esalonata: 12.000.000 lei;
d)
cota dobânzii: 0,06% /zi.
|
Termen de plata |
Rata debitului -lei- |
Sold (suma ramasa de
plata) -lei- |
Nr. zile
calendaristice |
Nivelul cotei
dobanzii |
Dobanda datorata -lei- |
|
15 februarie 2005 |
0 |
12.000.000 |
33 |
0,06% |
237.600 |
|
15 martie 2005 |
0 |
12.000.000 |
28 |
0,06% |
201.600 |
|
15 aprilie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
223.200 |
|
13 mai 2005 |
0 |
12.000.000 |
30 |
0,06% |
201.600 |
|
15 iunie 2005 |
0 |
12.000.000 |
29 |
0,06% |
237.600 |
|
15 iulie 2005 |
0 |
12.000.000 |
32 |
0,06% |
216.000 |
|
15 august 2005 |
2.000.000 |
10.000.000 |
31 |
0,06% |
223.200 |
|
15 septembrie2005 |
2.000.000 |
8.000.000 |
31 |
0,06% |
186.000 |
|
14 octombrie 2005 |
2.000.000 |
6.000.000 |
30 |
0,06% |
139.200 |
|
15 noiembrie 2005 |
2.000.000 |
4.000.000 |
30 |
0,06% |
115.200 |
|
15 decembrie 2005 |
2.000.000 |
2.000.000 |
31 |
0,06% |
72.000 |
|
12 ianuarie 2006 |
2.000.000 |
0 |
31 |
0,06% |
34.800 |
|
TOTAL: |
12.000.000 |
|
|
|
2.088.000 |
Codul de procedura fiscala:
ART. 113 Dobânzi în
cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1)
Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul
la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut
de art.
106 alin.(11) sau art.191, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la
cererea contribuabililor.
(2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 109 alin. (5) şi se suporta din acelasi
buget si acelasi venit bugetar din care se restituie ori se ramburseaza, dupa
caz, sumele solicitate de catre platitori.
Norme metodologice:
113.1. Dobânda se calculeaza pentru
fiecare zi, începând cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului prevazut la
art. 191 din Codul de procedura fiscala,
pâna la data stingerii, inclusiv, a obligatiei de plata prin compensare,
restituire sau rambursare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 114
Penalităţi de întârziere
(1)
Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o
penalitate de întârziere de 0,5% pentru fiecare lună şi/sau pentru
fiecare fracţiune de lună de întârziere, începând cu data de întâi a
lunii următoare scadenţei acestora până la data stingerii
acestora inclusiv. Penalitatea de întârziere nu înlătură
obligaţia de plată a dobânzilor.
(2)
Pentru situaţiile prevăzute la art. 109 alin. (3) şi (4)
penalităţilor de întârziere li se aplică regimul stabilit pentru
dobânzi.
(3)
Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii
procedurii de executare silită.
(4) În cazul în care s-au
acordat înlesniri la plată, penalitatea de întârziere se datorează
până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au acordat
înlesnirile. Nerespectarea înlesnirilor la plată, aşa cum au fost
acordate, conduce la calculul penalităţilor de întârziere de la data
încetării, conform legii, a valabilităţii înlesnirilor.
(5)
Nivelul penalităţii de întârziere se poate modifica anual prin legea
bugetului de stat.
Norme metodologice:
114.1. Pentru obligaţiile
fiscale neplătite la termenul legal de plată, cu excepţia
dobânzilor, penalităţilor şi a amenzilor, se datorează o
penalitate de întârziere de 0,5% pe fiecare lună sau fracţiune de
lună de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare celei
în care acestea aveau scadenta şi până la data stingerii acesteia,
inclusiv. De exemplu, în cazul unei obligaţii fiscale cu termenul de
plată scadent la data de 25 martie, dacă suma a fost achitată
între 1 aprilie si 30 aprilie, se datoreaza penalitatea de
întârziere corespunzatoare unei luni, iar daca se achita în perioada 1 mai - 31
mai, se datoreaza penalitatea de întârziere corespunzatoare pentru doua luni.
114.2.
Penalitatea de întârziere pentru sumele neachitate la termen se datoreaza
pentru luna în care s-a comunicat catre platitor o somatie de plata prin care,
conform prevederilor art.134 din Codul de procedura fiscala, începe executarea
silita.
114.3.
În cazul în care s-au acordat înlesniri la plata obligatiilor fiscale pentru
care nu s-a început executarea silita, penalitatea de întârziere se datoreaza
inclusiv pentru luna în care a fost aprobata înlesnirea la plata. Nerespectarea inlesnirilor la plata, asa cum au fost acordate, conduce la
calculul penalitatilor de intarziere începând cu luna în care înlesnirea la plata n-a fost respectata si pâna în
luna începerii executarii silite, inclusiv, sau a achitarii dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
ART. 117 Tipuri de garanţii
Garanţiile
pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 116 se pot constitui, în
condiţiile legii, prin:
a)
consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)
scrisoare de garanţie bancară;
c)
ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;
d)
gaj asupra unor bunuri mobile;
e)
fidejusiune.
Norme
metodologice:
117.1. Contractele de ipoteca
si/sau gaj vor fi incheiate cu respectarea conditiilor de fond si de forma
prevazute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 118
Valorificarea garanţiilor
Organul
competent, în condiţiile legii, se îndestulează din garanţiile
depuse, dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost
solicitate.
Norme
metodologice:
118.1.Daca
nu s-a realizat scopul pentru care s-au solicitate garantiile prevazute la
art.116 si 117 din Codul de procedura fiscala, organul competent va putea
proceda la valorificarea garantiilor prin modalitatile si procedura prevazute
de dispozitiile art.148 alin.(2)-(7) si art.149-161 din acelasi Cod care se
aplica in mod corespunzator.
Codul
de procedura fiscala:
ART. 119 Poprirea
şi sechestrul asigurătoriu
(1)
Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun
şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele
fiscale competente.
(2)
Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii
şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau
imobile proprietatea debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia,
când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-şi
ascundă ori să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau
îngreunând în mod considerabil colectarea, precum si in cazul suspendarii executarii
actului administrativ prevazuta la art. 179.
