TITLUL IX: Impozite
şi taxe locale
CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
În înţelesul
prezentului titlu, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)rangul
unei localităţi - rangul atribuit unei localităţi conform
legii;
b)zone din
cadrul localităţii - zone stabilite de consiliul local, în
funcţie de poziţia terenului faţă de centrul
localităţii, de reţelele edilitare, precum şi de alte
elemente specifice fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
conform documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism,
registrelor agricole, evidenţelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar
sau altor evidenţe agricole sau cadastrale care pot afecta valoarea
terenului.
Art. 248: Impozite
şi taxe locale
Impozitele şi
taxele locale sunt după cum urmează:
c)taxa
asupra mijloacelor de transport;
d)taxa
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor;
e)taxa
pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate;
CAPITOLUL II: Impozitul pe clădiri
(1)Orice
persoană care are în proprietate o clădire situată în România
datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care
în prezentul titlu se prevede diferit.
(2)Impozitul
prevăzut la alin. (1), numit în continuare impozit pe clădiri, se
datorează către bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în care este amplasată clădirea.
(3)În cazul
unei clădiri, aflată în administrarea sau în folosinţa,
după caz, a altei persoane şi pentru care se datorează chirie în
baza unui contract de închiriere, impozitul pe clădiri se datorează
de către proprietar.
(4)În cazul
în care o clădire se află în proprietatea comună a două sau
mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni ai clădirii
datorează impozitul pentru spaţiile situate în partea din
clădire aflată în proprietatea sa. în cazul în care nu se pot stabili
părţile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar
în comun datorează o parte egală din impozitul pentru clădirea
respectivă.
(5)În
înţelesul prezentului titlu, clădire este orice construcţie care
serveşte la adăpostirea de oameni, de animale, de obiecte, de
produse, de materiale, de instalaţii şi de altele asemenea.
(1)Impozitul
pe clădiri nu se datorează pentru:
1.clădirile
instituţiilor publice şi clădirile care fac parte din domeniul
public şi privat al unei unităţi administrativ-teritoriale, cu
excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
2.clădirile
care, potrivit legislaţiei în vigoare, sunt considerate monumente
istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee sau case memoriale, cu
excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
3.clădirile
care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult,
aparţinând cultelor religioase recunoscute de lege şi
părţile lor componente locale, cu excepţia incintelor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
4.clădirile
instituţiilor de învăţământ preuniversitar sau universitar,
autorizate provizoriu sau acreditate, cu excepţia incintelor care sunt
folosite pentru activităţi economice;
5.clădirile
unităţilor sanitare de interes naţional care nu au trecut în
patrimoniul autorităţilor locale;
6.clădirile
aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Regiei Autonome
"Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu
excepţia incintelor care sunt folosite pentru activităţi
economice;
7.clădirile
aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome
"Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", atribuite
conform legii;
8.construcţiile
şi amenajările funerare din cimitire, crematorii;
9.clădirile
sau construcţiile din parcurile industriale, ştiinţifice şi
tehnologice, potrivit legii;
10.clădirile
trecute în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale în lipsă de moştenitori legali sau
testamentari;
11.oricare
dintre următoarele construcţii speciale:
c)orice centrală hidroelectrică, centrală
termoelectrică, centrală nuclearoelectrică, staţie de transformare
şi de conexiuni, clădire şi construcţie specială
anexă a acesteia, post de transformare, reţea aeriană de
transport şi distribuţie a energiei electrice şi stâlpii
aferenţi acesteia, cablu subteran de transport, instalaţie
electrică de forţă;
d)canalizaţii şi reţele de telecomunicaţii subterane
şi aeriene;
e)căi de rulare, de incintă sau exterioare;
f)galerii subterane, planuri înclinate subterane şi rampe de
puţ;
j)baraje şi construcţii accesorii;
k)diguri, construcţii-anexe şi cantoane pentru intervenţii
la apărarea împotriva inundaţiilor;
l)construcţii hidrometrice, oceanografice, hidrometeorologice,
hidrotehnice, de îmbunătăţiri funciare, porturi, canale
navigabile cu ecluzele şi staţiile de pompare aferente canalelor;
m)poduri, viaducte, apeducte şi tuneluri;
n)reţele şi conducte pentru transportul sau distribuţia
apei, produselor petroliere, gazelor şi lichidelor industriale,
reţele şi conducte de termoficare şi reţele de canalizare;
s)instalaţii tehnologice, rezervoare şi bazine pentru
depozitare;
t)construcţii de natură similară stabilite prin
hotărâre a consiliului local.
(2)Construcţiile
de natură similară celor de la alin. (1) pct. 11 lit. a)-s), avizate
prin hotărâre a consiliilor locale, sunt scutite de impozit pe
clădire pe durata existenţei construcţiei, până când
intervin alte modificări.
(3)Impozitul
pe clădiri nu se datorează pentru clădirea unei persoane fizice
dacă:
a)clădirea
este o locuinţă nouă realizată în condiţiile Legii
locuinţei nr. 114/1996,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
sau
b)clădirea
este realizată pe bază de credite, în conformitate cu Ordonanţa
Guvernului nr. 19/1994
privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări
publice şi construcţii de locuinţe, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 82/1995, cu modificările şi
completările ulterioare.
(4)Scutirea
de impozit prevăzută la alin. (3) se aplică pentru o
clădire timp de 10 ani de la data dobândirii acesteia. în cazul
înstrăinării clădirii, scutirea de impozit nu se aplică
noului proprietar al clădirii.
Art. 251: Calculul
impozitului pentru persoane fizice
(1)În cazul
persoanelor fizice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea
cotei de impozitare la valoarea impozabilă a clădirii.
(2)Cota de
impozitare este de 0,2% pentru clădirile situate în mediul urban şi
de 0,1% pentru clădirile din mediul rural.
(3)Valoarea
impozabilă a unei clădiri se determină prin înmulţirea
suprafeţei construite desfăşurate a clădirii,
exprimată în metri pătraţi, cu valoarea corespunzătoare din
tabelul următor:
Tipul clădirii |
Clădire cu instalaţii de apă, canalizare, electrice
şi încălzire |
Clădire fără instalaţi de apă, canalizare,
electricitate sau încălzire |
1. Clădiri cu
pereţi sau cadre din beton armat, cărămidă arsă,
piatră naturală sau alte materiale asemănătoare |
5.300.000 |
3.100.000 |
2. Clădiri cu
pereţi din lemn, cărămidă nearsă, paiantă,
vălătucii şipci sau alte materiale asemănătoare |
1.400.000 |
900.000 |
3. Construcţii anexe
corpului principal al unei clădiri, având pereţii din beton,
cărămidă arsă, piatră sau alte materiale
asemănătoare |
900.000 |
800.000 |
4. Construcţii anexe
corpului principal al unei clădiri, având pereţii din lemn,
cărămidă nearsă, vălătuci, şipci sau alte
materiale asemănătoare |
500.000 |
300.000 |
5. Subsol, demisol sau
mansardă utilizată ca locuinţă |
75% din suma care s-ar aplica clădirii |
75% din suma care s-ar aplica clădirii |
6. Subsol, demisol sau
mansardă utilizată cu alte scopuri decât cel de locuinţă |
50% din suma care s-ar aplica clădirii |
50% din suma care s-ar aplica clădirii |
(4)Suprafaţa
construită desfăşurată a unei clădiri se
determină prin însumarea suprafeţelor secţiunilor tuturor
nivelurilor clădirii, inclusiv ale balcoanelor, logiilor sau ale celor
situate la subsol, exceptând suprafeţele podurilor care nu sunt utilizate
ca locuinţă şi suprafeţele scărilor şi teraselor
neacoperite.
(5)Valoarea
impozabilă a clădirii se ajustează în funcţie de amplasarea
clădirii, prin înmulţirea sumei determinate conform alin. (3) cu
coeficientul de corecţie corespunzător, prevăzut în
următorul tabel:
Zona în cadrul localităţii |
Rangul localităţii |
|||||
|
0 |
I |
II |
III |
IV |
V |
A |
1,30 |
1,25 |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
B |
1,25 |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
C |
1,20 |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
0,95 |
D |
1,15 |
1,10 |
1,05 |
1,00 |
0,95 |
0,90 |
(6)În cazul
unui apartament amplasat într-un bloc cu mai mult de 3 niveluri şi 8
apatia mente, coeficientul de corecţie prevăzut la alin. (5) se
reduce cu 0,10.
