H O T
Ă R Â R E
pentru modificarea şi
completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul
fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004
H
O T Ă R Â R E
pentru modificarea şi completarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate
prin Hotărârea Guvernului nr.44/2004
În temeiul art.108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul
României adoptă prezenta hotărâre.
Art.I. - Normele metodologice de
aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr.44/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr.112 din 6 februarie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
A.
Titlul I - Dispozitii generale
1. La punctul 21, alineatul (1) se
modifica si va avea urmatorul cuprins:
"21.
(1) Persoanele juridice romane au
obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu nerezidentii care executa pe
teritoriul Romaniei prestari de servicii de natura lucrarilor de constructii,
de montaj, activitatilor de supraveghere, activitatilor de consultanta, de
asistenta tehnica si a oricaror altor activitati care pot constitui sediu
permanent in Romania.
Inregistrarea contractelor se
efectueaza la organele fiscale teritoriale in a caror raza persoanele juridice
romane beneficiare ale activitatilor de mai sus isi au domiciliul fiscal,
conform legii, potrivit procedurii instituite prin ordin al Agentiei Nationale
de Administrare Fiscala.
Contractele incheiate de persoane
juridice romane cu nerezidentii pentru activitati desfasurate in afara
teritoriului Romaniei nu fac obiectul inregistrarii, potrivit prezentelor
dispozitii.
B. Titlul II – Impozitul pe profit
1. Punctul 5 se abrogă.
2. Punctul 6 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
˝6. Veniturile obţinute
din activităţi economice de către contribuabilii
prevăzuţi la art. 15 alin. (1) lit. f), g) şi h) din Codul
fiscal şi care sunt utilizate în alte scopuri decât cele expres
menţionate la literele respective se supun impozitării cu cota
prevăzută la art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În vederea
stabilirii bazei impozabile, din veniturile obţinute se scad cheltuielile
efectuate în scopul realizării acestor venituri.˝
3. La punctul
12, liniuţa a doua a paragrafului II si ultimul paragraf, se modifică şi vor avea
următorul cuprins:
„[...]
- rezervele din reevaluarea
mijloacelor fixe, potrivit prevederilor art. 22 alin.(5) din Codul fiscal.
[...]
Veniturile
şi cheltuielile generate de evaluarea ulterioara şi
executarea instrumentelor financiare derivate, înregistrate potrivit
reglementărilor contabile, sunt luate în calcul la stabilirea profitului
impozabil.”
4. Punctul 20 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
„c) veniturile din anularea
cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau
anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi
veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;”
Norme metodologice:
„20. Sunt considerate venituri
neimpozabile veniturile prin care se recuperează cheltuielile pentru care
nu s-a acordat deducere la momentul efectuării lor, cum sunt:
rambursările de impozit pe profit plătit în perioadele anterioare,
restituirea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere,
veniturile din anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli
nedeductibile la data constituirii lor şi altele asemenea.”
5. Punctul 21 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
„d) veniturile neimpozabile,
prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte
normative.”
Norme metodologice:
„ 21. Contribuabilii pentru care
prin acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative s-a
prevăzut faptul că profitul aferent anumitor activităţi nu
este impozabil sunt obligaţi să organizeze şi să
conducă evidenţa contabilă pentru delimitarea veniturilor
şi a cheltuielilor aferente acestora. La determinarea profitului
aferent acestor activităţi se iau în calcul şi cheltuielile de
conducere şi administrare şi alte cheltuieli comune ale
contribuabilului, proporţional cu veniturile obţinute din aceste
activităţi, în situaţia în care evidenţa contabilă nu
asigură informaţia necesară identificării acestora,
după caz.”