(3)
Aceste măsuri pot fi luate şi în cazul în care creanţa nu a fost
încă individualizată şi nu a devenit scadentă.
Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât
şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe
competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile
legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite,
fără îndeplinirea altor formalităţi. O dată cu individualizarea creanţei şi
ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii,
măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)
Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul
fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin
constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau
estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată
şi semnată de către conducătorul organului fiscal
competent.
(6)
Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele
dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe
competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare
la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7)
În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor
imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se
comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(8)
Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere,
vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie
ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (7) sunt lovite de
nulitate absolută.
(9)
Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral
creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile
asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute
de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru
cota-parte deţinută de acesta.
(10)
Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire
măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în
conformitate cu prevederile art. 162.
Norme metodologice:
119.1.
Prin masuri asiguratorii se pot indisponibiliza bunuri si/sau venituri ale
debitorului în scopul asigurarii colectarii creantelor fiscale.
119.2. În cazul în care, cu ocazia
exercitarii atributiilor ce le revin, organele fiscale constata ca exista
pericolul ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa îsi ascunda ori sa
îsi risipeasca averea/patrimoniul, acestea vor dispune organelor de executare
competente aducerea la îndeplinire a masurilor asiguratorii.
119.3. Organele fiscale vor dispune
luarea masurilor asiguratorii, printr-o decizie motivata aprobata de
conducatorul ierarhic, care va fi comunicata, de îndata, organelor de executare
competente potrivit legii.
119.4. Decizia va cuprinde, pe langa
elementele prevazute la art.38 alin.(2), si urmatoarele mentiuni:
a) volumul estimat sau stabilit al
creantei fiscale;
b) mentiunea ca prin constituirea
unei garantii la nivelul creantei stabilite sau estimate, dupa caz, masurile
asiguratorii vor fi ridicate;
119.5. In vederea ridicarii
masurilor asiguratorii care au fost dispuse prin decizie, garantiile se vor
constitui in formele prevazute la art.117 din Codul de procedura fiscala.
119.6. In cazul in care masurile se
dispun de organul de inspectie fiscala, acestea se vor consemna în raportul
privind rezultatul inspectiei fiscale.
119.7. Decizia va fi întocmita în 3
exemplare, fiecare cu valoare de original, din care doua exemplare se vor
comunica organului de executare în raza caruia debitorul este luat în evidenta
ca platitor de obligatii fiscale, denumit în continuare organ de executare
coordonator, iar un exemplar se va pastra la organul care a dispus instituirea
masurilor asiguratorii.
119.8. În cazul în care debitorul
are bunuri pe raza teritoriala a altor organe de executare, organul de
executare coordonator va comunica acestora copii certificate de pe decizie în
vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii. Aceasta prevedere se
aplica si in cazul tertilor popriti.
119.9. Masurile asiguratorii se aduc
la îndeplinire de îndata de catre organele de executare competente potrivit
legii, care vor proceda la indisponibilizarea bunurilor mobile si/sau imobile,
precum si a oricaror alte venituri ale debitorului.
119.10. O data cu aducerea la
îndeplinire a masurilor asiguratorii organul de executare comunica debitorului
decizia emisa de organul care a dispus instituirea masurilor asiguratorii, în original, ori, dupa caz, copia
certificata a actului prin care instanta judecatoreasca sau alte organe
competente au dispus masuri asiguratorii.
119.11. Prevederile art. 140 - 144 din Codul de procedura fiscala se aplica
în mod corespunzator în cazul aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii
asupra fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, precum si asupra
unui ansamblu de bunuri.
119.12. Sumele de
bani datorate cu orice titlu debitorului de catre o terta persoana sunt
indisponibilizate în mâinile tertului poprit, de la data primirii adresei de
înfiintare a popririi asiguratorii de catre acesta.
119.13. Pentru poprire pe conturi
bancare, în masura în care este necesar pentru asigurarea realizarii creantei fiscale, sumele în lei si/sau în
valuta existente sau viitoare în contul debitorului sunt indisponibilizate. Din
momentul indisponibilizarii si pâna la data ridicarii masurilor asiguratorii
sau, dupa caz, a începerii procedurii de executare silita, banca nu va face
nici o plata care ar diminua suma supusa indisponibilizarii, cu exceptia
sumelor necesare pentru plata drepturilor salariale.
119.14. Dupa emiterea titlului
executoriu ori dupa data la care
titlul de creanta devine titlu executoriu, pentru colectarea creantelor fiscale
se aplica procedura de executare silita, potrivit legii, urmând ca sumele
indisponibilizate sa se vireze în contul indicat de organul de executare, iar
bunurile sechestrate sa fie valorificate.
119.15.
Sumele în lei si/sau valuta ridicate de catre organele de executare ca efect al
masurilor asiguratorii se consemneaza la unitatile abilitate, pe numele
debitorului, la dispozitia organului de executare care a adus la îndeplinire
masurile asiguratorii, cu înstiintarea în termen de 3 zile lucratoare de la
data consemnarii a celui care a dispus masurile.
119.16. Despre aducerea la
îndeplinire a masurilor asiguratorii se va înstiinta instanta judecatoreasca
sau alte organe competente interesate care au dispus aceste masuri.
119.17. În cazul în care, cu ocazia
aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii, se constata ca bunurile
si/sau veniturile debitorului nu sunt suficiente sau lipsesc în totalitate,
organul de executare va încheia un proces-verbal în care se vor consemna cele
constatate, înstiintându-se, totodata, organul care le-a dispus.
119.18.Daca, cu ocazia aducerii la
indeplinire a masurilor asiguratorii
dispuse de organul competent potrivit prezentelor norme metodologice, se
constata ca bunurile proprii ale debitorului lipsesc sau valoarea lor nu
acopera integral creanta fiscala, masurile asiguratorii pot fi înfiintate, în
masura necesara acoperirii creantei, si asupra bunurilor mobile comune ale sotilor
ori, dupa caz, bunurilor detinute de debitor în coproprietate cu terte
persoane.
119.19. Pentru obligatiile fiscale
comune ale sotilor pot fi înfiintate masuri asiguratorii asupra bunurilor
comune ale acestora, iar în cazul în care valoarea bunurilor comune nu acopera
integral creanta, pot fi indisponibilizate si bunurile si veniturile proprii
ale sotilor.
