TITLUL II: Impozitul
pe profit
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Sunt obligate la
plata impozitului pe profit, conform prezentului titlu, următoarele
persoane, denumite în continuare contribuabili.
b)persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România;
c)persoanele
juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activitate în România într-o asociere fără personalitate
juridică;
d)persoanele
juridice străine care realizează venituri din/sau în
legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau
din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română;
e)persoanele
fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile
realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri
fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de
persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă
de către persoana juridică română.
Art. 14: Sfera
de cuprindere a impozitului
Impozitul pe profit
se aplică după cum urmează:
a)în cazul
persoanelor juridice române, asupra profitului impozabil obţinut din orice
sursă, atât din România, cât şi din străinătate;
b)în cazul
persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate
prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil
atribuibil sediului permanent;
c)în cazul
persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente
care desfăşoară activitate în România într-o asociere
fără personalitate juridică, asupra părţii din
profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;
d)în cazul
persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în
legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau
din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent
acestor venituri;
e)în cazul
persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate,
din asocieri fără personalitate juridică, asupra
părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei
fizice rezidente.
(1)Sunt
scutiţi de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili:
b)instituţiile
publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii şi
disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii nr. 500/2002
privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice
locale, dacă legea nu prevede altfel;
c)persoanele
juridice române care plătesc impozitul pe veniturile
microîntreprinderilor, în conformitate cu prevederile cuprinse în titlul IV;
d)fundaţiile
române constituite ca urmare a unui legat;
e)cultele
religioase, pentru veniturile obţinute din activităţi economice
care sunt utilizate pentru susţinerea activităţilor cu scop
caritabil;
f)cultele
religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi
valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de
cult, potrivit legii, şi pentru veniturile obţinute din chirii, cu
condiţia ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în
anii următori, pentru întreţinerea şi funcţionarea
unităţilor de cult, pentru lucrările de construcţie, de
reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a
clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru
acţiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din
despăgubiri sub formă bănească, obţinute ca urmare a
măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea
dreptului de proprietate;
g)instituţiile
de învăţământ particular acreditate, precum şi cele
autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii
următori, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare
şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 174/2001
privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea
finanţării învăţământului superior, cu
modificările ulterioare;
h)asociaţiile
de proprietari constituite ca persoane juridice şi asociaţiile de
locatari recunoscute ca asociaţii de proprietari, potrivit Legii
locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
pentru veniturile obţinute din activităţi economice şi care
sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătăţirea
utilităţilor şi a eficienţei clădirii, pentru
întreţinerea şi repararea proprietăţii comune;
i)Fondul de
garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;
j)Fondul de
compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii.
(2)Organizaţiile
nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale
sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri
de venituri:
a)cotizaţiile
şi taxele de înscriere ale membrilor;
b)contribuţiile
băneşti sau în natură ale membrilor şi
simpatizanţilor;
c)taxele de
înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare;
d)veniturile
obţinute din vize, taxe şi penalităţi sportive sau din
participarea la competiţii şi demonstraţii sportive;
e)donaţiile
şi banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
f)dividendele,
dobânzile şi veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de
participare obţinute din plasarea veniturilor scutite;
g)veniturile
pentru care se datorează impozit pe spectacole;
h)resursele
obţinute din fonduri publice sau din finanţări nerambursabile;
i)veniturile
realizate din acţiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de
fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferinţe,
utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
j)veniturile
excepţionale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în
proprietatea organizaţiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au
fost folosite într-o activitate economică;
k)veniturile
obţinute din reclamă şi publicitate, realizate de
organizaţiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de
organizare şi funcţionare, din domeniul culturii, cercetării
ştiinţifice, învăţământului, sportului,
sănătăţii, precum şi de camerele de comerţ
şi industrie, organizaţiile sindicale şi organizaţiile
patronale.
(3)Organizaţiile
nonprofit, organizaţiile sindicale şi organizaţiile patronale
sunt scutite de la plata impozitului pe profit şi pentru veniturile din
activităţi economice realizate până la nivelul echivalentului în
lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10 % din veniturile
totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin.
(2). Organizaţiile prevăzute în prezentul alineat datorează
impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde
veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul
alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin.
(1) sau art. 18, după caz.
(1)Anul
fiscal este anul calendaristic.
(2)Când un
contribuabil se înfiinţează sau încetează să mai existe în
cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul
calendaristic pentru care contribuabilul a existat.
(1)Cota de
impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 25 %,
cu excepţiile prevăzute la alin. (2), la art. 33 şi 38.
(2)În cazul
Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80 %.
Art. 18: Impozit
minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri şi
pariuri sportive
Contribuabilii care
desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte,
cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive
şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile
prevăzute în acest articol este mai mic decât 5 % din veniturile
respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5 % aplicat acestor
venituri realizate.
CAPITOLUL II: Calculul profitului impozabil
(1)Profitul
impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate
din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile
şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea
profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare
veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
(2)Metodele
contabile, stabilite prin reglementări legale în vigoare, privind
ieşirea din gestiune a stocurilor sunt recunoscute la calculul profitului
impozabil, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3}. Metodele
contabile de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
(3)În cazul
contribuabililor care produc bunuri mobile şi imobile, valorificate pe
baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente
contractului să fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil,
pe măsură ce ratele devin scadente, conform contractului.
Cheltuielile corespunzătoare acestor venituri sunt deductibile la
aceleaşi termene scadente, proporţional cu valoarea ratei
înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se
exercită la momentul livrării bunurilor şi este
irevocabilă.
(4)În cazul
contribuabililor care desfăşoară activităţi de
servicii internaţionale, în baza convenţiilor la care România este
parte, veniturile şi cheltuielile efectuate în scopul realizării
acestora sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit
unor norme speciale stabilite în conformitate cu reglementările din aceste
convenţii.
Art. 20: Venituri
neimpozabile
Următoarele
venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a)dividendele
primite de la o persoană juridică română. Sunt, de asemenea,
neimpozabile, după data aderării României la Uniunea Europeană,
dividendele primite de la o persoană juridică străină, din
statele Comunităţii Europene, dacă persoana juridică
română deţine minimum 25 % din titlurile de participare la persoana
juridică străină, pe o perioadă neîntreruptă de cel
puţin 2 ani, care se încheie la data plăţii dividendului;
b)diferenţele
favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a
încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la
persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum
şi diferenţele de evaluare a investiţiilor financiare pe termen
lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a
cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum şi la data
retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin
titlurile de participare;
c)veniturile
din anularea obligaţiilor unei persoane juridice, dacă
obligaţiile se anulează în schimbul titlurilor de participare la
respectiva persoană juridică;
d)veniturile
din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din
reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere,
precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
e)veniturile
neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate
prin acte normative.
(1)Pentru
determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile,
inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
(2)Sunt
cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi:
a)cheltuielile
cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită
de către contribuabil;
b)cheltuielile
efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi cheltuielile
efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale;
c)cheltuielile
cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncă, boli
profesionale sau riscuri profesionale;
d)cheltuielile
de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării
firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris, precum şi
costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor
publicitare. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi
publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii
publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii
la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri şi servicii acordate cu
scopul stimulării vânzărilor;
e)cheltuielile
de transport şi cazare în ţară şi în străinătate
efectuate de către salariaţi şi administratori, în cazul în care
contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din
anii precedenţi;
f)contribuţia
la rezerva mutuală de garantare a casei centrale a cooperativelor de
credit;
g)taxele de
înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile obligatorii,
reglementate de actele normative în vigoare, precum şi contribuţiile
pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă;
h)cheltuielile
pentru formarea şi perfecţionarea profesională a personalului
angajat;
i)cheltuielile
pentru marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau
noi, participarea la târguri şi expoziţii, la misiuni de afaceri,
editarea de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul
realizează profit în exerciţiul curent şi/sau din anii precedenţi,
precum şi în situaţia în care acesta se află înăuntrul
perioadei de recuperarea pierderii fiscale, conform legii;
j)cheltuielile
de cercetare-dezvoltare;
k)cheltuielile
pentru perfecţionarea managementului, a sistemelor informatice,
introducerea, întreţinerea şi perfecţionarea sistemelor de
management al calităţii, obţinerea atestării conform cu
standardele de calitate;
l)cheltuielile
pentru protejarea mediului şi conservarea resurselor;
m)taxele de
înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile datorate către
camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile sindicale şi
organizaţiile patronale;
n)pierderile
înregistrate, după data de 1 ianuarie 2007, la scoaterea din evidenţă
a creanţelor neîncasate, ca urmare a închiderii procedurii de faliment a
debitorilor, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se
atestă această situaţie.