6. Punctul 23 se completează cu
două noi litere, lit.e) şi f), cu următorul cuprins:
„ 23. [...]
e) pierderile tehnologice care sunt
cuprinse în norma de consum proprie necesară pentru fabricarea unui produs
sau prestarea unui serviciu.
f)
cheltuielile efectuate pentru transportul salariaţilor la şi de la
locul de muncă. ”
7. Punctul 27
se modifică şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
e) cheltuielile de transport
şi cazare în ţară şi în străinătate, efectuate de
către salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte
persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme;
Norme metodologice
„ 27. Calitatea de administrator
rezultă din actul constitutiv al contribuabilului sau contractul de
administrare/mandat. În sensul art. 21 alin.(2) lit.e) din Codul fiscal,
persoanele fizice asimilate salariaţilor cuprind şi:
- directorii
care işi desfăşoară activitatea în baza contractului de
mandat, potrivit legii;
- persoanele
fizice rezidente şi/sau nerezidente detaşate, potrivit legii, în
situaţia în care contribuabilul suportă drepturile legale cuvenite acestora . ”
8. Punctul 42 se modifică
şi va avea următorul cuprins :
„42.
În sensul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,
cheltuielile privind stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a altor cauze de
forţă majoră, sunt considerate cheltuieli deductibile la
calculul profitului impozabil, în măsura în care acestea se găsesc
situate în zone declarate, potrivit prevederilor legale speciale pentru fiecare
domeniu, afectate de
calamităţi naturale sau de alte cauze de forţă majoră.
Totodată, sunt considerate deductibile şi cheltuielile privind
stocurile şi mijloacele fixe amortizabile distruse de epidemii, epizootii,
accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice,
conjuncturi externe şi în caz de război. Fenomenele sociale sau economice,
conjuncturile externe şi în caz de război sunt cele prevăzute de
Legea privind rezervele de stat nr. 82/1992, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.”
9. Punctul 43 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„43.
Sunt considerate cheltuieli făcute în favoarea participanţilor
următoarele:
a) cheltuielile cu amortizarea,
întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport utilizate de către
participanţi, în favoarea acestora;
b) bunurile,
mărfurile şi serviciile acordate participanţilor, precum şi
lucrările executate în favoarea acestora;
c) cheltuielile
cu chiria şi întreţinerea spaţiilor puse la dispoziţie
acestora;
d) cheltuieli
reprezentând diferenţa dintre preţul de piaţă şi
preţul de cumpărare preferenţial, în cazul tranzacţiilor cu
acţiuni efectuate în cadrul sistemului stock options plan;
e) alte
cheltuieli în favoarea acestora.”
10. După punctul 47 se introduce un nou punct, pct.471, cu
următorul cuprins:
Codul fiscal:
„ i) cheltuielile aferente
veniturilor neimpozabile, cu excepţia celor prevăzute la art. 20 lit.
c); ”
Norme
metodologice:
„ 471.
Veniturile din dividende primite de la persoane juridice române sau
străine nu au, pentru determinarea
profitului impozabil, cheltuieli
aferente. ”
11.
Punctul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ 48. Pentru a deduce cheltuielile
cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau
alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ
următoarele condiţii:
-
serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie
executate în baza unui contract încheiat între părţi;
justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin:
situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte de
lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale
corespunzătoare;
- contribuabilul trebuie să
dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul
activităţilor desfăşurate.”
Nu
intră sub incidenţa condiţiei privitoare la încheierea
contractelor de prestări de servicii, prevăzută la art.21 alin.
(4) lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, serviciile cu caracter ocazional prestate
de persoane fizice autorizate şi de persoane juridice, cum sunt: cele de
întreţinere şi reparare a activelor, serviciile poştale,
serviciile de comunicaţii şi de multiplicare, parcare, transport
şi altele asemenea.”