Codul de procedura fiscala:
ART. 120 Ridicarea
măsurilor asigurătorii
Măsurile
asigurătorii instituite potrivit art. 119 se ridică, prin decizie
motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele
pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute
la art. 117, după caz.
Norme
metodologice:
120.1.
Masurile asiguratorii dispuse vor fi ridicate de catre organul de executare
competent, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate emise de organul care
le-a dispus, ce va fi comunicata tuturor celor ce le-a fost comunicata decizia
de dispunere a masurilor sau celelalte acte de executare in legatura cu
acestea.
Codul de procedura fiscala:
ART. 124 Efecte ale împlinirii termenului de
prescripţie
(1)
Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de
prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor
fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la
scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.
(2)
Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după
împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
Norme metodologice:
124.1. Scăderea din evidența analitică pe plătitori a
creanțelor fiscale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului
de a cere executarea silită se va face pe baza unui proces-verbal de constatare
a împlinirii termenului de prescriptie, însușit de șeful compartimentului de
specialitate, avizat de compartimentul juridic din cadrul organului de
executare sau din cadrul organului ierarhic superior, după caz, și care va fi
supus spre aprobare conducătorului organului de executare, împreună cu dosarul.
124.2. Dosarul trebuie să cuprindă
toate documentele și informațiile necesare pentru constatarea împlinirii
termenului de prescripție, precum și procesul-verbal de constatare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 130 Titlul
executoriu şi condiţiile pentru începerea executării silite
(1) Executarea silită a
creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu
emis potrivit
prevederilor prezentului cod de organul de executare competent în a cărei rază
teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu
executoriu.
(2)
Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care
creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de
plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt
mod prevăzut de lege.
(3)
Executarea silită începe numai după ce organul fiscal a transmis
debitorului înştiinţarea de plată, prin care i se comunică
acestuia suma datorată, iar după înştiinţare au
trecut 15 zile de la comunicare.
(31)
Înştiinţarea de plată este act premergător executării
silite.
(4)
Titlul
executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent,
va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 38 alin. (2),
următoarele: codul de identificare fiscală; domiciliul fiscal al
acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi
natura sumelor datorate şi neachitate; temeiul legal al puterii executorii
a titlului.
(5)
Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale
se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6)
Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe
fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre
executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 126.
(7)
În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele
prevăzute la art. 31 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele
elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric
personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei
datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada
comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată
titlurile executorii organelor emitente.
(8)
În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de
către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în
termen de 30 de zile.
(9) In
cazul in care institutiile publice transmit titluri executorii privind venituri
proprii spre executare silita organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac
venit la bugetul de stat sau local, dupa caz.
(10)
In cazul in care autoritatile administratiei publice locale transmit titluri
executorii privind venituri proprii spre executare silita organelor fiscale din
subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, sumele astfel realizate
se fac venit la bugetul de stat.
Norme metodologice:
130.1. Titlul executoriu
se întocmește de organul de executare pentru fiecare tip de creanță fiscala
reprezentând impozite, taxe, contribuții, alte venituri bugetare, precum și
accesoriile acestora.
130.2. În cazul în care
există mai mulți debitori care răspund solidar pentru aceeași creanță fiscala,
organul de executare competent emite un singur titlu executoriu, făcând
mențiune despre: numele, prenumele sau denumirea tuturor debitorilor.
130.3. Titlurile executorii
se transmit printr-o adresă, care trebuie să cuprindă:
a) denumirea completă a emitentului;
b) temeiul legal al transmiterii
titlului executoriu spre executare;
c) numele și prenumele sau denumirea
debitorului;
d)
domiciliul sau sediul debitorului;
e) alte elemente de
identificare a acestuia: seria și numărul actului de identitate sau, după caz,
codul de identificare fiscală etc.;
f) natura debitului și
suma de plată;
g) alte informații
necesare încasării creanțelor fiscale prin executare silită: bunuri urmăribile,
surse de venituri, depozite bancare etc.
130.4. Atunci când este
cazul, împreună cu titlurile executorii se vor transmite și copii certificate
de pe procesele-verbale de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.
Codul de procedura fiscala:
ART. 136 Evaluarea bunurilor supuse executării
silite
(1)Înaintea
valorificării bunurilor acestea vor fi evaluate. În acest scop organul de
executare va apela la organe şi persoane de specialitate, care sunt obligate
să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin în acest sens.
Dispozitiile
art.48
din prezentul cod se aplica in mod corespunzator.
(2)
Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de
rata inflaţiei.
(3)
Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o
nouă evaluare.
Norme metodologice:
136.1. Documentul prin
care se efectuează evaluarea se anexează la procesul-verbal de sechestru.
Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.
136.2. Organul de
executare va proceda la o noua evaluare in situatii cum sunt : când se
constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor,
când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări. Prevederile art.
136 alin. (1) din Codul de procedura fiscala se
aplică în mod corespunzător.
Codul de procedura fiscala:
ART. 137 Suspendarea, întreruperea sau
încetarea executării silite
(1)
Executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în
cazurile prevăzute de prezentul cod.
(2)
Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă
de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
b)
la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în
condiţiile legii;
c)
în cazul prevăzut la art. 145;
d)
în alte cazuri prevăzute de lege.
(3)
Executarea silită se întrerupe:
a)
la data declarării stării de insolvabilitate a debitorului;
b)
în alte cazuri prevăzute de lege.
(4)
Executarea silită încetează dacă:
a)
s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu,
inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare
şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b)
a fost desfiinţat titlul executoriu;
c)
în alte cazuri prevăzute de lege.
(5)
În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare
generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea
economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate
dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate
de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară
parţială a executării silite prin poprirea conturilor bancare.
(6) O
dată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (5) debitorul
va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea
sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege.
Norme
metodologice:
137.1. In cazul in care se
constata implinirea termenului de prescriptie se va proceda potrivit art.124
din Codul de procedura fiscala.
137.2.
Organele competente a dispune suspendarea popririi sunt direcțiile generale ale
finanțelor publice județene, a municipiului București și directiei generale de
administrare a marilor contribuabili, dupa caz, cu aprobarea directorului
executiv.