(3)Următoarele
cheltuieli au deductibilitate limitată:
a)cheltuielile
de protocol în limita unei cote de 2 % aplicată asupra diferenţei
rezultate dintre totalul veniturilor impozabile şi totalul cheltuielilor
aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol şi
cheltuielile cu impozitul pe profit;
b)suma
cheltuielilor cu indemnizaţia de deplasare acordată salariaţilor
pentru deplasări în România şi în străinătate, în limita a
de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice, în cazul în
care contribuabilul realizează profit în exerciţiul curent
şi/sau din anii precedenţi. Cheltuielile de transport, cazare şi
indemnizaţia acordată salariaţilor, în cazul contribuabilului
care realizează pierdere în exerciţiul curent şi/sau din anii
precedenţi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru
instituţiile publice;
c)cheltuielile
sociale, în limita unei cote de până la 2 %, aplicată asupra fondului
de salarii realizat. Intră sub incidenţa acestei limite cu prioritate
ajutoarele pentru naştere, ajutoarele pentru înmormântare, ajutoarele
pentru boli grave sau incurabile şi protezele, precum şi cheltuielile
pentru funcţionarea corespunzătoare a unor activităţi sau
unităţi aflate în administrarea contribuabililor:
grădiniţe, creşe, servicii de sănătate acordate în
cazul bolilor profesionale şi ale accidentelor de muncă până la
internarea într-o unitate sanitară, muzee, biblioteci, cantine, baze
sportive, cluburi, cămine de nefamilişti, precum şi pentru
şcolile pe care le au sub patronaj. În cadrul acestei limite pot fi deduse
şi cheltuielile reprezentând: transportul la şi de la locul de
muncă al salariaţilor, cadouri în bani sau în natură oferite
copiilor minori ai salariaţilor, cadouri în bani sau în natură
acordate salariatelor, costul prestaţiilor pentru tratament şi
odihnă pentru salariaţii proprii şi pentru membrii de familie ai
acestora, inclusiv transportul, ajutoare pentru salariaţii care au suferit
pierderi în gospodărie şi contribuţia la fondurile de
intervenţie ale asociaţiei profesionale a minerilor, ajutorarea
copiilor din şcoli şi centre de plasament;
d)perisabilităţile,
în limitele stabilite de organele de specialitate ale administraţiei
centrale, împreună cu instituţiile de specialitate, cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice;
e)cheltuielile
reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, în limita
prevederilor legii anuale a bugetului de stat;
f)cheltuielile
cu taxele şi cotizaţiile către organizaţiile
neguvernamentale sau asociaţiile profesionale, în limita echivalentului în
lei a 2.000 euro anual, altele decât cele prevăzute la alin. (2) lit. g)
şi m);
g)cheltuielile
cu provizioane şi rezerve, în limita prevăzută la art. 22;
h)cheltuielile
cu dobânda şi diferenţele de curs valutar, în limita
prevăzută la art. 23;
i)amortizarea,
în limita prevăzută la art. 24;
j)cheltuielile
efectuate în numele unui angajat, la schemele facultative de pensii
ocupaţionale, în limita stabilită potrivit legii;
k)cheltuielile
cu primele de asigurare private de sănătate, în limita stabilită
potrivit legii;
l)cheltuielile
pentru funcţionarea, întreţinerea şi repararea locuinţelor
de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde
societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare
suprafeţelor construite prevăzute de legea locuinţei, care se
majorează din punct de vedere fiscal cu 10 %. Diferenţa
nedeductibilă trebuie recuperată de la beneficiari, respectiv
chiriaşi/locatari;
m)cheltuielile
de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente unui
sediu aflat în locuinţa proprietate personală a unei persoane fizice,
folosită şi în scop personal, deductibile în limita
corespunzătoare suprafeţelor puse la dispoziţia societăţii
în baza contractelor încheiate între părţi, în acest scop;
n)cheltuielile
de funcţionare, întreţinere şi reparaţii aferente
autoturismelor folosite de angajaţii cu funcţii de conducere şi
de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un
singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de
atribuţii. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de
autoturisme trebuie justificate cu documente legale.
(4)Următoarele
cheltuieli nu sunt deductibile:
a)cheltuielile
proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele
reprezentând diferenţe din anii precedenţi sau din anul curent,
precum şi impozitele pe profit sau pe venit plătite în
străinătate. Sunt nedeductibile şi cheltuielile cu impozitele
nereţinute la sursă în numele persoanelor fizice şi juridice
nerezidente, pentru veniturile realizate din România;
b)amenzile,
confiscările, majorările de întârziere şi penalităţile
de întârziere datorate către autorităţile române, potrivit
prevederilor legale. Amenzile, penalităţile sau majorările
datorate către autorităţi străine ori în cadrul
contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România şi/sau
autorităţi străine sunt cheltuieli nedeductibile, cu
excepţia majorărilor, al căror regim este reglementat prin
convenţiile de evitare a dublei impuneri.
Amenzile,
majorările de întârziere şi penalităţile de întârziere,
datorate ca urmare a clauzelor prevăzute în contractele comerciale, altele
decât cele încheiate cu autorităţile, nu intră sub
incidenţa prevederilor prezentei litere;
c)cheltuielile
privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate
lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost
încheiate contracte de asigurare, precum şi taxa pe valoarea
adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit
prevederilor titlului VI;
d)cheltuielile
cu taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor acordate
salariaţilor sub forma unor avantaje în natură, dacă valoarea
acestora nu a fost impozitată prin reţinere la sursă;
e)cheltuielile
făcute în favoarea acţionarilor sau asociaţilor, altele decât
cele generate de plăţi pentru bunurile livrate sau serviciile
prestate contribuabilului, la preţul de piaţă pentru aceste
bunuri sau servicii;
f)cheltuielile
înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document
justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada
efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz,
potrivit normelor;
g)cheltuielile
înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza legii,
pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii
asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizată
din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate sau
asociere;
h)cheltuielile
determinate de diferenţele nefavorabile de valoare a titlurilor de
participare la persoanele juridice la care se deţin participaţii,
precum şi de diferenţele nefavorabile de valoare aferente
obligaţiunilor emise pe termen lung, cu excepţia celor determinate de
vânzarea-cesionarea acestora;
i)cheltuielile
aferente veniturilor neimpozabile prevăzute la art. 20, cu excepţia
celor prevăzute la art. 20 lit. d);
j)cheltuielile
cu contribuţiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt
reglementate prin acte normative;
k)cheltuielile
cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care
nu sunt incluse în veniturile salariale ale angajatului, conform titlului III;
l)alte
cheltuieli salariale şi/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la
angajat, cu excepţia prevederilor titlului III;
m)cheltuielile
cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau
alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica
necesitatea prestării acestora în scopul desfăşurării
activităţii proprii şi pentru care nu sunt încheiate contracte;
n)cheltuielile
cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum
şi cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepţia
celor care privesc bunurile reprezentând garanţie bancară pentru
creditele utilizate în desfăşurarea activităţii pentru care
este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de
închiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;
o)pierderile
înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau
în litigiu neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion, potrivit
art. 22 alin. (1) lit. c). În această situaţie, contribuabilii, care
scot în evidenţă clienţii neîncasaţi, sunt obligaţi
să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a
creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil
la persoana debitoare, după caz;
p)cheltuielile
de sponsorizare şi/sau mecenat efectuate potrivit legii.