12. Punctul 50 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„ 50. Cota de 5% reprezentând
rezerva prevăzută la art. 22 alin.(1) lit.a) din Codul fiscal se
aplică asupra diferenţei dintre totalul veniturilor, din care se scad
veniturile neimpozabile, şi totalul cheltuielilor, din care se scad
cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile aferente veniturilor
neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculează cumulat
de la începutul anului şi este deductibilă la calculul profitului
impozabil trimestrial sau anual, după caz. În veniturile neimpozabile care
se scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervă sunt incluse
veniturile prevăzute la art. 20 din Codul fiscal, cu excepţia celor
prevăzute la lit. c) din acelaşi articol. Rezervele astfel
constituite se completează sau se diminuează în funcţie de
nivelul profitului contabil din perioada de calcul. De asemenea, majorarea sau
diminuarea rezervelor astfel constituite se efectuează şi în
funcţie de nivelul capitalului social subscris şi vărsat sau al
patrimoniului.˝
În situaţia în care, urmare efectuării
unor operaţiuni de reorganizare, rezerva legală a persoanei juridice
beneficiare depăşeşte a cincea parte din capitalul social sau
din patrimoniul social, după caz, diminuarea rezervei legale, la nivelul
prevăzut de lege, nu este obligatorie .˝
13. Punctul 82 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„ 82. La calculul
impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează
existenţa în urma operaţiunilor de lichidare nu sunt impozitate:
rezervele constituite din profitul net, sumele aferente unor reduceri ale cotei
de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul
perioadei de funcţionare, potrivit legii, rezervele constituite din
diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din
evaluarea disponibilului în devize, în
conformitate cu actele normative în vigoare, dacă legea nu prevede
altfel.”
14. Punctele 95, 96 si 97 se
abrogă.
15. După punctul 1001
se introduce un nou punct, pct.1002, cu următorul cuprins:
Codul fiscal:
Art.36[...]
(4)
Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul dividendelor
plătite de o persoană juridică română unei alte persoane
juridice române, dacă beneficiarul dividendelor deţine minimum 15%,
respectiv 10%, începând cu anul 2009, din titlurile de participare ale acesteia
la data plăţii dividendelor, pe o perioadă de 2 ani
împliniţi până la data plăţii acestora. Prevederile
prezentului alineat se aplică după data aderării României
Norme metodologice:
„1002. Intră sub incidenţa
prevederilor alin.(4) şi dividendele distribuite si plătite,
după data de 1 ianuarie 2007, chiar dacă acestea sunt distribuite din
profiturile nerepartizate ale exerciţiilor financiare anterioare anului
2007, în măsura în care beneficiarul îndeplineşte condiţiile
prevăzute de acest alineat .
În sensul prevederilor alin.(4), condiţia
privitoare la perioada de deţinere a participaţiei minime are în
vedere o perioadă de 2 ani consecutivi, împliniţi la data
plăţii dividendelor. “
C. Titlul III - Impozitul pe venit
1. La punctul
Norme
metodologice:
9. În categoria veniturilor din agricultura si silvicultura considerate neimpozabile se cuprind:
-
veniturile realizate de proprietar/arendas din valorificarea în stare naturala
a produselor obtinute de pe terenurile agricole si silvice, proprietate privata
sau luate în arenda. Începând cu data de 1
ianuarie 2009 sunt impozabile
veniturile banesti realizate din
valorificarea produselor agricole obtinute dupa recoltare, în stare naturala,
de pe terenurile agricole proprietate privata sau luate în arenda, catre
unitati specializate pentru colectare, unitati de procesare industriala sau
catre alte unitati, pentru utilizare ca atare.
2. La punctul
21^1(...).
Începând cu 1 ianuarie 2009 sunt venituri comerciale, veniturile obtinute din activitati desfasurate în cadrul fermei familiale cu caracter comercial, altele decât cele care se încadreaza în prevederile art. 42 lit. k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele care sunt impozitate potrivit prevederilor art. 74 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
3. Punctele 31 si 35 in aplicarea
art.47 se abroga.
4. Punctul
1432 , in aplicarea articolului 66 alineatul(8) se abroga.
5. Punctul
1444 , in aplicarea articolului 67 alineatul(3) litera d) se
abroga.