137.3. Cererea debitorului
se depune la organul de executare in a carui raza teritoriala se afla
domiciliul fiscal al acestuia si trebuie să cuprindă:
a) datele de identificare
a debitorului, respectiv denumirea, domiciliul fiscal, codul de identificare
fiscală, precum și alte date necesare;
b) solicitarea expresă a
suspendării popririi conturilor bancare;
c) precizarea băncilor și a tuturor
conturilor bancare deschise la acestea;
d) indicarea expresă a bunurilor
mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate în proprietatea debitorului, în
vederea sechestrării acestora, precum și orice alte garanții constituite in
formele prevazute la art. 117 din Codul de procedura fiscala potrivit legii de
debitor sau de terțe persoane în favoarea debitorului, după caz;
e) motivele invocate în susținerea
cererii.
e) copii legalizate de pe
actele care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile
oferite de debitor drept garanție în vederea sechestrării;
f) dovada în original că
bunurile oferite drept garanție nu sunt grevate de sarcini sau de garanții
reale legale, emisă în condițiile legii;
g) alte documente care să
ateste constituirea altor garanții legale de către debitor sau terțe persoane.
În cazul în care
garanțiile sunt constituite, potrivit legii, de terțe persoane, acestea trebuie
să facă dovada că nu au obligații fiscale restante;
h) orice alte documente și
date considerate utile pentru soluționarea cererii.
e) declarație pe propria
răspundere privind cota de participare a debitorului la capitalul social al
altor societăți comerciale, capitalul social subscris și cel vărsat.
137.4. Cererea debitorului
și documentele anexate se vor transmite de către organele de executare
competente să aplice procedura de executare silită direcției generale a
finanțelor publice județene, a municipiului București, respectiv directia generala de administrare
a marilor contribuabili, dupa caz,
însoțite și de următoarele documente:
a) copii certificate de pe
actele de executare silită ale debitorului;
b) referatul motivat,
întocmit de organul de executare competent să aplice procedura de executare
silită prin poprire, împreună cu propunerile acestuia.
137.5. În baza cererii și
a documentelor prezentate în susținerea acesteia, organele competente a dispune
suspendarea executării silite prin poprire asupra conturilor bancare din cadrul
direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, a municipiului București
și directia generala de administrare a marilor contribuabili, dupa caz, pot dispune această măsură cu aprobarea
directorului executiv, comunicând în scris atât debitorului, organului de
executare competent, cât și băncilor la care debitorul își are deschise
conturile bancare care fac obiectul suspendării popririi proporția în care
sumele indisponibilizate sunt supuse măsurii de suspendare a popririi și
termenul de valabilitate a măsurii aprobate.
137.6. De la data primirii
comunicării băncile vor aduce la îndeplinire măsura de suspendare a popririi,
reluând procedura de executare silită prin poprire după expirarea perioadei de
suspendare.
137.7. Cu 10 zile înainte
de expirarea termenului de aplicare a suspendării organul de executare
competent va comunica băncii reluarea procedurii de executare silită prin
poprire în situația în care creanțele fiscale nu au fost stinse în întregime
prin modalitățile prevăzute de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 138 Executarea silită a sumelor
ce se cuvin debitorilor
(1)
Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile
reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în
lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile
necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de
către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora
şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2)
În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi
disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să
efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără
consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat
de acestea pentru ziua respectivă.
(3)
Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului
persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum
şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială
sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă.
(4)
Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice
se înfiinţează de către organul de executare printr-o
adresă care va fi trimisă prin scrisoare recomandată, cu dovada
de primire, terţului poprit, împreună cu o copie certificată de
pe titlul executoriu. Totodată va fi înştiinţat şi
debitorul despre înfiinţarea popririi.
(5)
Poprirea nu este supusă validării.
(6)
Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie,
devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu,
făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre
aceasta a debitorului.
(7)
Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea
comunicării ce i s-a făcut potrivit alin. (4) şi (6), să
înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo
sumă de bani cu orice titlu debitorului.
(8)
Poprirea se consideră înfiinţată la data la care terţul
poprit, prin înştiinţarea trimisă organului de executare,
confirmă că datorează sume de bani debitorului sau la data
expirării termenului prevăzut la alin. (7).
(9)
După înfiinţarea popririi terţul poprit este obligat să
facă de îndată reţinerile prevăzute de lege şi să
vireze sumele reţinute în contul indicat de organul de executare,
comunicând totodată în scris despre existenţa altor creditori.
(10)
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi
creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe
creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de
preferinţă prevăzute la art. 160.
(11)
Pentru stingerea creanţelor fiscale debitorii deţinători de
conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra conturilor
bancare, prevederile alin. (4) aplicându-se în mod corespunzător. În acest
caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu,
făcută debitorului potrivit art. 39, o copie certificată de pe
acest titlu va fi comunicată băncii la care se află deschis
contul debitorului. Despre această măsură va fi
înştiinţat şi debitorul.
(12)
În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data
sesizării băncii potrivit alin. (11), sumele existente, precum
şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei
şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul
indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de
înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor
băneşti, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de
plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu
vor accepta alte plăţi din conturile acestora până la achitarea
integrală a obligaţiilor fiscale, cu excepţia sumelor necesare
plăţii drepturilor salariale.
(13)
Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie,
organul de executare va înştiinţa de îndată în scris
băncile pentru sistarea totală sau parţială a
indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. În caz contrar
banca este obligată să procedeze conform dispoziţiilor alin.
(12).
(14)
În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi
zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările
zilnice realizate în contul debitorului.
(15)
Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
Norme metodologice:
138.1. Atunci când debitorii dețin
titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale urmăribile, organul de
executare poate proceda la aplicarea măsurilor de executare silită prin
poprirea veniturilor rezultate din acestea. În
acest caz terțul poprit este societatea comercială și/sau autoritatea publică emitentă
si/sau intermediara a titlurilor de valoare respective.