Art. 22: Provizioane
şi rezerve
(1)Contribuabilul
are dreptul la deducerea rezervelor şi provizioanelor, numai în
conformitate cu prezentul articol, astfel:
a)rezerva
legală este deductibilă în limita unei cote de 5 % aplicată
asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din
care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
aferente acestor venituri neimpozabile, până ce aceasta va atinge a cincea
parte din capitalul social subscris şi vărsat sau din patrimoniu,
după caz, potrivit legilor de organizare şi funcţionare. În
cazul în care aceasta este utilizată pentru acoperirea pierderilor sau
este distribuită sub orice formă, reconstituirea ulterioară a
rezervei nu mai este deductibilă la calculul profitului impozabil. Prin
excepţie, rezerva constituită de persoanele juridice care
furnizează utilităţi societăţilor comerciale care se
restructurează, se reorganizează sau se privatizează poate fi
folosită pentru acoperirea pierderilor de valoare a pachetului de
acţiuni obţinut în urma procedurii de conversie a creanţelor,
iar sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la
calculul profitului impozabil;
b)provizioanele
pentru garanţii de bună execuţie acordate clienţilor;
c)provizioanele
constituite în limita unui procent de 20 % începând cu data de 1 ianuarie 2004,
25 % începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30 % începând cu data de 1 ianuarie
2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de
către contribuabili, altele decât cele prevăzute la lit. d), f), g)
şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
1.sunt
înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
2.sunt
neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la
data scadenţei;
3.nu sunt
garantate de altă persoană;
4.sunt
datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5.au fost
incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului;
d)provizioanele
specifice, potrivit legilor de organizare şi funcţionare, în cazul
unei societăţi comerciale bancare sau al unei alte instituţii de
credit autorizate, precum şi pentru societăţile de credit
ipotecar şi societăţile de servicii financiare;
e)rezervele
constituite de societăţile comerciale bancare sau alte
instituţii de credit autorizate, precum şi de societăţile
de credit ipotecar, potrivit legilor de organizare şi funcţionare;
f)provizioanele
constituite de fondurile de garantare, potrivit normelor Băncii
Naţionale a României;
g)rezervele
legale şi provizioanele constituite de Banca Naţională a
României, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
h)rezervele
tehnice constituite de societăţile de asigurare şi reasigurare,
potrivit prevederilor legale de organizare şi funcţionare. Pentru
contractele de asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminuează
astfel încât nivelul acestora să acopere partea de risc care rămâne
în sarcina asigurătorului, după deducerea reasigurării;
i)provizioanele
de risc pentru operaţiunile pe pieţele financiare, constituite
potrivit reglementărilor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
j)provizioanele
constituite în limita unei procent de 100 % din valoarea creanţelor asupra
clienţilor, înregistrate de către contribuabili, altele decât cele
prevăzute la lit. d), f), g) şi i), care îndeplinesc cumulativ următoarele
condiţii:
1.sunt
înregistrate după data de 1 ianuarie 2007;
2.creanţa
este deţinută la o persoană juridică asupra căreia
este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza
hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această
situaţie;
3.nu sunt
garantate de altă persoană;
4.sunt
datorate de o persoană care nu este persoană afiliată
contribuabilului;
5.au fost
incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
(2)Contribuabilii
autorizaţi să desfăşoare activitate în domeniul
exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi să
înregistreze în evidenţa contabilă şi să deducă
provizoane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea
acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1 %
aplicate asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile din
exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării
zăcămintelor naturale.
(3)Pentru
titularii de acorduri petroliere, care desfăşoară
operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adâncime de
apă mai mare de 100 m, cota provizionului constituit pentru dezafectarea
sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependinţelor şi
anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10 %,
aplicată asupra diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile
înregistrate, pe toată perioada exploatării petroliere.
(4)Regia
Autonomă "Administraţia Română a Serviciilor de Trafic
Aerian" - ROMATSA constituie trimestrial un provizion, potrivit
prevederilor legale, pentru diferenţa dintre veniturile din exploatare
realizate efectiv din activitatea de rută aeriană şi costurile
efective ale activităţii de rută aeriană, care este
utilizat pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare care depăşesc
tarifele stabilite anual de EUROCONTROL.
(5)Reducerea
sau anularea oricărui provizion ori a rezervei care a fost anterior
dedusă se include în veniturile impozabile, indiferent dacă reducerea
sau anularea este datorată modificării destinaţiei provizionului
sau a rezervei, distribuirii provizionului sau rezervei către
participanţi sub orice formă, lichidării, divizării,
fuziunii contribuabilului sau oricărui alt motiv. Prevederile prezentului
alineat nu se aplică dacă un alt contribuabil preia un provizion sau
o rezervă în legătură cu o divizare sau fuziune,
reglementările acestui articol aplicându-se în continuare acelui provizion
sau rezervă.
(6)Sumele
înregistrate în conturi de rezerve legale şi rezerve reprezentând
facilităţi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului
social sau pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate
prevederile prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculează
impozitul pe profit şi se stabilesc dobânzi şi penalităţi
de întârziere, de la data aplicării facilităţii respective,
potrivit legii. Nu se supun impozitării rezervele de influenţe de
curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută,
constituite potrivit legii, înregistrate de societăţi comerciale
bancare, persoane juridice române şi sucursalele băncilor
străine, care îşi desfăşoară activitatea în România.
(7)În
înţelesul prezentului articol, prin constituirea unui provizion sau a unei
rezerve se înţelege şi majorarea unui provizion sau a unei rezerve.
Art. 23: Cheltuieli
cu dobânzi şi diferenţe de curs valutar
(1)Cheltuielile
cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a
capitalului este mai mic decât unu. Gradul de îndatorare a capitalului se
determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare
peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la
începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină
impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înţelege totalul creditelor
şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor
contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile
sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului
este mai mic decât trei.
(2)În cazul
în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv,
cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele
de curs valutar sunt deductibile până la nivelul sumei veniturilor din
dobânzi, plus 10 % din celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu
dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţele de curs valutar
rămase nedeductibile se reportează în perioada următoare, în
aceleaşi condiţii, până la deductibilitatea integrală a
acestora.
(3)În cazul
în care cheltuielile din diferenţele de curs valutar ale contribuabilului
depăşesc veniturile din diferenţele de curs valutar,
diferenţa va fi tratată ca o cheltuială cu dobânda, potrivit
alin. (1) şi (2), deductibilitatea acestei diferenţe fiind
supusă limitărilor prevăzute în aceste alineate. Cheltuielile
din diferenţele de curs valutar, care se limitează potrivit
prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul la
determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4)Dobânzile
şi pierderile din diferenţe de curs valutar, în legătură cu
împrumuturile obţinute direct sau indirect de la bănci
internaţionale de dezvoltare şi organizaţii similare,
menţionate în norme, şi cele care sunt garantate de stat nu
intră sub incidenţa prevederilor prezentului articol.
(5)În cazul
împrumuturilor obţinute de la alte entităţi, cu excepţia
societăţilor comerciale bancare române sau străine, sucursalelor
băncilor străine, cooperativelor de credit, a societăţilor
de leasing pentru operaţiuni de leasing, a societăţilor de
credit ipotecar şi a persoanelor juridice care acordă credite
potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a)nivelul
ratei dobânzilor de referinţă a Băncii Naţionale a
României, corespunzătoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile
în lei, şi
b)nivelul
ratei dobânzii anuale de 9 %, pentru împrumuturile în valută. Acest nivel
al ratei dobânzii se aplică la determinarea profitului impozabil aferent
anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valută
se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
(6)Limita
prevăzută la alin. (5) se aplică separat pentru fiecare
împrumut, înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2).