6. Punctul 146 , in
aplicarea art. 70, se modifica si va avea urmatorul cuprins:
¨146. Începând cu 1 ianuarie 2008, impozitul lunar
aferent venitului din pensii se calculeaza prin aplicarea cotei de impunere de
16% asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat prin deducerea din venitul
din pensii, în ordine, a urmatoarelor:
- a
contributiilor obligatorii calculate, retinute si suportate de persoana
fizica si
- a unei sume neimpozabile lunare de 1.000 lei.¨
D. TITLUL IV - Impozitul
pe veniturile microîntreprinderilor
1. Punctul 14 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
„14. La calculul impozitului pe
venit datorat de microîntreprinderile care îşi încetează
existenţa în urma operaţiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare
nu sunt impozitate: rezervele constituite din profitul net, rezervele
constituite din diferenţe de curs favorabil aferente capitalului social în
devize sau disponibilului în devize, precum si sumele aferente unor reduceri
ale cotei de impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanţare
pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, pentru
societăţile care pe parcursul perioadei de funcţionare au fost
şi plătitoare de impozit pe profit .”
E. Titlul V - Impozitul pe veniturile
obtinute din Romania de nerezidenti si impozitul pe reprezentantele firmelor
straine infiintate in Romania
1.
La punctul 15, alineatele (1) si (3) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
“15. (1) Nerezidentii care au realizat
venituri din Romania pentru a beneficia de prevederile conventiilor de evitare
a dublei impuneri vor depune, in momentul realizarii venitului, la platitorul
de venituri originalul sau copia certificatului de rezidenta fiscala sau al
documentului prevazut la pct. (13) alin. (1), tradus si legalizat de organul
autorizat din Romania.”
[…]
“15. (3) Platitorul de venit este
raspunzator pentru primirea in termenul stabilit a originalului sau copiei
certificatului de rezidenta fiscala sau a documentului prevazut la pct. 13
alin. (1) si pentru aplicarea prevederilor din conventiile de evitare a dublei
impuneri incheiate de Romania cu diverse state.”
F. Titlul VI - Taxa
pe Valoarea Adaugata
1.
Pct. 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Cod fiscal: Art. 1252
Aplicare teritorială
(1) În sensul prezentului
titlu:
a) ”Comunitate” şi
“teritoriu comunitar” înseamnă teritoriile statelor membre astfel cum sunt
definite în prezentul articol;
b) ”Stat membru” şi
“teritoriul statului membru” înseamnă teritoriul fiecarui stat membru al
Comunităţii pentru care se aplică Tratatul de înfiinţare a
Comunităţii Europene, în conformitate cu art. 299 din Tratat, cu
excepţia teritoriilor prevăzute la alin. (2) şi (3);
c) ”teritorii terţe”
sunt teritoriile prevăzute la alin. (2) şi (3);
d) “ţară
terţă” înseamnă orice stat sau teritoriu pentru care nu se
aplică prevederile Tratatului de
înfiinţare a Comunităţii Europene.
(2) Următoarele
teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii, se
exclud din teritoriul Comunitar din punct de vedere al taxei:
a) Republica Federală
Germania:
1. Insula Heligoland;
2. teritoriul Busingen;
b) Regatul Spaniei:
1. Ceuta;
2. Melilla;
c) Republica Italiană:
1. Livigno;
2. Campione d'Italia;
3. apele italiene ale Lacului
Lugano.
(3) Următoarele
teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Comunităţii, se
exclud din teritoriul Comunitar din punct de vedere al taxei:
a) Insulele Canare;
b) Republica Franceză:
teritoriile din străinătate;
c) Muntele Athos.
d) Insulele Aland;
e) Insulele Channel;
(4) Se consideră ca
fiind incluse în teritoriile următoarelor state membre teritoriile
menţionate mai jos:
a) Republica Franceză:
Principatul Monaco;
b) Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord: Insula Man;
c) Republica Cipru: zonele
Akrotiri şi Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord.
Norme metodologice:
1. (1) Bunurile de origine
din teritoriile excluse prevăzute,
la art. 1252 alin.(2) şi (3) din Codul fiscal, trebuie
importate din perspectiva taxei dacă sunt transportate în teritoriul
Comunităţii.