(7)În cazul
unei clădiri finalizate înainte de 1 ianuarie 1951, valoarea
impozabilă se reduce cu 15%
(8)În cazul
unei clădiri finalizate după 31 decembrie 1950 şi înainte de 1
ianuarie 1978 valoarea impozabilă se reduce cu 5%.
(9)Dacă
dimensiunile exterioare ale unei clădiri nu pot fi efectiv măsurate
pe conturul exterior, atunci suprafaţa construită
desfăşurată a clădirii se determină prin
înmulţirea suprafeţei utile a clădirii cu un coeficient de
transformare de 1,20.
Art. 252: Majorarea
impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri
(1)Dacă
o persoană fizică are în proprietate două sau mai multe
clădiri utilizate ca locuinţă, care nu sunt închiriate unei alte
persoane, impozitul pe clădiri se majorează după cum
urmează:
a)cu 15%
pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b)cu 50%
pentru cea de-a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c)cu 75%
pentru cea de-a treia clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
d)cu 100%
pentru cea de-a patra clădire şi următoarele în afara celei de
la adresa de domiciliu.
(2)În cazul
deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la
adresa de domiciliu, impozitul majorat se determină în funcţie de
ordinea în care proprietăţile au fost dobândite, aşa cum
rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(3)Persoanele
fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia să depună o
declaraţie specială la compartimentele de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora
îşi au domiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate
celelalte clădiri ale acestora. Modelul declaraţiei speciale va fi
cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a
Guvernului.
Art. 253: Calculul
impozitului datorat de persoanele juridice
(1)În cazul
persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin
aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2)Cota de
impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate
fi cuprinsă între 0,5% şi 1%, inclusiv.
(3)Valoarea
de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în
patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii,
conform prevederilor legale în vigoare.
(4)În cazul
unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea
amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15%.
(5)În cazul
unei clădiri care a fost reevaluată conform prevederilor legale în
vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată
în contabilitatea proprietarului imediat după reevaluare;
(6)În cazul
unei clădiri care a fost dobândită înainte de 1 ianuarie 1998 şi
care după această dată nu a fost reevaluată, cota
impozitului pe clădiri este stabilită de consiliul local între 5%
şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a clădirii,
până la data primei reevaluări, înregistrată în contabilitatea
persoanelor juridice.
(7)În cazul
unei clădiri ce face obiectul unui contract de leasing financiar se
aplică următoarele reguli:
a)impozitul
pe clădire se datorează de proprietar;
b)valoarea
care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea
clădirii înregistrată în contractul de leasing financiar.
(8)Impozitul
pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de
o persoană juridică aflată în funcţiune, în rezervă
sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost recuperată integral
pe calea amortizării.
Art. 254: Dobândirea,
înstrăinarea şi modificarea clădirilor
(1)În cazul
unei clădiri care a fost dobândită sau construită de o
persoană în cursul anului, impozitul pe clădire se datorează de
către persoana respectivă cu începere de la data de întâi a lunii
următoare celei în care clădirea a fost dobândită sau
construită.
(2)În cazul
unei clădiri care a fost înstrăinată, demolată sau
distrusă, după caz, în cursul anului, impozitul pe clădire
încetează a se mai datora de persoana respectivă cu începere de la
data de întâi a lunii următoare celei în care clădirea a fost
înstrăinată, demolată sau distrusă.
(3)În
cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe clădiri se
recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se
aplică acelei persoane.
(4)În cazul
extinderii, îmbunătăţirii, distrugerii parţiale sau al
altor modificări aduse unei clădiri existente, impozitul pe
clădire se recalculează începând cu data de întâi a lunii
următoare celei în care a fost finalizată modificarea.
(5)Orice
persoană care dobândeşte sau construieşte o clădire are
obligaţia de a depune o declaraţie de impunere la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în
termen de 30 de zile de la data dobândirii sau construirii.
(6)Orice
persoană care extinde, îmbunătăţeşte, demolează,
distruge sau modifică în alt mod o clădire existentă are
obligaţia să depună o declaraţie în acest sens la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în termen de 30 de zile de la data la care s-au produs aceste
modificări.
(1)Impozitul
pe clădiri se plăteşte anual, în patru rate egale, până la
datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2)Pentru
plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru
întregul an de către persoanele fizice, până la data de 15 martie a
anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%,
stabilită prin hotărâre a consiliului local.
CAPITOLUL III: Impozitul pe teren
(1)Orice
persoană care are în proprietate teren situat în România datorează
pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu
se prevede altfel.
(2)Impozitul
prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren, se
plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situat terenul.
(3)În cazul
unui teren, aflat în administrarea sau în folosinţa, după caz, a
altei persoane şi pentru care se datorează chirie/arendă în baza
unui contract de închiriere/arendare, impozitul pe teren se datorează de
către proprietar.
(4)În cazul
terenului care este deţinut în comun de două sau mai multe, persoane,
fiecare proprietar datorează impozit pentru partea din teren aflată
în proprietatea sa. în cazul în care nu se pot stabili părţile
individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar în comun
datorează o parte egală din impozitul pentru terenul respectiv.
Impozitul pe teren
nu se datorează pentru:
a)terenul
aferent unei clădiri, pentru suprafaţa de teren care este
acoperită de o clădire;
b)orice
teren al unui cult religios recunoscut de lege şi al unei
unităţi locale a acestuia, cu personalitate juridică;
c)orice
teren al unui cimitir, crematoriu;
d)orice
teren al unei instituţii de învăţământ preuniversitar
şi universitar, autorizată provizoriu sau acreditată;
e)orice
teren al unei unităţi sanitare de interes naţional care nu a
trecut în patrimoniul autorităţilor locale;
f)orice
teren deţinut, administrat sau folosit de către o instituţie
publică, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru
activităţi economice;
g)orice
teren aferent unei clădiri a unei instituţii publice sau unei
clădiri care face parte din domeniul public sau privat al unei
unităţi administrativ-teritoriale, exceptând suprafeţele
acestuia folosite pentru activităţi economice;
h)orice
teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada
cât durează ameliorarea acestuia;
i)terenurile
care prin natura lor şi nu prin destinaţia dată sunt improprii
pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de
iazuri, bălţi, lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele
folosite pentru activităţile de apărare împotriva
inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie
la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecţie
definite în lege, precum şi terenurile utilizate pentru exploatările
din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în
măsura în care nu afectează folosirea suprafeţei solului;
j)orice
terenuri legate de sistemele hidrotehnice sau de navigaţie, terenurile
aferente infrastructurii portuare, canalelor navigabile, inclusiv ecluzele
şi staţiile de pompare aferente acestora, precum şi terenurile
aferente lucrărilor de îmbunătăţiri funciare;
k)terenurile
ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri
principale administrate de Compania Naţională de Autostrăzi
şi Drumuri Naţionale din România - S.A., zonele de
siguranţă a acestora, precum şi terenurile din jurul pistelor
reprezentând zone de siguranţă;
l)terenurile
parcurilor industriale, ştiinţifice şi tehnologice, potrivit
legii;
m)terenurile
trecute în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
în lipsă de moştenitori legali sau testamentari;
n)terenurile
aferente clădirilor prevăzute la art. 250 alin. (1) pct. 6 şi 7,
cu excepţia celor folosite pentru activităţi economice.
Art. 258: Calculul
impozitului
(1)Impozitul
pe teren se stabileşte luând în calcul numărul de metri
pătraţi de teren, rangul localităţii în care este amplasat
terenul şi zona şi/sau categoria de folosinţă a terenului,
conform încadrării făcute de consiliul local.