(7)Prevederile
alin. (1)-(3) nu se aplică societăţilor comerciale bancare,
persoane juridice române, sucursalelor băncilor străine care îşi
desfăşoară activitatea în România, societăţilor de
leasing pentru operaţiunile de leasing, societăţilor de credit
ipotecar, precum şi instituţiilor de credit.
(8)În cazul
unei persoane juridice străine care îşi desfăşoară
activitatea printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului
articol se aplică prin luarea în considerare a capitalului propriu.
(1)Cheltuielile
aferente achiziţionării, producerii, construirii, asamblării,
instalării sau îmbunătăţirii mijloacelor fixe amortizabile
se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării
potrivit prevederilor prezentului articol.
(2)Mijlocul
fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte
cumulativ următoarele condiţii:
a)este
deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în
prestarea de servicii pentru a fi închiriat terţilor său în scopuri
administrative;
b)are o
valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a
Guvernului;
c)are o
durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru
imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care
formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se
are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care
intră în structura unui activ corporal, a căror durată
normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea
se determină pentru fiecare componentă în parte.
(3)Sunt, de
asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile:
a)investiţiile
efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere,
concesiune, locaţie de gestiune sau altele asemenea;
b)mijloacele
fixe puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit formele
de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în
care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea
cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c)investiţiile
efectuate pentru descopertă în vederea valorificării de
substanţe minerale utile, precum şi pentru lucrările de
deschidere şi pregătire a extracţiei în subteran şi la
suprafaţă;
d)investiţiile
efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare
realizate în scopul îmbunătăţirii parametrilor tehnici iniţiali
şi care conduc la obţinerea de beneficii economice viitoare, prin
majorarea valorii mijlocului fix;
e)investiţiile
efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor
aparţinând domeniului public, precum şi în dezvoltări şi
modernizări ale bunurilor aflate în proprietate publică;
(4)Nu
reprezintă active amortizabile:
a)terenurile,
inclusiv cele împădurite;
b)tablourile
şi operele de artă;
d)lacurile,
bălţile şi iazurile care nu sunt rezultatul unei
investiţii;
e)bunurile
din domeniul public finanţate din surse bugetare;
f)orice
mijloc fix care nu îşi pierde valoarea în timp datorită folosirii,
potrivit normelor;
g)casele de
odihnă proprii, locuinţele de protocol, navele, aeronavele, vasele de
croazieră, altele decât cele utilizate în scopul realizării
veniturilor.
(5)Prin
valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înţelege:
a)costul de
achiziţie, pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
b)costul de
producţie, pentru mijloacele fixe construite sau produse de către
contribuabil;
c)valoarea
de piaţă, pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit.
(6)Regimul
de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform
următoarelor reguli:
a)în cazul
construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;
b)în cazul
echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi
instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente
periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare
liniară, degresivă sau accelerată;
c)în cazul
oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru
metoda de amortizare liniară sau degresivă.
(7)În cazul
metodei de amortizare liniară, amortizarea se stabileşte prin
aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea de intrare a mijlocului
fix amortizabil.
Cota de amortizare
liniară se calculează raportând numărul 100 la durata
normală de utilizare a mijlocului fix.
(8)În cazul
metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre
coeficienţii următori:
a)1,5,
dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este
între 2 şi 5 ani;
b)2,0,
dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este
între 5 şi 10 ani;
c)2,5,
dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este
mai mare de 10 ani.
(9)În cazul
metodei de amortizare accelerată, amortizarea se calculează după
cum urmează:
a)pentru
primul an de utilizare, amortizarea nu poate depăşi 50 % din valoarea
de intrare a mijlocului fix;
b)pentru
următorii ani de utilizare, amortizarea se calculează prin raportarea
valorii rămase de amortizare a mijlocului fix la durata normală de
utilizare rămasă a acestuia.
(10)Cheltuielile
aferente achiziţionării de brevete, drepturi de autor, licenţe,
mărci de comerţ sau fabrică şi alte valori similare se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe
perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz. Cheltuielile
aferente achiziţionării sau producerii programelor informatice se
recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniară pe o
perioadă de 3 ani. Pentru brevetele de invenţie se poate utiliza
metoda de amortizare degresivă sau accelerată.
(11)Amortizarea
fiscală se calculează după cum urmează:
a)începând
cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în
funcţiune;
b)pentru
cheltuielile cu investiţiile efectuate din surse proprii la mijloacele
fixe din domeniul public, pe durata normală de utilizare, pe durata
normală de utilizare rămasă sau pe perioada contractului de
concesionare sau închiriere, după caz;
c)pentru
cheltuielile cu investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,
închiriate sau luate în locaţie de gestiune de cel care a efectuat
investiţia, pe perioada contractului sau pe durata normală de
utilizare, după caz;
d)pentru
cheltuielile cu investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor,
liniar, pe o perioadă de 10 ani;
e)amortizarea
clădirilor şi a construcţiilor minelor, salinelor cu
extracţie în soluţie prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi,
pentru substanţe minerale solide şi cele din industria
extractivă de petrol, a căror durată de folosire este
limitată de durata rezervelor şi care nu pot primi alte
utilizări după epuizarea rezervelor, precum şi a
investiţiilor pentru descopertă se calculează pe unitate de
produs, în funcţie de rezerva exploatabilă de substanţă
minerală utilă.
Amortizarea pe
unitatea de produs se recalculează:
1.din 5 în
5 ani la mine, cariere, extracţii petroliere, precum şi la
cheltuielile de investiţii pentru descopertă;
f)mijloacele
de transport pot fi amortizate şi în funcţie de numărul de
kilometri sau numărul de ore de funcţionare prevăzut în
cărţile tehnice, pentru cele achiziţionate după data de 1
ianuarie 2004;
g)pentru
locuinţele de serviciu, amortizarea este deductibilă fiscal până
la nivelul corespunzător suprafeţei construite prevăzute de
legea locuinţei;
h)numai
pentru autoturismele folosite în condiţiile prevăzute la art. 21
alin. (3) lit. n).
(12)Contribuabilii
care investesc în mijloace fixe amortizabile sau în brevete de invenţie
amortizabile, destinate activităţilor pentru care aceştia sunt
autorizaţi şi care nu aplică regimul de amortizare
accelerată, pot deduce cheltuieli de amortizare reprezentând 20 % din
valoarea de intrare a acestora, la data punerii în funcţiune a mijlocului
fix sau a brevetului de invenţie. Valoarea rămasă de recuperat
pe durata normală de utilizare se determină după scăderea
din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20 %. Pentru achiziţiile
de animale şi plantaţii, deducerea de 20 % se acordă astfel:
a)pentru
animale, la data achiziţiei;
b)pentru
plantaţii, la data recepţiei finale de înfiinţare a
plantaţiei.
Intră sub
incidenţa prezentului alineat şi mijloacele fixe achiziţionate
în baza unui contract de leasing financiar cu clauză definitivă de
transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, la expirarea contractului
de leasing financiar. Contribuabilii care beneficiază de
facilităţile prevăzute la prezentul alineat au obligaţia
să păstreze în patrimoniu aceste mijloace fixe amortizabile cel
puţin o perioadă egală cu jumătate din durata lor normală
de utilizare.