(2) Insula Man, Principatul
Monaco şi zonele aflate sub suveranitatea Marii Britanii şi a
Irlandei de Nord de la Akrotiri şi Dhekelia sunt considerate teritorii ale
statelor membre, iar operaţiunile cu originea sau destinaţia în:
a) Insula Man, sunt considerate cu originea sau
destinaţia în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
b) Principatul Monaco, sunt considerate cu originea
sau destinaţia în Republica Franceză;
c) zonele
aflate sub suveranitatea Marii Britanii şi a Irlandei de Nord de la Akrotiri
şi Dhekelia, sunt considerate cu originea sau cu destinaţia în
Republica Cipru.”
2. La punctul 2, alineatele
(3)-(5), (13), (15) şi (16) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Codul fiscal: ART. 126 Operaţiuni
Impozabile
[...]
(8) Nu sunt considerate operaţiuni impozabile
în România:
[...]
c) achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, în sensul
prevederilor art. 1522, atunci când vânzătorul este o
persoană impozabilă revânzătoare, care acţionează în
această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde
sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane
impozabile, în sensul art. 313 şi 326 din Directiva 112, sau vânzătorul
este organizator de vânzări prin licitaţie publică, care
acţionează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în
statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul art. 333 din
Directiva 112;
[...]
Norme metodologice:
2.[...]
(3) În sensul art. 126 alin.
(3) lit. b) din Codul fiscal, achiziţia intracomunitară de mijloace
noi de transport efectuată de orice persoană impozabilă sau
neimpozabilă sau de orice persoană
juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o
operaţiune impozabilă în România pentru care nu sunt aplicabile
regulile referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare
prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, dacă locul
respectivei achiziţii intracomunitare este în România conform art. 1321
din Codul fiscal. (4) În sensul art. 126 alin. (3) lit. c)
din Codul fiscal achiziţia intracomunitară de produse accizabile,
efectuată de o persoană impozabilă sau de o persoană
juridică neimpozabilă este întotdeauna considerată o
operaţiune impozabilă în România pentru care nu sunt aplicabile
regulile referitoare la plafonul de achiziţii intracomunitare
prevăzut la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, dacă locul
respectivei achiziţii intracomunitare este în România conform art. 1321
din Codul fiscal .
(5) Echivalentul în lei al
plafonului pentru achiziţii intracomunitare de 10.000 EURO, prevăzut
la art. 126 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, aplicabil în cursul
unui an calendaristic se determină pe baza cursului valutar de schimb comunicat
de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor.
Rotunjirea se face prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai
mare decât 5, şi prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5.
[...]
(13) Prevederile art. 126
alin. (8) lit. b) din Codul fiscal se aplică pentru livrarea de bunuri
efectuată de către un furnizor care este înregistrat în scopuri de
TVA în primul stat membru către un cumpărător revânzător
care este înregistrat în scopuri de TVA în al doilea stat membru, altul decât
cel din care începe transportul efectiv al bunurilor, şi care este
urmată de livrarea aceloraşi bunuri de către
cumpărătorul revânzător către beneficiarul livrării,
care este înregistrat în scopuri de TVA în al treilea stat membru, dacă se
îndeplinesc următoarele condiţii:
a) bunurile sunt expediate
sau transportate direct din primul stat membru al furnizorului către al
treilea stat membru al beneficiarului livrării; şi
b) relaţia de transport
al bunurilor, din primul stat membru în
al treilea stat membru, trebuie să existe între furnizor şi
cumpărătorul revânzător, oricare dintre aceştia putând fi
responsabil pentru transportul bunurilor, în conformitate cu condiţiile
Incoterms sau în conformitate cu prevederile contractuale. Dacă transportul
este realizat de beneficiarul livrării nu sunt aplicabile măsurile de
simplificare pentru operaţiuni triunghiulare.
[...]