(2)În cazul
unui teren amplasat în intravilan, impozitul pe teren se stabileşte prin
înmulţirea numărului de metri pătraţi ai terenului cu suma
corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Zona din cadrul localităţii |
Rangul localităţii |
|||||
|
0 |
I |
II |
III |
IV |
V |
A |
5,900 |
4,900 |
4,300 |
3,700 |
500 |
400 |
B |
4,900 |
3,700 |
3,000 |
2,500 |
400 |
300 |
C |
3,700 |
2,500 |
1,900 |
1,200 |
300 |
200 |
D |
2,500 |
1,200 |
1,000 |
700 |
200 |
100 |
(3)În cazul
unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la
altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu
construcţii, impozitul pe teren se stabileşte după cum
urmează:
a)prin
înmulţirea numărului de metri pătraţi de teren cu suma
corespunzătoare prevăzută la alin. (4);
b)prin
înmulţirea rezultatului de la lit. a) cu coeficientul de corecţie
corespunzător prevăzut la alin. (5).
(4)Numărul
de metri pătraţi de teren se înmulţeşte cu suma
corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:
Nr. crt. |
Categoria de folosinţă |
Zona |
|||
I |
II |
III |
IV |
||
1. |
Teren arabil |
15 |
12 |
10 |
8 |
2. |
Păşune |
12 |
10 |
8 |
6 |
3. |
Fâneaţă |
12 |
10 |
8 |
6 |
4. |
Vie |
25 |
20 |
15 |
10 |
5. |
Livadă |
30 |
25 |
20 |
15 |
6. |
Pădure sau alt teren
cu vegetaţie forestieră |
15 |
12 |
10 |
8 |
7. |
Teren cu apă |
8 |
6 |
4 |
X |
8. |
Drumuri şi căi
ferate |
X |
X |
X |
X |
9. |
Teren neproductiv |
X |
X |
X |
X |
(5)Suma
stabilită conform alin. (4) se înmulţeşte cu coeficientul de
corecţie corespunzător prevăzut în următorul tabel:
Rangul localităţii |
Coeficientul de corecţie |
0 |
8,00 |
I |
5,00 |
II |
4,00 |
III |
3,00 |
IV |
1,10 |
V |
1,00 |
(6)În cazul
unui teren amplasat în extravilan, indiferent de rangul localităţii,
categoria de folosinţă şi zona unde este situat, impozitul pe
teren este de 10.000 lei/ha.
Art. 259: Dobândiri
şi transferuri de teren, precum şi alte modificări aduse
terenului
(1)Pentru un
teren dobândit de o persoană în cursul unui an, impozitul pe teren se
datorează de la data de întâi a lunii următoare celei în care terenul
a fost dobândit.
(2)Pentru
orice operaţiune juridică efectuată de o persoană în cursul
unui an, care are ca efect transferul dreptului de proprietate asupra unui
teren, persoana încetează a mai datora impozitul pe teren începând cu
prima zi a lunii următoare celei în care a fost efectuat transferul
dreptului de proprietate asupra terenului.
(3)În
cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), impozitul pe teren se
recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se
aplică acelei persoane.
(4)Dacă
încadrarea terenului în funcţie de poziţie şi categorie de
folosinţă se modifică în cursul unui an sau în cursul anului
intervine un eveniment care modifică impozitul datorat pe teren, impozitul
datorat se modifică începând cu data de întâi a lunii următoare celei
în care a intervenit modificarea.
(5)Dacă
în cursul anului se modifică rangul unei localităţi, impozitul
pe teren se modifică pentru întregul teren situat în intravilan
corespunzător noii încadrări a localităţii, începând cu
data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a intervenit
această modificare.
(6)Orice
persoană care dobândeşte teren are obligaţia de a depune o
declaraţie privind achiziţia terenului la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în
termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după data
achiziţiei.
(7)Orice
persoană care modifică folosinţa terenului are obligaţia de
a depune o declaraţie privind modificarea folosinţei acestuia la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale în termen de 30 de zile, inclusiv, care urmează după
data modificării folosinţei.
(1)Impozitul
pe teren se plăteşte anual, în patru rate egale, până la datele
de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie, inclusiv.
(2)Pentru
plata cu anticipaţie a impozitului pe teren, datorat pentru întregul an de
către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului
respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%,
stabilită prin hotărâre a consiliului local.
CAPITOLUL IV: Taxa asupra mijloacelor de transport
(1)Orice
persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie
înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul
de transport, cu excepţia cazurilor în care în prezentul capitol se
prevede altfel.
(2)Taxa
prevăzută la alin. (1), denumită în continuare taxa asupra
mijloacelor de transport, se plăteşte la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde persoana îşi are
domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz.
(3)În cazul
unui mijloc de transport care face obiectul unui contract de leasing financiar,
taxa asupra mijlocului de transport se datorează de locator.
Taxa asupra
mijloacelor de transport nu se aplică pentru:
a)autoturismele,
motocicletele cu ataş şi mototriciclurile care aparţin
persoanelor cu handicap locomotor şi care sunt adaptate handicapului
acestora;
b)navele
fluviale de pasageri, bărcile şi luntrele folosite pentru transportul
persoanelor fizice cu domiciliul în Delta Dunării, Insula Mare a
Brăilei şi Insula Balta Ialomiţei;
c)mijloacele
de transport ale instituţiilor publice;
d)mijloacele
de transport ale persoanelor juridice, care sunt utilizate pentru servicii de
transport public de pasageri în regim urban sau suburban, inclusiv transportul
de pasageri în afara unei localităţi, dacă tariful de transport
este stabilit în condiţii de transport public.
(1)Taxa
asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul
mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2)În cazul
oricăruia dintre următoarele mijloace de transport cu tracţiune
mecanică, taxa asupra mijlocului de transport se calculează în
funcţie de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulţirea
fiecărui 500 cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
|
Mijloc de transport |
Valoarea taxei lei/500 cm3 sau fracţiune |
1. |
Autoturisme cu
capacitatea cilindrică de până la 2.000 cm3 inclusiv |
58.000 |
2. |
Autoturisme cu
capacitatea cilindrică de peste 2.000 cm3 |
72.000 |
3. |
Autobuze, autocare,
microbuze |
117.000 |
4. |
Alte vehicule cu
tracţiune mecanică cu masa totală maximă autorizată
de până la 12 tone inclusiv |
126.000 |
5. |
Tractoare înmatriculate |
78.000 |
6. |
Motociclete, motorete
şi scutere |
29.000 |
(3)În cazul
unui ataş, taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru
motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
(4)În cazul
unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată de
peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
|
|
Numărul axelor şi masa totală maximă
autorizată |
Taxa |
|
Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent
recunoscut |
Vehicule cu alt sistem de suspensie |
|||
I |
Vehicule cu două axe |
|
|
|
|
1. |
Masa peste 12 tone, dar
nu mai mult de 13 tone |
1.000.000 |
1.100.000 |
2. |
Masa peste 13 tone, dar
nu mai mult de 14 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
|
3. |
Masa peste 14 tone, dar
nu mai mult de 15 tone |
1.200.000 |
1.400.000 |
|
4. |
Masa peste 15 tone |
1.400.000 |
2.800.000 |
|
II |
Vehicule cu trei axe |
|
|
|
|
1. |
Masa peste 15 tone, dar
nu mai mult de 17 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