(13)Pentru
investiţiile realizate în parcurile industriale până la data de 31
decembrie 2006 se acordă o deducere suplimentară din profitul
impozabil, în cotă de 20 % din valoarea investiţiilor în
construcţii sau a reabilitărilor de construcţii,
infrastructură internă şi de conexiune la reţeaua
publică de utilităţi, ţinând seama de prevederile legale în
vigoare privind clasificarea şi duratele normate de utilizare a
mijloacelor fixe amortizabile. Contribuabilii care beneficiază de facilităţile
prevăzute la alin. (12) nu pot beneficia de facilităţile
prevăzute în prezentul alineat.
(14)Cheltuielile
aferente localizării, explorării, dezvoltării sau oricărei
activităţi pregătitoare pentru exploatarea resurselor naturale
se recuperează în rate egale pe o perioadă de 5 ani, începând cu luna
în care sunt efectuate cheltuielile. Cheltuielile aferente
achiziţionării oricărui drept de exploatare a resurselor
naturale se recuperează pe măsură ce resursele naturale sunt
exploatate, proporţional cu valoarea recuperată raportată la
valoarea totală estimată a resurselor.
(15)Pentru
mijloacele fixe amortizabile, deducerile de amortizare se determină
fără a lua în calcul amortizarea contabilă şi orice
reevaluare contabilă a acestora. Câştigurile sau pierderile rezultate
din vânzarea sau din scoaterea din funcţiune a acestor mijloace fixe se
calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă
valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea
fiscală. Pentru mijloacele fixe cu valoarea contabilă
evidenţiată în sold la 31 decembrie 2003, amortizarea se
calculează în baza valorii rămase neamortizate, folosind metodele de
amortizare aplicate până la această dată.
(16)Contribuabilii
care investesc în mijloace fixe destinate prevenirii accidentelor de muncă
şi bolilor profesionale, precum şi înfiinţării şi
funcţionării cabinetelor medicale, pot deduce integral valoarea
acestora la calculul profitului impozabil la data punerii în funcţiune sau
pot recupera aceste cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit
prevederilor prezentului articol.
(17)În cazul
unei imobilizări corporale cu o valoare de intrare mai mică decât
limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, contribuabilul poate
opta pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru
recuperarea acestor cheltuieli prin deduceri de amortizare, potrivit
prevederilor prezentului articol.
(18)Cheltuielile
aferente achiziţionării sau producerii de containere sau ambalaje,
care circulă între contribuabil şi clienţi, se recuperează
prin deduceri de amortizare, prin metoda liniară, pe durata normală
de utilizare stabilită de contribuabilul care îşi menţine
dreptul de proprietate asupra containerelor sau a ambalajelor.
(19)Ministerul
Finanţelor Publice elaborează normele privind clasificaţia
şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
(20)Regia
Autonomă "Administraţia Română a Serviciilor de Trafic
Aerian" - ROMATSA efectuează anual actualizarea valorii rămase
neamortizate a mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale
înscrise în bilanţul anului fiscal cu indicele de inflaţie al anului
precedent, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Valoarea
activelor corporale şi necorporale, achiziţionate în cursul anului
fiscal, va fi actualizată în funcţie de modificarea indicelui de
inflaţie din perioada cuprinsă între luna în care acestea au fost achiziţionate
şi sfârşitul anului fiscal. Valoarea activelor şi a
patrimoniului propriu al Regiei Autonome "Administraţia Română a
Serviciilor de Trafic Aerian" - ROMATSA se majorează cu
diferenţele rezultate din reevaluarea anuală. Amortizarea capitalului
Regiei Autonome "Administraţia Română a Serviciilor de Trafic
Aerian" - ROMATSA, angajat şi imobilizat în active corporale şi
necorporale, se stabileşte prin metoda liniară. Valoarea
rămasă neamortizată, aferentă mijloacelor fixe ale Regiei
Autonome "Administraţia Română a Serviciilor de Trafic
Aerian" - ROMATSA, scoase din funcţiune înainte de împlinirea duratei
normale de utilizare, diminuată cu sumele rezultate din valorificare, se
înregistrează în cheltuielile de exploatare şi este deductibilă
din punct de vedere fiscal.
(21)Pentru
titularii de acorduri petroliere şi subcontractanţii acestora, care
desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce
includ zone cu adâncime de apă de peste 100 metri, se calculează
amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale aferente
operaţiunilor petroliere, a căror durată de folosire este
limitată de durata rezervelor, pe unitatea de produs, cu un grad de
utilizare de 100 %, în funcţie de rezerva exploatabilă de
substanţă minerală utilă, pe durata acordului petrolier.
Cheltuielile aferente investiţiilor în curs, imobilizărilor corporale
şi necorporale efectuate pentru operaţiunile petroliere vor fi
reflectate în contabilitate atât în lei, cât şi în euro; aceste
cheltuieli, înregistrate în contabilitate în lei, vor fi reevaluate la
sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar pe baza valorilor
înregistrate în contabilitate în euro, la cursul de schimb euro/leu comunicat
de Banca Naţională a României pentru ultima zi a fiecărui
exerciţiu financiar.
(22)Prevederile
Legii nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, nu se aplică la calculul profitului impozabil, cu
excepţia prevederilor art. 3 alin. 2 lit. a) şi ale art. 8 din
aceeaşi lege.
(1)În cazul
leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca
proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaţional, locatorul are
această calitate.
Amortizarea bunului
care face obiectul unui contract de leasing se face de către utilizator,
în cazul leasingului financiar, şi de către locator, în cazul
leasingului operaţional, cheltuielile fiind deductibile, potrivit art. 24.
(2)În cazul
leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului
operaţional locatarul deduce chiria (rata de leasing).
(1)Pierderea
anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se
recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5
ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea
înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe
profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării
acestora.
(2)Pierderea
fiscală înregistrată de contribuabilii care îşi încetează
existenţa prin divizare sau fuziune nu se recuperează de către
contribuabilii nou-înfiinţaţi sau de către cei care preiau
patrimoniul societăţii absorbite, după caz.
(3)În cazul
persoanelor juridice străine, prevederile alin. (1) se aplică
luându-se în considerare numai veniturile şi cheltuielile atribuibile
sediului permanent în România.
(4)Contribuabilii
care au fost obligaţi la plata unui impozit pe venit şi care anterior
au realizat pierdere fiscală, intră sub incidenţa prevederilor
alin. (1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat
de prezentul titlu. Această pierdere se recuperează pe perioada
cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita
celor 5 ani.
Art. 27: Reorganizări,
lichidări şi alte transferuri de active şi titluri de
participare
(1)În cazul
contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul
unor titluri de participare la această persoană juridică se
aplică următoarele reguli:
a)contribuţiile
nu sunt transferuri impozabile în înţelesul prevederilor prezentului titlu
şi al prevederilor titlului III;
b)valoarea
fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu
valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c)valoarea
fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu
activele este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept
contribuţie de către persoana respectivă.
(2)Distribuirea
de active de către o persoană juridică română către
participanţii săi, fie sub formă de dividend, fie ca urmare a
operaţiunii de lichidare, se tratează ca transfer impozabil, exceptându-se
cazurile prevăzute la alin. (3).
(3)Prevederile
prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de
reorganizare, dacă acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscală
sau evitarea plăţii impozitelor:
a)fuziunea
între două sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care
participanţii la oricare persoană juridică care fuzionează
primesc titluri de participare la persoana juridică succesoare;
b)divizarea
unei persoane juridice române în două sau mai multe persoane juridice
române, în cazul în care participanţii la persoana juridică
iniţială beneficiază de o distribuire proporţională a
titlurilor de participare la persoanele juridice succesoare;
c)achiziţionarea
de către o persoană juridică română a tuturor activelor
şi pasivelor aparţinând uneia sau mai multor activităţi
economice ale altei persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de
participare;
d)achiziţionarea
de către o persoană juridică română a minimum 50 % din
titlurile de participare la altă persoană juridică română,
în schimbul unor titluri de participare la persoana juridică achizitoare şi,
dacă este cazul, a unei plăţi în numerar care nu
depăşeşte 10 % din valoarea nominală a titlurilor de
participare emise în schimb.