138.2. Dacă debitorul are
conturi deschise la mai multe bănci sau urmează să încaseze venituri rezultate
din titluri de valoare ori alte bunuri mobile necorporale de la terțe persoane
juridice pentru realizarea creanței fiscale, în măsura în care este necesar,
executarea silită prin poprire se poate întinde concomitent asupra mai multor
conturi bancare ori asupra mai multor terți popriți.
138.3. Adresa de
înființare a popririi va cuprinde:
a) denumirea și sediul
organului de executare;
b) numărul și data emiterii;
c) denumirea și sediul sau numele, prenumele și
domiciliul terțului poprit;
d) temeiul legal al executării silite prin poprire;
e) datele de identificare a debitorului;
f) numărul și data titlului
executoriu, precum și organul emitent;
g) natura creanței fiscale;
h) cuantumul creanței
fiscale pentru care s-a înființat poprirea, atunci când acesta este mai mic
decât cel evidențiat în titlul executoriu, ca urmare a stingerii parțiale a
debitului;
i) contul în care urmează
a se vira suma reținută;
j) semnătura și ștampila
organului de executare.
138.4. Prevederile art.409
si 455 din Codul de procedura civila sunt aplicabile in mod corespunzator.
Codul de procedura fiscala:
ART. 140 Executarea silită a bunurilor mobile
(1)
Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu
excepţiile prevăzute de lege.
(2)
În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării
silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi
familiei sale:
a)
bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la
formarea profesională, precum şi cele strict necesare
exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv
cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum
sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi
animalele de producţie şi de lucru;
b)
bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi
familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai
multe de acelaşi fel;
c)
alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două
luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele
strict necesare până la noua recoltă;
d)
combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit
şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e)
obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor
bolnave;
f)
bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
(3)
Bunurile debitorului persoană fizică necesare
desfăşurării activităţii de comerţ nu sunt
exceptate de la executare silită.
(4)
Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi
valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ.
Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5)
Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură
asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare.
(6)
Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să
verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul
aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau
degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în
cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru
stingerea creanţei.
(7)
Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar
putea acoperi decât cheltuielile executării silite.
(8)
Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal
dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu
alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul
prevederilor dreptului comun.
(9)
De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt
indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu
poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de
organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage
răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
(10)
Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării
prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11)
În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru
realizarea integrală a creanţei fiscale şi la începerea executării
silite se constată că există pericolul evident de
înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor
urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o
dată cu comunicarea somaţiei.
Norme
metodologice:
140.1. In cazul bunurilor care
au un regim special de circulatie, organele de executare vor sesiza de indata
organele competente potrivit dispozitiilor art.3713 alin.(2) din
Codul de procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ART. 144 Instituirea
administratorului-sechestru
(1)
La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite,
organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă
această măsură este necesară pentru administrarea
imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri
obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în
litigii privind imobilul respectiv.
(2)
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă
persoană fizică sau juridică.
(3)
Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la
unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de
executare.
(4)
Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât
creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie
ţinând seama de activitatea depusă.
Norme metodologice:
144.1. Ori de câte ori
este necesar, administratorul-sechestru este obligat să prezinte organului de
executare situația veniturilor și a cheltuielilor făcute cu administrarea
bunului imobil sechestrat.
144.2. Atributiile administratorului-sechestru
sunt cele stabilite prin art.501, 502 si 600 din Cod
procedura civila.
Codul de procedura fiscala:
ART. 148
Valorificarea bunurilor sechestrate
(1)
În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15
zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda,
fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea
bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit
legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea
executării silite.
(2)
Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase,
ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului,
cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit,
organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una
dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în
vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se
dovedeşte a fi mai eficientă.
(3)
În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea
bunurilor sechestrate prin:
a)
înţelegerea părţilor;
b)
vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c)
vânzare directă;
d)
vânzare la licitaţie;
e)
alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin
case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de
brokeraj, după caz.
(4)
Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării,
acestea pot fi vândute în regim de urgenţă.
(5)
Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între
părţi data, locul sau ora vânzării directe sau la licitaţie
a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte publicaţii
şi anunţuri, potrivit art. 151.
(6)
Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau
juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
(7)
În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se
cuprind obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii,
reduceri, amânări sau eşalonări la plată.
Norme metodologice:
148.1.Pentru valorificarea
produselor accizabile sunt aplicabile dispozitiile art.131 alin.(2) din Codul
de procedura fiscala.
148.2.
În cazul vânzării în regim de consignatie, organul de executare va preda
bunurile mobile sechestrate unitătii care se ocupă cu vânzarea în regim de
consignatie. Predarea se face pe baza unui proces-verbal de predare-primire,
întocmit în dublu exemplar, din care fiecare parte ia câte un exemplar.
148.3.Procesul-verbal
de predare-primire va cuprinde în mod obligatoriu următoarele date:
a)
numele si prenumele persoanelor între care are loc predarea-primirea bunurilor
mobile;
b)date
de identificare a persoanelor intre care are loc predarea-primirea ;
c)
denumirea fiecărui bun mobil, cu descrierea caracteristicilor sale;
d)
valoarea fiecărui bun mobil;
e)
data si locul predarii-primirii bunurilor mobile;
f)
semnătura executorului fiscal si a reprezentantului unitătii de vânzare în
regim de consignatie.
148.4.
Daca, în perioada de expunere spre vânzare, debitorul achită suma datorată,
organul de executare va comunica, de indata, unitătii de vânzare în regim de
consignatie sa înceteze vânzarea bunurilor. Bunurile mobile nevândute vor fi
ridicate de către executorul fiscal pe baza de proces-verbal de
predare-primire.
148.5. Conditiile vanzarii in regim de
consignatie se stabilesc potrivit modelului de contract aprobat prin ordin al
ministrului finantelor publice.
Codul de procedura fiscala:
ART. 150
Valorificarea bunurilor prin vânzare directă
(1)
Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în
următoarele cazuri:
a)
pentru bunurile prevăzute la art. 148 alin. (4);
b)
înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se
recuperează integral creanţa fiscală;
c)
pe parcursul procedurii de valorificare prin licitaţie sau după
finalizarea ei, dacă bunul nu a fost vândut şi o persoană
oferă cel puţin preţul de evaluare.
(2)
Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal
care constituie titlu de proprietate.
(3)
În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile
prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care
oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare.