2. |
Masa peste 17 tone, dar
nu mai mult de 19 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
|
3. |
Masa peste 19 tone, dar
nu mai mult de 21 tone |
1.300.000 |
1.600.000 |
|
4. |
Masa peste 21 tone, dar
nu mai mult de 23 tone |
1.600.000 |
2.500.000 |
|
5. |
Masa peste 23 tone, dar
nu mai mult de 25 tone |
2.500.000 |
3.800.000 |
|
6. |
Masa peste 25 tone |
2.500.000 |
3.800.000 |
|
III |
Vehicule cu patru axe |
|
|
|
|
1. |
Masa peste 23 tone, dar
nu mai mult de 25 tone |
1.600.000 |
1.700.000 |
2. |
Masa peste 25 tone, dar
nu mai mult de 27 tone |
1.700.000 |
2.500.000 |
|
3. |
Masa peste 27 tone, dar
nu mai mult de 29 tone |
2.500.000 |
4.000.000 |
|
4. |
Masa peste 29 tone, dar
nu mai mult de 31 tone |
4.000.000 |
6.000.000 |
|
5. |
Masa peste 31 tone |
4.000.000 |
6.000.000 |
(5)În cazul
unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren rutier)
de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de
peste 12 tone, taxa asupra mijlocului de transport este egală cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
|
|
Numărul axelor şi masa totală maximă
autorizată |
Taxa |
||
Vehicule cu sistem de suspensie pneumatică sau un echivalent
recunoscut |
Vehicule cu alt sistem de suspensie |
||||
I |
Vehicule cu 2 +1 axe |
|
|
||
|
1. |
Masa peste 12 tone, dar
nu mai mult de 14 tone |
1.000.000 |
1.100.000 |
|
2. |
Masa peste 14 tone, dar
nu mai mult de 16 tone |
1.100.000 |
1.200.000 |
||
3. |
Masa peste 16 tone, dar
nu mai mult de 18 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
||
4. |
Masa peste 18 tone, dar
nu mai mult de 20 tone |
1.300.000 |
1.400.000 |
||
5. |
Masa peste 20 tone, dar
nu mai mult de 22 tone |
1.400.000 |
1.500.000 |
||
6. |
Masa peste 22 tone, dar
nu mai mult de 23 tone |
1.500.000 |
1.600.000 |
||
7. |
Masa peste 23 tone, dar
nu mai mult de 25 tone |
1.600.000 |
2.000.000 |
||
8. |
Masa peste 25 tone |
2.000.000 |
3.400.000 |
||
II |
Vehicule cu 2 + 2 axe |
|
|
||
|
1. |
Masa peste 23 tone, dar
nu mai mult de 25 tone |
1.200.000 |
1.300.000 |
|
2. |
Masa peste 25 tone, dar
nu mai mult de 26 tone |
1.300.000 |
1.600.000 |
||
3. |
Masa peste 26 tone, dar
nu mai mult de 28 tone |
1.600.000 |
2.000.000 |
||
4. |
Masa peste 28 tone, dar
nu mai mult de 29 tone |
2.000.000 |
2.300.000 |
||
5. |
Masa peste 29 tone, dar
nu mai mult de 31 tone |
2.300.000 |
3.700.000 |
||
6. |
Masa peste 31 tone, dar
nu mai mult de 33 tone |
3.700.000 |
5.200.000 |
||
7. |
Masa peste 33 tone, dar
nu mai mult de 36 tone |
5.200.000 |
7.900.000 |
||
8. |
Masa peste 36 tone |
5.200.000 |
7.900.000 |
||
III |
Vehicule cu 2 + 3 axe |
|
|
||
|
1. |
Masa peste 36 tone, dar
nu mai mult de 38 tone |
4.200.000 |
5.700.000 |
|
2. |
Masa peste 38 tone |
5.700.000 |
8.000.000 |
||
IV |
Vehicule cu 3 + 2 axe |
|
|
||
|
1. |
Masa peste 36 tone, dar
nu mai mult de 38 tone |
3.500.000 |
5.000.000 |
|
2. |
Masa peste 38 tone, dar
nu mai mult de 40 tone |
5.000.000 |
7.000.000 |
||
3. |
Masa peste 40 tone |
7.000.000 |
7.900.000 |
||
V |
Vehicule cu 3 + 3 axe |
|
|
||
|
1. |
Masa peste 36 tone, dar
nu mai mult de 38 tone |
2.800.000 |
3.100.000 |
|
2. |
Masa peste 38 tone, dar
nu mai mult de 40 tone |
3.100.000 |
3.700.000 |
||
3. |
Masa peste 40 tone |
3.700.000 |
7.500.000 |
||
(6)În cazul
unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o
combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), taxa asupra
mijlocului de transport este egală cu suma corespunzătoare din
tabelul următor:
Masa totală maximă autorizată |
Taxa |
a) Până la 1
tonă inclusiv |
59.000 |
b) Peste 1 tonă, dar
nu mai mult de 3 tone |
194.000 |
c) Peste 3 tone, dar nu
mai mult de 5 tone |
292.000 |
d) Peste 5 tone |
370.000 |
(7)În cazul
mijloacelor de transport pe apă, taxa pe mijlocul de transport este
egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor:
|
Mijlocul de transport pe apă |
Taxa |
1. |
Luntre, bărci
fără motor, scutere de apă, folosite pentru uz şi
agrement personal |
100.000 |
2. |
Bărci fără
motor, folosite în alte scopuri |
300.000 |
3. |
Bărci cu motor |
600.000 |
4. |
Bacuri, poduri plutitoare |
5.000.000 |
5. |
Şalupe |
3.000.000 |
6. |
Iahturi |
15.000.000 |
7. |
Remorchere şi
împingătoare |
|
|
a) Până la 500 CP
inclusiv |
3.000.000 |
|
b) Peste 500 CP, dar nu
peste 2.000 CP |
5.000.000 |
|
c) Peste 2.000 CP, dar nu
peste 4.000 CP |
8.000.000 |
|
d) Peste 4.000 CP |
12.000.000 |
8. |
Vapoare - pentru fiecare
1.000 tdw sau fracţiune din acesta |
1.000.000 |
9. |
Ceamuri, şlepuri
şi barje fluviale: |
|
|
a) Cu capacitatea de
încărcare până la 1.500 tone inclusiv |
1.000.000 |
|
b) Cu capacitatea de
încărcare de peste 1.500 tone, dar nu peste 3.000 tone |
1.500.000 |
|
c) Cu capacitatea de
încărcare de peste 3.000 tone |
2.500.000 |
(8)În
înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa
totală maximă autorizată a unui mijloc de transport se
stabileşte prin cartea de identitate a mijlocului de transport, prin
factura de achiziţie sau un alt document similar.
Art. 264: Dobândiri
şi transferuri ale mijloacelor de transport
(1)În cazul
unui mijloc de transport dobândit de o persoană în cursul unui an, taxa
asupra mijlocului de transport se datorează de persoană de la data de
întâi a lunii următoare celei în care mijlocul de transport a fost
dobândit.
(2)În cazul
unui mijloc de transport care este înstrăinat de o persoană în cursul
unui an sau este radiat din evidenţa fiscală a compartimentului de
specialitate al autorităţii de administraţie publică
locală, taxa asupra mijlocului de transport încetează să se mai
datoreze de acea persoană începând cu data de întâi a lunii următoare
celei în care mijlocul de transport a fost înstrăinat sau radiat din
evidenţa fiscală.
(3)În
cazurile prevăzute la alin. (1) sau (2), taxa asupra mijloacelor de
transport se recalculează pentru a reflecta perioada din an în care impozitul
se aplică acelei persoane.
(4)Orice
persoană care dobândeşte/transferă un mijloc de transport sau
îşi schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligaţia de
a depune o declaraţie cu privire la mijlocul de transport la compartimentul
de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale pe
a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul/punctul
de lucru în termen de 30 de zile inclusiv, de la modificarea survenită.
(1)Taxa
asupra mijlocului de transport se plăteşte anual, în patru rate
egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15
noiembrie, inclusiv.
(2)Pentru
plata cu anticipaţie a taxei auto, datorată pentru întregul an de
către persoanele fizice, până la data de 15 martie a anului
respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%,
stabilită prin hotărâre a consiliului local.
(3)În cazul
unui mijloc de transport deţinut de un nerezident, taxa asupra mijlocului
de transport se plăteşte integral în momentul înregistrării
mijlocului de transport la compartimentul de specialitate al
autorităţii de administraţie publică locală.
CAPITOLUL V: Taxa pentru eliberarea certificatelor,
avizelor şi a autorizaţiilor
Orice persoană
care trebuie să obţină un certificat, aviz sau altă
autorizaţie prevăzută în prezentul capitol trebuie să
plătească taxa menţionată în acest capitol la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau
autorizaţia necesară.