(4)În cazul
operaţiunilor de reorganizare prevăzute la alin. (3) se aplică
următoarele reguli:
a)transferul
activelor şi pasivelor nu se tratează ca un transfer impozabil în
înţelesul prezentului titlu;
b)schimbul
unor titluri de participare deţinute la o persoană juridică
română cu titluri de participare la o altă persoană
juridică română nu se tratează ca transfer impozabil în
înţelesul prezentului titlu şi al titlului III;
c)distribuirea
de titluri de participare în legătură cu divizarea unei persoane
juridice române nu se tratează ca dividend;
d)valoarea
fiscală a unui activ sau pasiv, aşa cum este prevăzut la lit.
a), este egală, pentru persoana care primeşte un astfel de activ, cu
valoarea fiscală pe care respectivul activ a avut-o la persoana care i-a
transferat;
e)amortizarea
fiscală pentru orice activ prevăzut la lit. a) se determină în
continuare în conformitate cu regulile prevăzute la art. 24, care s-ar fi
aplicat de persoana care a transferat activul, dacă transferul nu ar fi
avut loc;
f)transferul
unui provizion sau al unei rezerve nu se consideră o reducere sau anulare
a provizionului sau rezervei, potrivit art. 22 alin. (5), dacă un alt
contribuabil le preia şi le menţine la valoarea avută înainte de
transfer;
g)valoarea
fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. b), care sunt
primite de o persoană, trebuie să fie egală cu valoarea
fiscală a titlurilor de participare care sunt transferate de către
această persoană;
h)valoarea
fiscală a titlurilor de participare prevăzute la lit. c), care au
fost deţinute înainte de a fi distribuite, se alocă între aceste
titluri de participare şi titlurile de participare distribuite,
proporţional cu preţul de piaţă al titlurilor de
participare, imediat după distribuire.
(5)Dacă
o persoană juridică română deţine peste 25 % din titlurile
de participare la o altă persoană juridică română care transferă
active şi pasive către prima persoană juridică, printr-o
operaţiune prevăzută la alin. (3), anularea acestor titluri de
participare nu se consideră transfer impozabil.
(6)După
data la care România aderă la Uniunea Europeană, prevederile
prezentului articol se aplică persoanelor juridice străine care sunt
rezidente în oricare stat membru al Uniunii Europene. În acest caz transferul
de active şi pasive nu se consideră a fi transfer impozabil dacă
sunt îndeplinite oricare din următoarele condiţii:
a)activele
şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent în România şi
continuă să fie utilizate pentru a genera profit impozabil în
România;
b)activele
şi pasivele sunt legate efectiv de un sediu permanent al persoanei care
transferă activele şi pasivele, situat în afara României.
Prin derogare de la
prevederile alin. (4) lit. f), transferul unui provizion sau al unei rezerve se
consideră a fi o reducere impozabilă a provizionului ori a rezervei
respective, dacă provizionul sau rezerva provine de la un sediu permanent,
situat în afara României.
(7)În
înţelesul prezentului articol, valoarea fiscală a unui activ, a unui
pasiv sau a unui titlu de participare este valoarea utilizată pentru
calculul amortizării şi al câştigului sau pierderii, în
înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit.
Art. 28: Asocieri
fără personalitate juridică
(1)În cazul
unei asocieri fără personalitate juridică, veniturile şi
cheltuielile înregistrate se atribuie fiecărui asociat, corespunzător
cotei de participare în asociere.
(2)Orice
asociere fără personalitate juridică dintre persoane juridice
străine, care îşi desfăşoară activitatea în România,
trebuie să desemneze una din părţi care să
îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat potrivit
prezentului titlu. Persoana desemnată este responsabilă pentru:
a)înregistrarea
asocierii la autoritatea fiscală competentă, înainte ca aceasta
să înceapă să desfăşoare activitate;
b)conducerea
evidenţelor contabile ale asocierii;
c)plata
impozitului în numele asociaţilor, conform art. 34 alin. (1);
d)depunerea
unei declaraţii fiscale trimestriale la autoritatea fiscală
competentă, care să conţină informaţii cu privire la
partea din veniturile şi cheltuielile asocierii care este atribuibilă
fiecărui asociat, precum şi impozitul care a fost plătit la
buget în numele fiecărui asociat;
e)furnizarea
de informaţii în scris, către fiecare asociat, cu privire la partea
din veniturile şi cheltuielile asocierii care îi este atribuibilă
acestuia, precum şi la impozitul care a fost plătit la buget în
numele acestui asociat.
(3)Într-o
asociere fără personalitate juridică cu o persoană
juridică română, persoana juridică română trebuie să
îndeplinească obligaţiile ce îi revin fiecărui asociat, potrivit
prezentului titlu.
CAPITOLUL III: Aspecte fiscale internaţionale
Art. 29: Veniturile
unui sediu permanent
(1)Persoanele
juridice străine care desfăşoară activitate prin
intermediul unui sediu permanent în România au obligaţia de a plăti
impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului
permanent.
(2)Profitul
impozabil se determină în conformitate cu regulile stabilite în capitolul
II al prezentului titlu, în următoarele condiţii:
a)numai
veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în veniturile
impozabile;
b)numai
cheltuielile efectuate în scopul obţinerii acestor venituri se includ în
cheltuielile deductibile;
c)cheltuielile
de conducere şi cheltuielile generale de administrare, indiferent de locul
în care s-au efectuat, decontate de persoana juridică străină
şi înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10 % din
veniturile salariale ale angajaţilor sediului permanent.
(3)Profitul
impozabil al sediului permanent se determină prin tratarea sediului
permanent ca persoană separată şi prin utilizarea regulilor
preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţă al
unui transfer făcut între persoana juridică străină şi
sediul său permanent.
(4)Înainte
de a desfăşura activitate printr-un sediu permanent în România,
reprezentantul legal al persoanei juridice străine prevăzute la alin.
(1) trebuie să înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscală
competentă.
Art. 30: Venituri
obţinute de persoanele juridice străine din proprietăţi
imobiliare şi din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare
(1)Persoanele
juridice străine care obţin venituri din proprietăţi
imobiliare situate în România sau din vânzarea-cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română au
obligaţia de a plăti impozit pe profit pentru profitul impozabil
aferent acestor venituri.
(2)Veniturile
din proprietăţile imobiliare situate în România includ
următoarele:
a)veniturile
din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare
situate în România;
b)câştigul
din vânzarea-cesionarea drepturilor de proprietate sau al oricăror
drepturi legate de proprietatea imobiliară situată în România;
c)câştigul
din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică, dacă minimum 50 % din valoarea mijloacelor
fixe ale persoanei juridice sunt, fie direct, fie prin intermediul mai multor
persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România;
d)veniturile
obţinute din exploatarea resurselor naturale situate în România, inclusiv
câştigul din vânzarea-cesionarea oricărui drept aferent acestor
resurse naturale.
(3)Orice
persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o
proprietate imobiliară situată în România sau din vânzarea-cesionarea
titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică
română are obligaţia de a plăti impozit pe profit, potrivit art.
34, şi de a depune declaraţii de impozit pe profit, potrivit art. 35.
Orice persoană juridică străină poate desemna un
reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii.
(4)Orice
persoană juridică română sau persoană juridică
străină cu sediul permanent în România, care plăteşte
veniturile prevăzute la alin. (1), către o persoană
juridică străină, are obligaţia de a reţine impozitul
calculat din veniturile plătite şi de a vira impozitul reţinut
la bugetul de stat.