Norme metodologice:
150.1.Pentru valorificarea bunurilor prin vânzare directa
către cumpărători, organul de executare va face anuntul privind vanzarea,
prevederile art.151 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura fiscala
aplicandu-se in mod corespunzator.
150.2.Vânzarea
directa a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur cumpărător.
150.3.La vanzarea directa, organul de executare va
intocmi un proces-verbal, care constituie titlu de proprietate si care cuprinde
pe langa elementele prevazute la art.38 alin.(2) din Codul de procedura fiscala
si urmatoarele:
a)
numarul dosarului de executare silita;
b) titlul executoriu in temeiul caruia se face executarea
silita ;
c) numele si domiciliul
sau, dupa caz, denumirea si sediul cumparatorului;
d) codul de identificare
fiscala a debitorului si cumparatorului;
e)
pretul la care s-a vandut bunul si taxa pe valoarea adaugata, daca este cazul;
f)
datele de identificare a bunului
g) mentiunea ca acest
document constituie titlu de proprietate si ca poate fi inscris in cartea
funciara;
h) semnatura
cumparatorului sau a reprezentantului sau legal, dupa caz.
150.4. Cumparatorul va efectua plata pretului convenit in
contul bugetar indicat de organul de executare in termenul prevazut de art.153
alin.(1) din Codul de procedura fiscala. Un exemplar al procesului-verbal se
elibereaza cumparatorului a doua zi dupa creditarea contului indicat de organul
de executare.
Codul de procedura fiscala:
ART. 151 Vânzarea
bunurilor la licitaţie
(1)
Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie
organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării
cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru
desfăşurarea licitaţiei.
(2)
Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului
privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a
cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la
sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta
este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos
la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin
anunţuri într-un cotidian naţional de largă circulaţie,
într-un cotidian local, în pagina de Internet sau, după caz, în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte
modalităţi prevăzute de lege.
(3)
Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi
înştiinţaţi şi debitorul, custodele,
administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi
ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
(4)
Anunţul privind vânzarea cuprinde, pe lângă elementele prevăzute
la art. 38 alin. (2), şi următoarele:
a)
numărul dosarului de executare silită;
b)
bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară;
c)
preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul
vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
d)
indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor
care grevează bunurile;
e)
data, ora şi locul vânzării;
f)
invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor,
să înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de
data stabilită pentru vânzare;
g)
invitaţia către toţi cei interesaţi în cumpărarea
bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest
scop şi până la acel termen să prezinte oferte de
cumpărare;
h)
menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună,
în cazul vânzării prin licitaţie, până la termenul de vânzare, o
taxă de participare reprezentând 10% din preţul de pornire a
licitaţiei;
i)
menţiunea că toţi cei interesaţi în cumpărarea
bunurilor trebuie să prezinte dovada emisă de organele fiscale că
nu au obligaţii fiscale restante;
j) data
afişării publicaţiei de vânzare.
(5)
Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau
la locul stabilit de organul de executare, după caz.
(6)
Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în
spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7)
Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin
o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente:
a)
oferta de cumpărare;
b)
dovada plăţii taxei de participare, potrivit alin. (11);
c)
împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d)
pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe
certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului
comerţului;
e)
pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba
română;
f)
pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g)
pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport;
h) dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii
fiscale restante faţă de acestea.
(8)
Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru
prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu
50% pentru a treia licitaţie.
(9)
Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de
cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la
alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urmă preţ.
(10)
Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare
preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul
prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să
îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul
de pornire a licitaţiei.
(11)
Taxa de participare reprezintă 10% din preţul de pornire a
licitaţiei şi se plăteşte în lei la unitatea
teritorială a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data
întocmirii procesului-verbal de licitaţie, organul de executare va dispune
în scris restituirea taxei de participare participanţilor care au depus
oferte de cumpărare şi nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în
cazul adjudecării taxa se reţine în contul preţului. Taxa de
participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la
licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de
adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul, reţinându-se
în contul organului de executare pentru acoperirea cheltuielilor de executare
silită.
Norme metodologice:
151.1. În ziua ținerii
licitației pentru vânzarea bunurilor, executorul fiscal va merge la locul unde
se află bunurile, va ridica, dacă este cazul, sigiliul și va primi de la
custode ori de la administratorul-sechestru, după caz, bunurile, verificând
starea și numărul acestora după procesul-verbal de sechestru.
151.2. Ofertele de
cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poștă. Nu se admit oferte
telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
151.3. Persoanele inscrise
la licitatie se pot prezenta și prin mandatari care trebuie să își justifice
calitatea prin procură specială autentica. Debitorul nu va putea licita nici
personal și nici prin persoană interpusă.
151.4. În cazul plății
taxei de participare prin decontare bancară sau prin mandat poștal, executorul
fiscal va verifica, la data ținerii licitației, creditarea contului curent
general al trezoreriei statului indicat de organul de executare pentru virarea
acesteia.
151.5. În situația în care
plata taxei de participare la licitație se efectuează în numerar, dovada plății
acesteia o constituie documentul eliberat de unitatea teritorială a Trezoreriei
Statului.
Codul de procedura fiscala:
ART. 157 Darea în
plată
(1)
În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului
persoană juridică, inclusiv în perioada în care poate avea loc
reluarea procedurii de valorificare în condiţiile art. 156 alin. (1), creanţele fiscale administrate
de Ministerul Finanţelor Publice şi cele ale bugetelor locale pot
fi stinse, la cererea debitorului, cu acordul creditorului fiscal, prin
trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a
unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile supuse
executării silite.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică
şi în cazul în care executarea silită este suspendată ca urmare
a aprobării unei înlesniri la plata obligaţiilor fiscale, potrivit
art. 115 din prezentul cod.
(3) În
scopul prevăzut la alin. (1) organul abilitat să efectueze procedura
de executare silită, potrivit legii, va transmite cererea, împreună
cu un exemplar al dosarului de executare silită şi propunerile sale,
comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice, sau,
după caz, de către unitatea administrativ-teritorială,
care va decide asupra modului de soluţionare a acesteia şi va dispune
organului abilitat să efectueze procedura de executare silită,
încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului
imobil şi stingerea creanţelor fiscale administrate de Ministerul
Finanţelor Publice sau a celor locale pentru care s-a început
executarea silită.