Art. 267: Taxa
pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizaţiilor de
construire şi a altor avize asemănătoare
(1)Taxa
pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală
cu suma stabilită de consiliul local în limitele prevăzute în tabelul
următor:
Suprafaţa pentru care se obţine certificatul de urbanism |
Taxa |
a) Până la 150 m2
inclusiv |
25.000-35.000 |
b) între 151 m2
şi 250 m2 inclusiv |
37.000-47.000 |
c) între 251 m2
şi 500 m2 inclusiv |
48.000-60.000 |
d) între 501 m2
şi 750 m2 inclusiv |
61.000-72.000 |
e) între 751 m2
şi 1.000 m2 inclusiv |
73.000-85.000 |
f) Peste 1.000 m2 |
85.000 + 130 pentru fiecare m2 care
depăşeşte 1.000 m2 |
(2)Taxa
pentru eliberarea certificatului de urbanism pentru o zonă rurală
este egală cu 50% din taxa stabilită conform alin. (1).
(3)Taxa
pentru eliberarea unei autorizaţii de construire pentru o clădire
care urmează a fi folosită ca locuinţă sau anexă la
locuinţă este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor
de construcţii.
(4)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de foraje sau excavări necesară
studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de
carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi
altor exploatări se calculează înmulţind numărul de metri
pătraţi de teren afectat de foraj sau de excavaţie cu o valoare
stabilită de consiliul local de până la 50.000 lei.
(5)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei necesare pentru lucrările de
organizare de şantier în vederea realizării unei construcţii,
care nu sunt incluse în altă autorizaţie de construire, este
egală cu 3% din valoarea autorizată a lucrărilor de organizare
de şantier.
(6)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de amenajare de tabere de corturi,
căsuţe sau rulote ori campinguri este egală cu 2% din valoarea
autorizată a lucrărilor de construcţie.
(7)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru chioşcuri,
tonete, cabine, spaţii de expunere, situate pe căile şi în
spaţiile publice, precum şi pentru amplasarea corpurilor şi a
panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor este de până la
50.000 lei pentru fiecare metru pătrat de suprafaţă ocupată
de construcţie.
(8)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru orice altă
construcţie decât cele prevăzute în alt alineat al prezentului
articol este egală cu 1% din valoarea autorizată a lucrărilor de
construcţie, inclusiv instalaţiile aferente.
(9)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiei de desfiinţare, totală sau
parţială, a unei construcţii este egală cu 0,1% din
valoarea impozabilă a construcţiei, stabilită pentru
determinarea impozitului pe clădiri. în cazul desfiinţării parţiale
a unei construcţii, taxa pentru eliberarea autorizaţiei se
modifică astfel încât să reflecte porţiunea din construcţie
care urmează a fi demolată.
(10)Taxa
pentru prelungirea unui certificat de urbanism sau a unei autorizaţii de
construire este egală cu 30% din cuantumul taxei pentru eliberarea
certificatului sau a autorizaţiei iniţiale.
(11)Taxa
pentru eliberarea unei autorizaţii privind lucrările de racorduri
şi branşamente la reţele publice de apă, canalizare, gaze,
termice, energie electrică, telefonie şi televiziune prin cablu se
stabileşte de consiliul local şi este de până la 75.000 lei
pentru fiecare racord.
(12)Taxa
pentru avizarea certificatului de urbanism de către comisia de urbanism
şi amenajarea teritoriului, de către primari sau de structurile de
specialitate din cadrul consiliului judeţean se stabileşte de
consiliul local în sumă de până la 100.000 lei.
(13)Taxa
pentru eliberarea certificatului de nomenclatură stradală şi
adresă se stabileşte de către consiliile locale în sumă de
până la 60.000 lei.
(14)Pentru
taxele prevăzute în prezentul articol, stabilite pe baza valorii
autorizate a lucrărilor de construcţie, se aplică
următoarele reguli:
a)taxa
datorată se stabileşte pe baza valorii lucrărilor de
construcţie declarate de persoana care solicită avizul şi se
plăteşte înainte de emiterea avizului;
b)în termen
de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcţie, dar
nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizaţia
respectivă, persoana care a obţinut autorizaţia trebuie să
depună o declaraţie privind valoarea lucrărilor de
construcţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale;
c)până
în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situaţia
finală privind valoarea lucrărilor de construcţii,
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale are obligaţia de a stabili taxa datorată pe baza
valorii reale a lucrărilor de construcţie;
d)până
în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate
al autorităţii administraţiei publice locale a emis valoarea
stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă
suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizaţia
sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea
administraţiei publice locale.
(15)În cazul
unei autorizaţii de construire emise pentru o persoană fizică,
valoarea reală a lucrărilor de construcţie nu poate fi mai
mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform
art. 251.
Art. 268: Taxa
pentru eliberarea autorizaţiilor pentru a desfăşura o activitate
economică şi a altor autorizaţii similare
(1)Taxa
pentru eliberarea unei autorizaţii pentru desfăşurarea unei
activităţi economice este stabilită de către consiliul
local în sumă de până la 100.000 lei, în mediul rural, şi de
până la 500.000 lei, în mediul urban.
(2)Taxa
pentru eliberarea autorizaţiilor sanitare de funcţionare se
stabileşte de consiliul local şi este de până la 120.000 lei.
(3)Taxa
pentru eliberarea de copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte
asemenea planuri, deţinute de consiliile locale, se stabileşte de
către consiliul local şi este de până la 200.000 lei.
(4)Taxa
pentru eliberarea certificatelor de producător se stabileşte de
către consiliile locale şi este de până la 500.000 lei.
Taxa pentru
eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor nu se
datorează pentru:
a)certificat
de urbanism sau autorizaţie de construire pentru lăcaş de cult
sau construcţie anexă;
b)certificat
de urbanism sau autorizaţie de construire pentru dezvoltarea, modernizarea
sau reabilitarea infrastructurilor din transporturi care aparţin
domeniului public al statului;
c)certificat
de urbanism sau autorizaţie de construire, pentru lucrările de
interes public judeţean sau local;
d)certificat
de urbanism sau autorizaţie de construire, dacă beneficiarul
construcţiei este o instituţie publică;
e)autorizaţie
de construire pentru autostrăzile şi căile ferate atribuite prin
concesionare, conform legii.
CAPITOLUL VI: Taxa pentru folosirea mijloacelor de
reclamă şi publicitate
Art. 270: Taxa
pentru serviciile de reclamă şi publicitate
(1)Orice
persoană, care beneficiază de servicii de reclamă şi
publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de
înţelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata
taxei prevăzute în prezentul articol, cu excepţia serviciilor de
reclamă şi publicitate realizate prin mijloacele de informare în
masă scrise şi audiovizuale.
(2)Taxa
prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa
pentru servicii de reclamă şi publicitate, se plăteşte la
bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale în raza
căreia persoana prestează serviciile de reclamă şi
publicitate.
(3)Taxa
pentru servicii de reclamă şi publicitate se calculează prin
aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclama şi
publicitate.
(4)Cota
taxei se stabileşte de consiliul local, fiind cuprinsă între 1%
şi 3%.
(5)Valoarea
serviciilor de reclamă şi publicitate cuprinde orice plată
obţinută sau care urmează a fi obţinută pentru
serviciile de reclamă şi publicitate, cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată.
(6)Taxa
pentru servicii de reclamă şi publicitate se varsă la bugetul
local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a
intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă
şi publicitate.
Art. 271: Taxa
pentru afişaj în scop de reclama şi publicitate
(1)Orice
persoană care utilizează un panou, afişaj sau structură de
afişaj pentru reclamă şi publicitate într-un loc public
datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol
către bugetul local al autorităţii administraţiei publice
locale în raza căreia este amplasat panoul, afişajul sau structura de
afişaj respectivă.
(2)Valoarea
taxei pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se
calculează anual, prin înmulţirea numărului de metri
pătraţi sau a fracţiunii de metru pătrat a suprafeţei
afişajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de
consiliul local, astfel:
a)în cazul
unui afişaj situat în locul în care persoana derulează o activitate
economică, suma este de până la 200.000 lei;
b)în cazul
oricărui alt panou, afişaj sau structură de afişaj pentru
reclamă şi publicitate, suma este de până la 150.000 lei.
(3)Taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate se
recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracţiunea
din lună dintr-un an calendaristic în care se afişează în scop
de reclamă şi publicitate.
(4)Taxa
pentru afişajul în scop de reclamă şi publicitate se
plăteşte anual, anticipat sau trimestrial, în patru rate egale,
până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie şi 15 noiembrie,
inclusiv.