(5)În cazul
câştigurilor prevăzute la art. 33, rezultate din vânzarea-cesionarea
proprietăţilor imobiliare sau ale titlurilor de participare,
impozitul care trebuie reţinut se stabileşte prin aplicarea unei cote
de impozitare de 10 % la câştigul rezultat din această
vânzare-cesionare. Prevederile prezentului alineat se aplică numai în
cazul în care plătitorul de venituri obţine de la contribuabil
justificarea corespunzătoare privind aplicarea prevederilor art. 33.
(6)Prevederile
art. 119 se aplică oricărei persoane care are obligaţia să
reţină impozit, în conformitate cu prezentul articol.
(1)Dacă
o persoană juridică română obţine venituri dintr-un stat
străin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse
impozitului cu reţinere la sursă şi veniturile sunt impozitate
atât în România cât şi în statul străin, atunci impozitul plătit
către statul străin, fie direct, fie indirect prin reţinerea
şi virarea de o altă persoană, se deduce din impozitul pe profit
ce se determină potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2)Deducerea
pentru impozitele plătite către un stat străin într-un an fiscal
nu poate depăşi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de
impozit pe profit prevăzute la art. 17 alin. (1) la profitul impozabil
obţinut în statul străin, determinat în conformitate cu regulile
prevăzute în prezentul titlu sau la venitul obţinut din statul
străin.
(3)Impozitul
plătit unui stat străin este dedus, numai dacă persoana
juridică română prezintă documentaţia corespunzătoare,
conform prevederilor legale, din care să rezulte faptul că impozitul
a fost plătit statului străin.
(4)Contribuabilii
care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit
prevederilor legii privind sponsorizarea şi legii bibliotecilor, scad din
impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt în
limita a 3 0/00 din cifra de afaceri;
b)nu
depăşesc mai mult de 20 %, din impozitul pe profit datorat.
(5)În
limitele respective se încadrează şi: cheltuielile de sponsorizare a
bibliotecilor de drept public, în scopul construcţiei de localuri,
dotărilor, achiziţiilor de tehnologie a informaţiei şi de
documente specifice, finanţării programelor de formare continuă
a bibliotecarilor, schimburilor de specialişti, burse de specializare,
participarea la congrese internaţionale.
Art. 32: Pierderi
fiscale externe
(1)Orice
pierdere realizată printr-un sediu permanent din străinătate
este deductibilă doar din veniturile obţinute din
străinătate.
(2)Pierderile
realizate printr-un sediu permanent din străinătate se deduc numai
din aceste venituri, separat, pe fiecare sursă de venit. Pierderile
neacoperite se reportează şi se recuperează în următorii 5
ani fiscali consecutivi.
CAPITOLUL IV: Reguli speciale aplicabile
vânzării-cesionării proprietăţilor imobiliare şi
titlurilor de participare
Art. 33: Reguli
speciale aplicabile vânzării-cesionării proprietăţilor
imobiliare şi titlurilor de participare
(1)Prevederile
prezentului articol se aplică persoanelor juridice române şi
străine care vând-cesionează proprietăţi imobiliare situate
în România sau titluri de participare deţinute la o persoană
juridică română.
(2)Dacă
câştigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăţilor
imobiliare situate în România şi a titlurilor de participare deţinute
la o persoană juridică română depăşesc pierderile
rezultate dintr-o astfel de vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se
stabileşte prin aplicarea unei cote de 10 % la diferenţa
rezultată.
(3)Pierderea
rezultată din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare
situate în România şi a titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică română se recuperează din profiturile
impozabile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, în
următorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4)Câştigul
rezultat din vânzarea-cesionarea proprietăţilor imobiliare sau
titlurilor de participare este diferenţa pozitivă între:
a)valoarea
realizată din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietăţi
imobiliare sau titluri de participare; şi
b)valoarea
fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de
participare.
(5)Pierderea
rezultată dintr-o vânzare-cesionare a proprietăţilor imobiliare
sau titlurilor de participare este diferenţa negativă între:
a)valoarea
realizată din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietăţi
imobiliare sau titluri de participare; şi
b)valoarea
fiscală a unor asemenea proprietăţi imobiliare sau titluri de
participare.
(6)În
înţelesul prevederilor alin. (4) şi (5), valoarea realizată din
vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plătite,
aferente vânzării-cesionării.
(7)Valoarea
fiscală pentru proprietăţile imobiliare sau pentru titlurile de
participare se stabileşte după cum urmează:
a)în cazul
proprietăţilor imobiliare, valoarea fiscală este costul de
cumpărare, construire sau îmbunătăţire a
proprietăţii, redus cu amortizarea fiscală aferentă unei
astfel de proprietăţi;
b)în cazul
titlurilor de participare, valoarea fiscală este costul de achiziţie
al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume
plătite, aferente achiziţionării unor astfel de titluri de
participare.
(8)Prezentul
articol se aplică în cazul proprietăţilor imobiliare sau
titlurilor de participare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a)contribuabilul
a deţinut proprietatea imobiliară sau titlurile de participare pe o
perioadă mai mare de doi ani;
b)persoana
care achiziţionează proprietatea imobiliară sau titlurile de
participare nu este persoană afiliată contribuabilului;
c)contribuabilul
a achiziţionat proprietatea imobiliară sau titlurile de participare
după 31 decembrie 2003.
CAPITOLUL V: Plata impozitului şi depunerea
declaraţiilor fiscale
(1)Contribuabilii
au obligaţia de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la
data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se
calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu este prevăzut
altfel.
(2)Banca
Naţională a României, societăţile comerciale bancare,
persoane juridice române, şi sucursalele din România ale băncilor,
persoane juridice străine, au obligaţia de a plăti impozitul pe
profit lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoarele celei
pentru care se calculează impozitul, dacă în prezentul articol nu
este prevăzut altfel.
(3)Organizaţiile
nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual,
până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor celui pentru
care se calculează impozitul.
(4)Contribuabilii
care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor
tehnice, pomicultură şi viticultură au obligaţia de a
plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie
inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
(5)În
înţelesul alin. (1) şi (2), profitul impozabil şi impozitul pe
profit sunt calculate şi înregistrate trimestrial, respectiv lunar, în
cazul Băncii Naţionale a României, societăţilor comerciale
bancare, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale
băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la începutul anului
fiscal.
(6)Contribuabilii
care efectuează plăţi trimestriale şi, respectiv, lunare
plătesc pentru ultimul trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul
Băncii Naţionale a României, societăţilor comerciale
bancare, persoane juridice române, şi în cazul sucursalelor din România
ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al
aceluiaşi an fiscal, respectiv o sumă egală cu impozitul
calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an
fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit pentru anul fiscal
să se facă până la data stabilită ca termen limită
pentru depunerea situaţiilor financiare ale contribuabilului.
(7)Contribuabilii
care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea
exerciţiului financiar anterior depun declaraţia anuală de
impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului
fiscal încheiat până la data de 15 februarie inclusiv â anului
următor.
(8)Persoanele
juridice care încetează să existe au obligaţia să
depună declaraţia de impunere şi să plătească
impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării
încetării existenţei persoanei juridice la registrul comerţului.
(9)Prevederile
alin. (3), (4) şi (7) se aplică pentru impozitul pe profit datorat,
începând cu anul fiscal 2004. Regularizarea impozitului pe profit aferent
anului fiscal 2003 se realizează, potrivit legislaţiei în vigoare,
până la data de 31 decembrie 2003.
(10)Obligaţiile
fiscale reglementate de prezentul titlu sunt venituri ale bugetului de stat. Ca
excepţie, impozitul pe profit, dobânzile/majorările de întârziere
şi amenzile datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale
şi a consiliilor judeţene, precum şi cele datorate de
societăţile comerciale în care consiliile locale şi/sau
judeţene sunt acţionari majoritari sunt venituri ale bugetelor locale
respective.