(15) În situaţia
prevăzută la alin. (14), cumpărătorul revânzător
trebuie să îndeplinească următoarele obligaţii:
a) să nu înscrie
achiziţia efectuată din primul stat membru în declaraţia
recapitulativă privind achiziţiile intracomunitare
prevăzută la art. 156^4 alin. (2) din Codul fiscal;
b) să înscrie livrarea
efectuată către beneficiarul livrării din al treilea stat membru
în rubrica "Livrări intracomunitare scutite" a decontului de
taxă;
c) să înscrie în
declaraţia recapitulativă pentru livrări intracomunitare scutite
de taxă, prevăzută la art. 156^4 alin. (1) din Codul fiscal,
următoarele date:
1. codul de înregistrare în
scopuri de TVA din al treilea stat membru, al beneficiarului livrării;
2. codul T în rubrica
corespunzătoare;
3. valoarea livrării
efectuate;
d) să emită factura
prevăzută la art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, în care se vor înscrie:
1. la rubrica
prevăzută la art. 155 alin. (5) lit. c) din Codul fiscal, codul
său de înregistrare în scopuri de TVA în România;
2. la rubrica
prevăzută la art. 155 alin. (5) lit. e) din Codul fiscal, numele,
adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA în celălalt stat
membru al beneficiarului livrării;
3. menţionarea în
cuprinsul facturii că beneficiarul livrării este persoana
obligată la plata taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de
bunuri efectuată în celălalt stat membru şi o referire la art.
141 din Directiva 112.
(16) Dacă în
situaţia prevăzută la alin. (13) România este al treilea stat
membru al beneficiarului livrării, achiziţia intracomunitară de
bunuri efectuată de cumpărătorul revânzător, care ar avea
locul în România conform art. 132^1 alin. (1) din Codul fiscal, nu este
operaţiune impozabilă în România, dacă se îndeplinesc cumulativ
următoarele condiţii:
a) cumpărătorul
revânzător nu este stabilit în România, dar este înregistrat în scopuri de
TVA în al doilea stat membru;
b) achiziţia
intracomunitară de bunuri este efectuată de cumpărătorul
revânzător, în vederea efectuării unei livrări ulterioare a
acestor bunuri în România;
c) beneficiarul livrării
este o persoană impozabilă sau o persoană juridică
neimpozabilă, înregistrată în scopuri de TVA în România conform art.
153 sau 153^1 din Codul fiscal;
d) beneficiarul livrării este obligat,
conform art. 150 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal,
e) beneficiarul livrării înscrie
achiziţia efectuată în rubrica "Achiziţii
intracomunitare" din decontul de taxă prevăzut la art. 156^2 sau
la art. 156^3 din Codul fiscal, precum şi în declaraţia recapitulativă
pentru achiziţii intracomunitare de bunuri, prevăzută la art.
156^4 alin. (2) din Codul fiscal.”
3. La punctul 3
alineatele (4) şi (5) se
modifică şi vor avea următorul cuprins:
“Codul fiscal: : art. 127 Persoane impozabile şi activitatea
economică
[...]
(7) Prin excepţie de la prevederile alin.
(1), orice persoană care efectuează ocazional o livrare
intracomunitară de mijloace de transport noi va fi considerată
persoană impozabilă pentru orice astfel de livrare.
[...]
Norme metodologice:
[...]
“ (4) În situaţia în care
instituţia publică desfăşoară activităţi
pentru care este tratată ca persoană impozabilă, instituţia
publică este considerată persoană impozabilă numai în
legătură cu acele activităţi sau, după caz, cu partea
din structura organizatorică prin care sunt realizate acele
activităţi.
(5) În sensul art. 127 alin.
(7) din Codul fiscal, persoana fizică devine persoană impozabilă
numai în cazul unei livrări intracomunitare de mijloace de transport noi,
de asemenea orice altă persoană juridică neimpozabilă se
consideră persoană impozabilă pentru livrarea
intracomunitară de mijloace
de transport noi. Aceste persoane nu sunt obligate să se înregistreze în
scopuri de TVA conform art. 153 pentru aceste livrări intracomunitare de
mijloace de transport noi în conformitate cu prevederile art. 153 alin.(3) din
Codul fiscal.”