(5)Consiliile
locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afişaj în
scop de reclamă şi publicitate să depună o declaraţie
anuală la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale.
(1)Taxa
pentru serviciile de reclamă şi publicitate şi taxa pentru
afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se aplică
instituţiilor publice, cu excepţia cazurilor când acestea fac
reclamă unor activităţi economice.
(2)Taxa
prevăzută în prezentul articol, denumită în continuare taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, nu se
aplică unei persoane care închiriază panoul, afişajul sau
structura de afişaj unei alte persoane, în acest caz taxa
prevăzută la art. 270 fiind plătită de această
ultimă persoană.
(3)Taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se
datorează pentru afişele, panourile sau alte mijloace de reclamă
şi publicitate amplasate în interiorul clădirilor.
(4)Taxa
pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate nu se
aplică pentru panourile de identificare a instalaţiilor energetice,
marcaje de avertizare sau marcaje de circulaţie, precum şi alte
informaţii de utilitate publică şi educaţionale.
(5)Nu se
datorează taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate
pentru afişajul efectuat pe mijloacele de transport care nu sunt
destinate, prin construcţia lor, realizării de reclamă şi
publicitate.
CAPITOLUL VII: Impozitul pe spectacole
(1)Orice
persoană care organizează o manifestare artistică, o
competiţie sportivă sau altă activitate distractivă în
România are obligaţia de a plăti impozitul prevăzut în prezentul
capitol, denumit în continuare impozitul pe spectacole.
(2)Impozitul
pe spectacole se plăteşte la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia are loc manifestarea artistica,
competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
Art. 274: Calculul
impozitului
(1)Cu
excepţiile prevăzute la art. 275, impozitul pe spectacole se
calculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată din
vânzarea biletelor de intrare şi a abonamentelor.
(2)Cota de
impozit se determină după cum urmează:
a)în cazul
unui spectacol de teatru, ca de exemplu o piesă de teatru, balet,
operă, operetă, concert filarmonic sau altă manifestare
muzicală, prezentarea unui film la cinematograf, un spectacol de circ sau
orice competiţie sportivă internă sau internaţională,
cota de impozit este egală cu 2%;
b)în cazul
oricărei alte manifestări artistice decât cele enumerate la lit. a),
cota de impozit este egală cu 5%.
(3)Suma
primită din vânzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor nu cuprinde
sumele plătite de organizatorul spectacolului în scopuri caritabile,
conform contractului scris intrat în vigoare înaintea vânzării biletelor
de intrare sau a abonamentelor.
(4)Persoanele
care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu
prezentul articol au obligaţia de:
a)a
înregistra biletele de intrare şi/sau abonamentele la compartimentul de
specialitate al autorităţii administraţiei publice locale care
îşi exercită autoritatea asupra locului unde are loc spectacolul;
b)a
anunţa tarifele pentru spectacol în locul unde este programat să
aibă loc spectacolul, precum şi în orice alt loc în care se vând
bilete de intrare şi/sau abonamente;
c)a preciza
tarifele pe biletele de intrare şi/sau abonamente şi de a nu încasa
sume care depăşesc tarifele precizate pe biletele de intrare
şi/sau abonamente;
d)a emite
un bilet de intrare şi/sau abonament pentru toate sumele primite de la
spectatori;
e)a
asigura, la cererea compartimentului de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale, documentele justificative privind calculul
şi plata impozitului pe spectacole;
f)a se
conforma oricăror altor cerinţe privind tipărirea,
înregistrarea, avizarea, evidenţa şi inventarul biletelor de intrare
şi a abonamentelor, care sunt precizate în normele elaborate în comun de
Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei
şi Internelor, contrasemnate de Ministerul Culturii şi Cultelor
şi Agenţia Naţională pentru Sport.
Art. 275: Reguli
speciale pentru videoteci şi discoteci
(1)În cazul
unei manifestări artistice sau al unei activităţi distractive
care are loc într-o videotecă sau discotecă, impozitul pe spectacole
se calculează pe baza suprafeţei incintei prevăzute în prezentul
articol.
(2)Impozitul
pe spectacole se stabileşte pentru fiecare zi de manifestare
artistică sau de activitate distractivă, prin înmulţirea
numărului de metri pătraţi ai suprafeţei incintei
videotecii sau discotecii cu suma stabilită de consiliul local, astfel:
a)în cazul
videotecilor, suma este de până la 1.000 lei;
b)în cazul
discotecilor, suma este de până la 2.000 lei.
(3)Impozitul
pe spectacole se ajustează prin înmulţirea sumei stabilite, potrivit
alin. (2), cu coeficientul de corecţie corespunzător, precizat în
tabelul următor:
Rangul localităţii |
Coeficient de corecţie |
0 |
8,00 |
I |
5,00 |
II |
4,00 |
III |
3,00 |
IV |
1,10 |
V |
1,00 |
(4)Persoanele
care datorează impozitul pe spectacole stabilit în conformitate cu
prezentul articol au obligaţia de a depune o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale privind spectacolele programate pe durata unei luni
calendaristice. Declaraţia se depune până la data de 15, inclusiv, a
lunii precedente celei în care sunt programate spectacolele respective.
Impozitul pe
spectacole nu se aplică spectacolelor organizate în scopuri umanitare.
(1)Impozitul
pe spectacole se plăteşte lunar până la data de 15, inclusiv, a
lunii următoare celei în care a avut loc spectacolul.
(2)Orice
persoană care datorează impozitul pe spectacole are obligaţia de
a depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al
autorităţii administraţiei publice locale, până la data
stabilită pentru fiecare plată a impozitului pe spectacole. Formatul
declaraţiei se precizează în normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
(3)Persoanele
care datorează impozitul pe spectacole răspund pentru calculul corect
al impozitului, depunerea la timp a declaraţiei şi plata la timp a
impozitului.
CAPITOLUL VIII: Taxa hotelieră
(1)Consiliul
local poate institui o taxă pentru şederea într-o unitate de cazare,
într-o localitate asupra căreia consiliul local îşi exercită
autoritatea, dar numai dacă taxa se aplică conform prezentului
capitol.
(2)Taxa
pentru şederea într-o unitate de cazare, denumită în continuare taxa
hotelieră, se încasează de către persoanele juridice prin
intermediul cărora se realizează cazarea, o dată cu luarea în
evidenţă a persoanelor cazate.
(3)Unitatea
de cazare are obligaţia de a vărsa taxa colectată în
conformitate cu alin. (2) la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată aceasta.
(1)Taxa
hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de
cazare practicate de unităţile de cazare.
(2)Cota
taxei se stabileşte de consiliul local şi este cuprinsă între
0,5% şi 5%. în cazul unităţilor de cazare amplasate într-o
staţiune turistică, cota taxei poate varia în funcţie de clasa
cazării în hotel.
(3)Taxa
hotelieră se datorează pentru întreaga perioadă de şedere,
cu excepţia cazului unităţilor de cazare amplasate într-o
staţiune turistică, atunci când taxa se datorează numai pentru o
singură noapte, indiferent de perioada reală de cazare.
Taxa hotelieră
nu se aplică pentru:
a)persoanele
fizice în vârstă de până la 18 ani inclusiv;
b)persoanele
fizice cu handicap grav sau accentuat ori persoanele invalide de gradul I sau
II;
d)persoanele
fizice aflate pe durata satisfacerii stagiului militar;
f)văduvele
de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au
recăsătorit;
g)persoanele
fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare;
h)soţul
sau soţia uneia dintre persoanele fizice menţionate la lit. b)-g),
care este cazat/cazată împreună cu o persoană
menţionată la lit. b)-g).
(1)Unităţile
de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul
local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei
în care s-a colectat taxa hotelieră de la persoanele care au plătit
cazarea.
(2)Unităţile
de cazare au obligaţia de a depune lunar o declaraţie la
compartimentul de specialitate al autorităţii administraţiei
publice locale, până la data stabilită pentru fiecare plată a
taxei hoteliere, inclusiv. Formatul declaraţiei se precizează în
normele elaborate în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(1)Pentru
funcţionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor
fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale.