(4) Comisia prevăzută la alin. (3) va decide
stingerea creanţelor fiscale prin trecerea în proprietatea publică a
unor bunuri imobile supuse executării silite, numai în condiţiile
existenţei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit
legii, a acestor bunuri.
(5) De la data depunerii cererii de către debitor
până la data întocmirii procesului-verbal de trecere în proprietatea
publică, bunul imobil rămâne
indisponibilizat.
(6) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a
bunului imobil constituie titlu de proprietate. Operaţiunea de transfer al
dreptului de proprietate, ca efect al dării în plată, este
scutită de taxa pe valoarea adăugată.
(7)
Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform
alin. (1) pot fi date în administrare în condiţiile legii.
(8) În cazul în care bunurile
imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost
revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane,
debitorul persoană juridică va fi obligat la plata sumelor stinse
prin această modalitate.
Norme metodologice:
157.1. Cererea debitorului
va fi depusă în scris la organul de executare competent, si va cuprinde, în mod
obligatoriu, date referitoare la:
a) denumirea și
sediul debitorului;
b) codul de înregistrare fiscală, precum și alte date de identificare a
debitorului;
c)
volumul și natura creanțelor fiscale;
d)
bunurile imobile supuse executării silite pentru care se solicită trecerea în
proprietatea publică a statului, denumirea, datele de identificare a acestora,
precum și o scurtă descriere;
e)
mențiunea cu privire la actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile respective;
f) titlul executoriu in
temeiul caruia este urmarit prin executare silita bunul imobil in cauza;
g) mențiunea debitorului
că bunurile imobile nu sunt grevate de drepturi reale și de alte sarcini si ca
nu fac obiectul unor cereri privind retrocedarea proprietatii, cu precizarea
documentelor doveditoare;
h) semnătura
reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, precum și ștampila
acestuia.
157.2.
La cerere se anexează:
a)
copii legalizate de pe actele care atestă dreptul de proprietate al debitorului
asupra bunurilor imobile pentru care acesta solicită trecerea în proprietatea
publică a statului;
b)
extras de Carte funciara, în original, emis, la data depunerii cererii, din
care sa rezulte că acesta nu este grevat de sarcini;
c) declaratie pe proprie
raspundere din care sa rezulte ca bunurile imobile nu fac obiectul unor cereri
privind retrocedarea proprietatii sau al altor litigii;
d) copii de pe fișa
mijlocului fix;
e) alte acte
necesare, potrivit legii, în susținerea cererii.
157.3.
Partile stabilesc de comun acord valoarea la care se va realizeaza darea in
plata, intocmindu-se in acest sens un inscris. La stabilirea acestei valori se
poate avea in vedere valoarea de inventar a bunului imobil, precum si pretul de
piata al bunului. Prevederile art.48 din Codul de procedura fiscala sunt
aplicabile.
Codul de procedura fiscala:
ART. 158
Cheltuieli de executare silită
(1)
Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt
în sarcina debitorului.
(2)
Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de
executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit
prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile
efectuate.
(3)
Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se
avansează de organele de executare, din bugetul acestora.
(4)
Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care
să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu
sunt în sarcina debitorului urmărit.
(5)
Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit
la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând
cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de
Ministerul Finanţelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat,
dacă legea nu prevede altfel.
Norme metodologice:
158.1. Cheltuielile de executare silită a creanțelor
fiscale reprezintă totalitatea cheltuielilor necesare efectuării procedurii de
executare silită reprezentand plati ale unor servicii, cum ar fi:
a) sumele reprezentând
cheltuieli pentru comunicarea somației si a celorlalte acte procedurale;
b) sumele reprezentand
cheltuieli de evaluare a bunurilor supuse executarii ; c) sumele reprezentând alte
cheltuieli privind sechestrarea, ridicarea, manipularea, transportul,
depozitarea, conservarea, precum și culegerea fructelor etc., după caz;
d) sumele reprezentând
cheltuieli efectuate pentru administrarea bunurilor imobile;
e) remuneratia custodelui
sau a administratorului-sechestru;
f) sumele reprezentând
cheltuieli efectuate cu organizarea licitației;
g) alte cheltuieli necesare
indeplinirii procedurii de executare silită a creanțelor fiscale.
Codul de procedura fiscala:
ART. 159 Sumele realizate din executare
silită
(1)
Suma realizată în cursul procedurii de executare silită
reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea
somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2)
Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele
realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanţa
principală şi apoi accesoriile acesteia.
(3)
Dacă suma ce reprezintă atât creanţa fiscală, cât şi
cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin
executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit
art. 105, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(4)
Despre sumele de restituit debitorul va fi înştiinţat de îndată.
Norme metodologice:
159.1. Potrivit Titlului
VI din Codul fiscal, taxa pe valoare adaugata aferenta bunurilor valorificate
se stabileste si se achita in conditiile prevazute de Codul fiscal cu privire
la taxa pe valoare adaugata.
Codul de procedura fiscala:
ART. 161 Reguli privind eliberarea şi
distribuirea
(1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi
care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au
prioritate, in conditiile prevazute la art.131 alin.(7), la distribuirea
sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au
garanţii reale asupra bunului respectiv.
(2)
Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor
urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.
(3)
În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecă
sau alte drepturi reale, despre care a luat cunoştinţă în
condiţiile art. 141 alin. (6) şi ale art. 143 alin. (9), organul de
executare este obligat să îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii
în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa
la distribuirea preţului.
(4)
Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile
lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin
executare silită, numai până la data întocmirii de către
organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea
acestor sume.
(5)
Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va
face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii
sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau
distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a
creditorilor care şi-au depus titlurile.
(6)
Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va
consemna de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se va
semna de toţi cei îndreptăţiţi.
(7)
Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei
rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să
consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
(8)
După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) nici un
creditor nu mai este în drept să ceară să participe la
distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
Norme metodologice:
161.1. Când s-a aprobat
plata în rate a prețului bunului imobil valorificat, eliberarea sau
distribuirea sumelor se va face pentru fiecare plată efectuată.