Art. 35: Depunerea
declaraţiilor de impozit pe profit
(1)Contribuabilii
au obligaţia să depună o declaraţie anuală de impozit
pe profit, până la termenul prevăzut pentru depunerea
situaţiilor financiare, cu excepţia contribuabililor
prevăzuţi la art. 34 alin. (3), (4) şi (7), care depun declaraţia
anuală de impozit pe profit până la data de 15 februarie inclusiv a
anului următor. În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia
de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată al
impozitului pe profit, inclusiv.
(2)O
dată cu declaraţia de impozit pe profit anuală, contribuabilii
au obligaţia să depună şi o declaraţie privind
plăţile şi angajamentele de plată către persoanele
nerezidente, care cuprinde scopul şi suma fiecărei plăţi,
numele şi adresa beneficiarului. Nu se cuprind în această
declaraţie sumele angajate sau plătite pentru bunurile importate sau
pentru transportul internaţional.
(3)Contribuabilii
sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.
CAPITOLUL VI: Reţinerea impozitului pe dividende
Art. 36: Reţinerea
impozitului pe dividende
(1)O persoană
juridică română care plăteşte dividende către o
persoană juridică română are obligaţia să
reţină şi să verse impozitul pe dividende reţinut
către bugetul de stat, aşa cum se prevede în prezentul articol.
(2)Impozitul
pe dividende se stabileşte prin aplicarea unei cote de impozit de 10 %
asupra dividendului brut plătit către o persoană juridică
română.
(3)Impozitul
care trebuie reţinut se plăteşte la bugetul de stat până la
data de 20 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte
dividendul. În cazul în care dividendele distribuite nu au fost plătite
până la sfârşitul anului în care s-au aprobat situaţiile
financiare anuale, impozitul pe dividende se plăteşte până la
data de 31 decembrie a anului respectiv.
(4)Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor plătite de o
persoană juridică română unei alte persoane juridice române,
dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 25 % din titlurile de
participare ale acestuia la data plăţii dividendelor, pe o
perioadă de 2 ani împliniţi până la data plăţii
acestora. Prevederile prezentului alineat se aplică după data
aderării României la Uniunea Europeană.
(5)Prevederile
prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor care sunt
plătite unui nerezident şi care fac obiectul prevederilor titlului V.
CAPITOLUL VII: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 37: Pierderi
fiscale din perioadele de scutire
Orice pierdere
fiscală netă care apare în perioada în care contribuabilul a fost
scutit de impozitul pe profit poate fi recuperată din profiturile
impozabile viitoare, potrivit art. 26. Pierderea fiscală netă este
diferenţa dintre pierderile fiscale totale pe perioada de scutire şi
profitul impozabil total în aceeaşi perioadă.
Art. 38: Dispoziţii
tranzitorii
(1)În cazul
persoanelor juridice care au obţinut, înainte de 1 iulie 2003,
certificatul permanent de investitor în zona defavorizată, scutirea de
impozit pe profitul aferent investiţiilor noi se aplică în continuare
pe perioada existenţei zonei defavorizate.
(2)Contribuabilii
care au efectuat cheltuieli cu investiţii înainte de 1 iulie 2002,
potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea de
facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în
unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu modificările
ulterioare, şi care continua investiţiile conform ordonanţei
menţionate, beneficiază în continuare de deducerea din profitul
impozabil a cheltuielilor distinct evidenţiate, făcute cu
investiţiile respective, fără a depăşi data de 31
decembrie 2006.
(3)Contribuabilii
care îşi desfăşoară activitatea în zona liberă pe
bază de licenţă şi care până la data de 1 iulie 2002
aii realizat investiţii în zona liberă, în active corporale
amortizabile utilizate în industria prelucrătoare, în valoare de cel
puţin 1.000.000 dolari S.U.A., beneficiază de scutire de la plata
impozitului pe profit, în continuare, până la data de 30 iunie 2007.
Dispoziţiile prezentului alineat nu se mai aplică în situaţia în
care survin modificări în structura acţionariatului contribuabilului.
În înţelesul prezentului alineat, modificare de acţionariat în cazul
societăţilor cotate se consideră a fi o modificare a
acţionariatului, în proporţie de mai mult de 25 % din acţiuni,
pe parcursul unui an calendaristic.
(4)Cu
excepţia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obţin venituri
din activităţi desfăşurate pe bază de
licenţă într-o zonă liberă au obligaţia de a
plăti impozit pe profit în cotă de 5 % pentru profitul impozabil care
corespunde acestor venituri, până la data de 31 decembrie 2004.
(5)Contribuabilii
care beneficiază de facilităţile prevăzute la alin. (1)-(4)
nu pot beneficia de amortizarea accelerată sau de deducerea
prevăzută la art. 24 alin. (12).
(6)Unităţile
protejate destinate persoanelor cu handicap, definite prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia
specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2002, cu
modificările ulterioare, sunt scutite de la plata impozitului pe profit
dacă minimum 75 % din sumele obţinute prin scutire se reinvestesc în
vederea achiziţiei de echipament tehnologic, maşini, utilaje,
instalaţii şi/sau pentru amenajarea locurilor de muncă
protejate. Scutirea de la plata impozitului pe profit se aplică până
la data de 31 decembrie 2006.
(7)Contribuabilii
direct implicaţi în producţia de filme cinematografice, înscrişi
ca atare în Registrul cinematografic, beneficiază, până la data de 31
decembrie 2006, de:
a)scutirea
de la plata impozitului pe profit a cotei-părţi din profitul brut
reinvestit în domeniul cinematografiei;
b)reducerea
impozitului pe profit în proporţie de 20 %, în cazul în care se
creează noi locuri de muncă şi se asigură creşterea
numărului scriptic de angajaţi, cu cel puţin 10 % faţă
de anul financiar precedent.
(8)Societatea
Naţională "Nuclearelectrica" - S.A. beneficiază de
scutire de la plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie
2010, în condiţiile în care profitul este utilizat exclusiv pentru
finanţarea lucrărilor de investiţii la obiectivul Centrala Nuclearoelectrică
Cernavodă-Unitatea 2, potrivit legii.
(9)Societatea
Comercială "Automobile Dacia" - S.A. beneficiază de scutire
de la plata impozitului pe profit până la data de 1 octombrie 2007.
(10)Societatea
Comercială "Sidex" - S.A. beneficiază de scutire de la
plata impozitului pe profit până la data de 31 decembrie 2006.
(11)Compania
Naţională "Aeroportul Internaţional Bucureşti -
Otopeni" - S.A. beneficiază de scutire de la plata impozitului pe
profit până la data de 31 decembrie 2012.
(12)La
calculul profitului impozabil, următoarele venituri sunt neimpozabile
până la data de 31 decembrie 2006:
a)veniturile
realizate din activităţile desfăşurate pentru obiectivul
Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă-Unitatea 2, până la punerea
în funcţiune a acestuia;
b)veniturile
realizate din aplicarea unei invenţii brevetate în România, inclusiv din
fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadă de 5 ani de
la prima aplicare, calculaţi de la data începerii aplicării şi
cuprinşi în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;
c)veniturile
realizate din practicarea apiculturii.
(13)Pentru
investiţiile directe cu impact semnificativ în economie, realizate
până la data de 31 decembrie 2006, potrivit legii, contribuabilii pot
deduce o cotă suplimentară de 20 % din valoarea acestora. Deducerea
se calculează în luna în care se realizează investiţia. În
situaţia în care se realizează pierdere fiscală, aceasta se
recuperează potrivit dispoziţiilor art. 26. Pentru investiţiile
realizate se poate calcula amortizare accelerată, cu excepţia
investiţiilor în clădiri. Contribuabilii care beneficiază de
facilităţile prevăzute la prezentul alineat nu pot aplica
prevederile art. 24 alin. (12).
(14)Facilităţile
fiscale privind impozitul pe profit din actele normative menţionate în
prezentul articol, precum şi cele care decurg din alte acte normative date
în aplicarea acestora rămân în vigoare până la termenele şi în
condiţiile stipulate de acestea.