(2)Domeniile
în care consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, pot adopta taxe speciale pentru
serviciile publice locale, precum şi cuantumul acestora se stabilesc în
conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 45/2003
privind finanţele publice locale.
(1)Consiliile
locale sau consiliile judeţene pot institui o taxă zilnică de
până la 100.000 lei pentru utilizarea temporară a locurilor publice
şi pentru vizitarea muzeelor, a caselor memoriale sau a monumentelor
istorice, de arhitectură şi arheologice.
(2)Consiliul
local sau consiliul judeţean poate institui taxe zilnice de până la
100.000 lei pentru deţinerea sau utilizarea echipamentelor destinate în
scopul obţinerii de venit. Taxa se aplică claselor de echipamente
precizate de consiliul local.
(3)Consiliul
local poate stabili o taxă anuală de până la 300.000 lei pentru
fiecare din următoarele vehicule lente:
2.autoexcavator
(excavator pe autoşasiu);
6.excavator
cu racleţi pentru săpat şanţuri, excavator cu rotor pentru
săpat şanţuri sau excavator pe pneuri;
7.freză
autopropulsată pentru canale sau pentru pământ stabilizat;
9.încărcător
cu o cupă pe pneuri;
10.instalaţie
autopropulsată de sortare-concasare;
13.macara
turn autopropulsată;
14.maşină
autopropulsată pentru oricare din următoarele:
b)construcţia
şi întreţinerea drumurilor;
c)decopertarea
îmbrăcăminţii asfaltice la drumuri;
15.şasiu
autopropulsat cu ferăstrău pentru tăiat lemne;
18.utilaj
multifuncţional pentru întreţinerea drumurilor;
19.vehicul
pentru pompieri pentru derularea furtunurilor de apă;
20.vehicul
pentru măcinat şi compactat deşeuri;
21.vehicul
pentru marcarea drumurilor;
22.vehicul
pentru tăiat şi compactat deşeuri.
(4)Taxele
prevăzute la alin. (1)-(3) se calculează şi se plătesc în
conformitate cu procedurile elaborate de consiliul local.
CAPITOLUL XI: Scutiri şi facilităţi comune
Art. 284: Scutiri
şi facilităţi pentru persoanele fizice
(1)Impozitul
pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum
şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi art. 283 nu se aplică
pentru:
b)persoanele
fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi
persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în
străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi în alte
legi.
(2)Impozitul
pe clădiri, impozitul pe teren şi taxa asupra mijloacelor de
transport nu se aplică persoanelor fizice prevăzute la art. 6 şi
art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 privind cinstirea eroilor-martiri
şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor,
precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie
1989, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
(3)Impozitul
pe clădiri şi impozitul pe teren nu se aplică văduvelor de
război şi văduvelor veteranilor de război care nu s-au
recăsătorit.
(4)Impozitul
pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru eliberarea autorizaţiilor
de funcţionare pentru activităţi economice şi viza anuală
a acestora nu se aplică pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat
şi persoanele invalide de gradul I sau II.
(5)În cazul
unei clădiri, al unui teren sau al unui mijloc de transport deţinut
în comun de o persoană fizică prevăzută la alin. (1), (2),
(3) sau (4), scutirea fiscală se aplică integral pentru
proprietăţile deţinute în comun de soţi.
(6)Scutirea
de la plata impozitului pe clădiri se aplică doar clădirii
folosite ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la alin. (1), (2),
(3) sau (4).
(7)Scutirea
de la plata impozitului pe teren se aplică doar terenului aferent
clădirii utilizate ca domiciliu de persoanele fizice prevăzute la
alin. (1), (2), (3) sau (4).
(8)Scutirea
de la plata impozitului prevăzută la alin. (1), (2), (3) sau (4) se
aplică unei persoane începând cu prima zi a lunii următoare celei în
care persoana depune documentele justificative în vederea scutirii.
(9)Persoanele
fizice şi/sau juridice române care reabilitează sau modernizează
termic clădirile de locuit pe care le deţin în proprietate, în
condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 29/2000 privind reabilitarea termică
a fondului construit existent şi stimularea economisirii energiei termice,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 325/2002, sunt scutite de impozitul pentru
aceste clădiri pe perioada de rambursare a creditului obţinut pentru
reabilitarea termică, precum şi de taxele pentru eliberarea
autorizaţiei de construire pentru lucrările de reabilitare
termică.
(10)Impozitul
pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum
şi alte taxe prevăzute la art. 282 şi 283 se reduc cu 50%, în
conformitate cu Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 privind acordarea unor facilităţi
persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele
localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia
Biosferei "Delta Dunării", republicată, cu
modificările ulterioare, pentru persoanele fizice care domiciliază
şi trăiesc în localităţile precizate în:
a)Hotărârea
Guvernului nr. 323/1996
privind aprobarea Programului special pentru sprijinirea dezvoltării
economico-sociale a unor localităţi din Munţii Apuseni, cu
modificările ulterioare;
b)Hotărârea
Guvernului nr. 395/1996
pentru aprobarea Programului special privind unele măsuri şi
acţiuni pentru sprijinirea dezvoltării economico-sociale a
judeţului Tulcea şi a Rezervaţiei Biosferei "Delta
Dunării", cu modificările ulterioare.
(11)Nu se
datorează taxa asupra succesiunii prevăzută de Ordonanţa
Guvernului nr. 12/1998
privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, republicată,
cu modificările ulterioare, dacă procedura succesorală se
dezbate în termen de 1 an de la data decesului autorului bunurilor. De scutire
beneficiază şi cei care solicită dezbaterea succesiunii în
termen de 1 an de la intrarea în vigoare a prezentului act normativ.
Art. 285: Scutiri
şi facilităţi pentru persoanele juridice
1) Impozitul pe
clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa
pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor, precum
şi alte taxe locale precizate la art. 282 şi art. 283 nu se
aplică:
a)oricărei
instituţii sau unităţi care funcţionează sub
coordonarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
cu excepţia incintelor folosite pentru activităţi economice;
b)fundaţiilor
testamentare constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta
şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum
şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi
cultural;
c)organizaţiilor
umanitare care au ca unică activitate întreţinerea şi
funcţionarea căminelor de bătrâni şi a caselor pentru
ocrotirea copiilor orfani şi a copiilor străzii.
(2)Impozitul
pe clădiri şi impozitul pe teren se reduc cu 50% pentru acele
clădiri şi terenul aferent deţinute de persoane juridice, care
sunt utilizate exclusiv pentru prestarea de servicii turistice pe o
perioadă de maximum 5 luni pe durata unui an calendaristic.
(3)Impozitul
pe clădiri se reduce cu 50% pentru clădirile nou construite
deţinute de co-operaţiile de consum sau
meşteşugăreşti, dar numai pentru primii 5 ani de la data
achiziţiei clădirii.
Art. 286: Scutiri
şi facilităţi stabilite de consiliile locale
(1)Consiliul
local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri sau o
reducere a acestuia pentru o clădire folosită ca domiciliu de
persoana fizică ce datorează acest impozit.
(2)Consiliul
local poate acorda scutire de la plata impozitului pe teren sau o reducere a
acestuia pentru terenul aferent clădirii folosite ca domiciliu al
persoanei fizice care datorează acest impozit.
(3)Consiliul
local poate acorda scutire de la plata impozitului pe clădiri şi a
impozitului pe teren sau o reducere a acestora pentru persoanele ale căror
venituri lunare sunt mai mici decât salariul minim pe economie ori constau în
exclusivitate din ajutor de şomaj şi/sau pensie de
asistenţă socială.
(4)În cazul
unei calamităţi naturale, consiliul local poate acorda scutire de la
plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren, precum şi a
taxei pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiei de
construire sau o reducere a acestora.
(5)Scutirea
de la plata impozitelor sau reducerile acestora prevăzute la alin. (1),
(2), (3) sau (4) se aplică persoanei respective cu începere de la data de
întâi a lunii următoare celei în care persoana depune documentele
justificative în vederea scutirii sau reducerii.