Codul de procedura fiscala:
ART. 166 Insolvabilitatea
(1)
Creanţele fiscale urmărite de organele de executare pot fi
scăzute din evidenţa acestora în cazul în care debitorul respectiv se
găseşte în stare de insolvabilitate.
(2)
Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele
situaţii:
a)
când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
b) când după încetarea
executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite
neachitate;
c)
când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
d)
când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut şi
la acestea ori în alte locuri, unde există indicii că a avut avere,
nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;
e)
când, potrivit legii, debitorul persoană juridică îşi
încetează existenţa şi au rămas neachitate obligaţii
fiscale.
(3) se
abroga
(4)
Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de
insolvabilitate, conducătorul organului de executare dispune scoaterea
creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o
evidenţă separată.
(5)
În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau
bunuri urmăribile după declararea stării de insolvabilitate,
organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor
şi de executare silită.
Norme metodologice:
166.1. Pentru creanțele fiscale
pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate a debitorului, organele de
executare sunt obligate să urmărească situația debitorilor pe toată perioada,
până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea
silită, inclusiv pe perioada în care cursul acesteia este suspendat sau
întrerupt. Verificarea situației debitorului se va face cel
puțin o dată pe an, repetându-se, când este necesar, investigațiile prevăzute
de lege.
Codul de procedura fiscala:
ART. 170 Forma
şi conţinutul contestaţiei
(1)
Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a)
datele de identificare a contestatorului;
b)
obiectul contestaţiei;
c)
motivele de fapt şi de drept;
d)
dovezile pe care se întemeiază;
e)
semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi
ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de
împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică,
se face potrivit legii.
(11)
Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile
stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau
în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei
împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(2)
Contestaţia se depune la organul fiscal respectiv vamal al cărui act administrativ este atacat şi
nu este supusă taxelor de timbru.
Norme
metodologice:
170.1.
In contestatiile care au ca obiect sume se va specifica cuantumul sumei totale
contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala,
contributii, precum si accesorii ale acestora. In situatia in care se constata
nerespectarea acestei obligatii, organele de solutionare competente vor pune in
vedere contestatorului, printr-o adresa sa precizeze in termen de 5 zile de la
comunicarea acesteia, cuantumul sumei contestate, individualizata.
170.2. In situatia in care
contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele
de solutionare competente vor verifica depunerea delegatiei avocatiale, sau a
oricarei alte imputerniciri, care trebuie sa poarte semnatura si amprenta
stampilei persoanei juridice contestatoare, dupa caz.
Codul de procedura fiscala:
ART. 172 Retragerea
contestaţiei
(1)
Contestaţia poate fi retrasă de contestator până la
soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica
contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la
contestaţie.
(2)
Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o
nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a
acesteia.
Norme
metodologice:
172.1. Retragerea contestatiei se face pe baza unei
cereri scrise.
Codul de procedura fiscala:
ART. 173 Organul
competent
(1)
Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor
administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a
titlurilor de creanţă privind datoria vamală se
soluţionează după cum urmează:
a)contestaţiile care au ca obiect impozite,
taxe, contribuţii, datorie vamală, precum şi accesorii ale
acestora, al căror cuantum este sub 5 miliarde lei, se
soluţionează de către organele competente constituite la nivelul
direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupa caz,
de care organul fiscal stabilit la art.33 alin.(3);
a1)contestatiile
formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contributii,
datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al caror cuantum este sub 5
miliarde lei, se solutioneaza de catre organele competente constituite in
cadrul respectivelor directii generale de administrare a marilor contribuabili;
b)
contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie
vamală, accesoriile acestora, al căror cuantum este de 5 miliarde lei
sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe
centrale se soluţionează de către organe competente de
soluţionare constituite la nivel central.
(2)
Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se
soluţionează de către organele fiscale emitente.
(21)
Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de
refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se
soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal
competent să emită acel act.
(22) Contestaţiile formulate
împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei
publice locale se soluţionează de către acestea.
(3)
Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin
hotărâre a Guvernului.
Norme metodologice:
173.1.
Prin organe de solutionare competente constituite la nivelul directiilor generale
unde contestatorii sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe se
inteleg serviciile/birourile de solutionare a contestatiilor din cadrul
directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului
Bucuresti si Directiei generale de administrare a marilor contribuabili.
173.2.
Prin organe de solutionare competente constituite la nivel central se intelege
Directia generala de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala.
173.3.
Atunci cand prin decizia de impunere nu s-a stablit impozit sau taxa si/sau
accesorii ale acestora, contestatia se solutioneaza de catre directiile
generale unde contestatorii sunt inregistrati ca platitori de impozite si taxe,
indiferent daca masura contestata este cuantificabila sau nu.
Codul de procedura fiscala:
ART. 174 Decizia sau
dispoziţia de soluţionare
(1)În
soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă
prin decizie sau dispoziţie, după caz.
(2)Decizia
sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este
definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
Norme
metodologice:
174.1. In
solutionarea contestatiei organul competent
se pronunta astfel:
a) prin
decizie, in cazul in care organul competent este organul fiscal din subordinea
Agentiei Nationare de Administrare fiscala;
b) prin
dispozitie, in cazul in care organul competent este organul fiscal din
subordinea autoritatilor administratiei publiice locale.
Codul
de procedura fiscala
ART. 193 Dispoziţii tranzitorii privind
înregistrarea fiscală
(1)
Persoanele prevăzute la art. 63 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au
obligaţia de a depune declaraţia de înregistrare fiscală în
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2)
Codurile de identificare fiscală şi certificatele de înregistrare
fiscală atribuite anterior intrării în vigoare a prezentului cod
rămân valabile.
(3)
Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrării în
vigoare a prezentului cod, al căror domiciliu fiscal diferă de sediul
social, în cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor
fizice, după caz, au obligaţia de a depune declaraţia de
înregistrare fiscală în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentului cod. În caz contrar se consideră valabil ca domiciliu fiscal
ultimul domiciliu sau sediu declarat.
Norme metodologice
193.1. Persoanele fizice care, la
intrarea in vigoare a Codului de procedura fiscala, au calitatea de angajator
au obligatia sa declarare aceasta calitate prin depunerea unei declaratii de
inregistrare fiscala.