(6)Consiliul
local poate acorda scutirea de la plata impozitului pe teren sau reducerea
acestuia pentru terenul aferent investiţiilor derulate în conformitate cu
Legea nr. 332/2001
privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în
economie, cu modificările ulterioare, pe toată perioada
executării acestora, până la punerea în funcţiune, dar nu mai
mult de 3 ani de la data începerii lucrărilor.
CAPITOLUL XII: Alte dispoziţii comune
Art. 287: Majorarea
impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile
judeţene
Consiliul local sau
consiliul judeţean, după caz, poate majora anual cu maximum 20%,
faţă de nivelul stabilit pentru anul 2004, în funcţie de
condiţiile specifice zonei, orice impozit sau taxă locală
prevăzută în prezentul titlu, cu excepţia taxelor prevăzute
la art. 295 alin. (11) lit. b)-d).
Art. 288: Deciziile
consiliilor locale şi judeţene privind impozitele şi taxele
locale
(1)Consiliile
locale şi judeţene adoptă deciziile cu privire la stabilirea
impozitelor şi taxelor locale pentru un an calendaristic până la data
de 31 mai inclusiv a anului calendaristic precedent.
(2)Primarii
şi preşedinţii consiliilor judeţene asigură publicarea
corespunzătoare a oricărei hotărâri a consiliului local sau
judeţean respectiv.
Art. 289: Accesul
la informaţii privind impozitele şi taxele locale
Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura accesul
gratuit la informaţii privind impozitele şi taxele locale.
Art. 290: Depunerea
declaraţiilor de persoanele juridice
Orice persoană
juridică care datorează plata impozitului pe clădiri, a
impozitului pe teren sau a taxei asupra mijloacelor de transport are
obligaţia de a calcula impozitul sau taxa respectivă şi de a
depune o declaraţie la compartimentul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale până la data de 31 ianuarie inclusiv a
anului calendaristic pentru care se calculează impozitul sau taxa.
Art. 291: Controlul
şi colectarea impozitelor şi taxelor locale
Autorităţile
administraţiei publice locale şi organele speciale ale acestora,
după caz, sunt responsabile pentru stabilirea, controlul şi
colectarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a amenzilor
şi penalizărilor aferente.
Art. 292: Indexarea
impozitelor şi taxelor locale
(1)În cazul
oricărui impozit sau taxe locale care constă într-o anumită
sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei,
sumele respective se indexează anual pentru a reflecta rata estimată
a inflaţiei pentru anul următor, dacă rata estimată a
inflaţiei depăşeşte 5%.
(2)Sumele
indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice
şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, emisă până la data de 30
aprilie, inclusiv, a fiecărui an.
Elaborarea normelor
pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice
şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(1)Nerespectarea
prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, potrivit dispoziţiilor legale
în vigoare.
(2)Constituie
contravenţii următoarele fapte:
a)depunerea
peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin.
(5) şi (6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267
alin. (14) lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290;
b)nedepunerea
declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 254 alin. (5) şi
(6), art. 259 alin. (6) şi (7), art. 264 alin. (4), art. 267 alin. (14)
lit. b), art. 277 alin. (2), art. 281 alin. (2) şi art. 290.
(3)Contravenţia
prevăzută la alin. (2) lit. a) se sancţionează cu
amendă de la 500.000 lei la 1.000.000. lei, iar cea de la lit. b) cu
amendă de la 1.000.000 lei la 3.000.000 lei.
(4)Încălcarea
normelor tehnice privind tipărirea, înregistrarea, vânzarea, evidenţa
şi gestionarea, după caz, a abonamentelor şi a biletelor de intrare
la spectacole constituie contravenţie şi se sancţionează cu
amendă de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.
(5)Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către
primari şi persoane împuternicite din cadrul compartimentelor de
specialitate ale autorităţii administraţiei publice locale.
(6)În cazul
persoanelor juridice, limitele minime şi maxime ale amenzilor
prevăzute la alin. (3) şi (4) se majorează cu 300%.
(7)Limitele
amenzilor prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) se actualizează
prin hotărâre a Guvernului.
(8)Contravenţiilor
prevăzute la alin. (1), (2) şi (4) li se aplică
dispoziţiile legii.
CAPITOLUL XIV: Dispoziţii finale
Art. 295: Implicaţii
bugetare ale impozitelor şi taxelor locale
(1)Impozitele
şi taxele locale, precum şi amenzile şi penalităţile
aferente acestora constituie venituri la bugetele locale ale
unităţilor administrativ-teritoriale.
(2)Impozitul
pe clădiri, precum şi amenzile şi penalităţile
aferente acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia este situată clădirea
respectivă.
(3)Impozitul
pe teren, precum şi amenzile şi penalităţile aferente
acestuia constituie venituri la bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale
în raza căreia este situat terenul respectiv.
(4)Cu
excepţiile prevăzute la alin. (5), taxa asupra mijlocului de
transport, precum şi amenzile şi penalităţile aferente
acesteia constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale în raza căreia trebuie înmatriculat mijlocul de
transport respectiv.
(5)Veniturile
provenite din taxa asupra mijlocului de transport stabilită în
concordanţă cu prevederile art. 263 alin. (4) şi (5), precum
şi amenzile şi penalizările aferente se pot utiliza exclusiv
pentru lucrări de întreţinere, modernizare, reabilitare şi
construire a drumurilor locale şi judeţene, din care 60% constituie
venituri la bugetul local şi 40% constituie venituri la bugetul
judeţean. În cazul municipiului Bucureşti, taxa constituie venituri
în proporţie de 60% la bugetele sectoarelor şi 40% la bugetul
municipiului Bucureşti.
(6)Taxele
locale prevăzute la capitolul V din prezentul titlu constituie venituri
ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale. Pentru
eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de
construire de către preşedinţii consiliilor judeţene, cu
avizul primarilor comunelor, taxele datorate constituie venit în proporţie
de 50% la bugetul local al comunelor şi de 50% la bugetul local al
consiliului judeţean.
(7)Taxa
pentru servicii de reclamă şi publicitate, precum şi amenzile
şi penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde sunt prestate serviciile de
reclamă şi publicitate. Taxa pentru afişaj în scop de
reclamă şi publicitate, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde este situat afişajul,
panoul sau structura pentru afişajul în scop de reclamă şi
publicitate.
(8)Impozitul
pe spectacole, precum şi amenzile şi penalizările aferente
constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde are loc manifestarea artistică,
competiţia sportivă sau altă activitate distractivă.
(9)Taxa
hotelieră, precum şi amenzile şi penalizările aferente
constituie venituri la bugetul local al unităţii
administrativ-teritoriale unde este situat hotelul.
(10)Celelalte
taxe locale prevăzute la art. 283, precum şi amenzile şi
penalizările aferente constituie venituri la bugetul local al
unităţii administrativ-teritoriale unde este situat locul public sau
echipamentul respectiv sau unde trebuie înmatriculat vehiculul lent.
(11)Constituie
venit la bugetul local sumele provenite din:
a)dobânda
pentru plata cu întârziere a impozitelor şi taxelor locale;
b)taxele
judiciare de timbru prevăzute de lege;
c)taxele de
timbru prevăzute de lege;
d)taxele
extrajudiciare de timbru prevăzute de lege.
(12)Sumele
prevăzute la alin. (11) se ajustează pentru a reflecta rata
inflaţiei în conformitate cu normele elaborate în comun de Ministerul
Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi
Internelor.
Art. 296: Dispoziţii
tranzitorii
(1)Până
la data de 31 decembrie 2004, nivelul impozitelor şi taxelor
prevăzute în prezentul titlu este cel stabilit prin hotărârile
consiliilor locale adoptate în anul 2003 pentru anul 2004, potrivit legii, cu
excepţia taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi art. 271.
(2)Pentru
anul 2004, nivelul taxelor prevăzute la art. 267, 268 şi 271 va fi
stabilit prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în termen de 45 de
zile de la data publicării prezentului Cod fiscal în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(3)Prevederile
art. 258 alin. (6) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar
prevederile art. 287, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
(4)Taxele
speciale adoptate de consiliile locale, până la data de 31 mai 2003,
pentru anul fiscal 2004, care contravin prevederilor art. 282, îşi
încetează valabilitatea la data intrării în vigoare a prezentului
cod.