4. La punctul 4
alineatele (1), (6) si (7) se
modifică şi vor avea
următorul cuprins:
“Codul fiscal: art. 127 Persoane
impozabile şi activitatea economică
[...]
(8) În condiţiile şi
în limitele prevăzute în norme, este considerat ca o persoană
impozabilă unică un grup de persoane impozabile stabilite în România
care, independente fiind din punct de vedere juridic, sunt în relaţii strânse
una cu alta din punct de vedere organizatoric, financiar şi economic.
[...]
Norme metodologice:
4. (1) În sensul art. 127
alin. (8) din Codul fiscal, grupul de persoane impozabile stabilite în România,
independente din punct de vedere juridic şi aflate în strânsă
legătură din punct de vedere financiar, economic şi
organizatoric poate opta să fie tratat ca o persoana impozabila unica, numită grup fiscal, cu următoarele condiţii:
a) o persoană
impozabilă nu poate face parte decât dintr-un singur grup fiscal; şi
b) opţiunea trebuie să se refere la o perioadă de cel
puţin doi ani; şi
c) toate persoanele
impozabile din grup trebuie să aplice aceeaşi perioadă
fiscală;
[...]
(6) Organul fiscal
competent va lua o decizie oficială prin care să aprobe sau să
refuze implementarea grupului fiscal şi va comunica acea decizie
reprezentantului grupului precum şi fiecărui organ fiscal în
jurisdicţia căruia se află membrii grupului fiscal, în termen de
60 de zile de la data primirii cererii menţionate la alin. (5).
(7) Implementarea
grupului fiscal va intra în vigoare în prima zi din cea de-a doua lună
următoare datei deciziei menţionate la alin. (6).”
[...]
5. Punctul 5 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal: art. 127 Persoane impozabile şi activitatea
economică
[...]
(10) Asocierile în participaţiune nu dau
naştere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint
venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu
au personalitate juridică şi sunt constituite în temeiul legii, sunt
tratate drept asocieri în participaţiune.
Norme metodologice:
5. Evidenţa
operaţiunilor derulate de asocierile prevăzute la art.127 alin. (10)
se realizează potrivit prevederilor
pct. 79 alin.(4).”
6. La punctul
6 alineatele (4), (6), (8) şi (10)
se modifică şi vor avea urmatorul cuprins:
“Codul fiscal: art. 128 Livrarea de bunuri
[...]
(7) Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a
acestora, efectuat cu ocazia transferului de active, sau după caz şi
de pasive, indiferent dacă este realizat ca urmare a vânzarii, sau ca
urmare a unor operaţiuni precum divizarea, fuziunea ori ca aport în
natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de
bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă.
Primitorul este considerat a fi succesorul cedentului în ceea ce priveşte
ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.
(8)Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1):
a) bunurile distruse ca
urmare a unor calamităţi naturale sau a unor cauze de forţă
majoră, precum şi bunurile pierdute sau furate, dovedite legal,
astfel cum sunt prevăzute prin norme;
[...]
(12) În sensul prezentului
titlu, nontransferul reprezintă expedierea sau transportul unui bun din
România în alt stat membru, de persoana impozabilă sau de altă persoană
în contul său, pentru a fi utilizat în scopul uneia din următoarele
operaţiuni:
a) livrarea bunului
respectiv realizată de persoana impozabilă pe teritoriul statului
membru de destinaţie a bunului expediat sau transportat în condiţiile
prevăzute la art. 132 alin. (5) şi (6) privind vânzarea la distanţă;
[...]
Norme metodologice:
6.[...]
(4) În sensul art. 128 alin.
(4) lit. d) din Codul fiscal,casarea activelor corporale fixe de natura
bunurilor de capital prevăzute la art. 149 din Codul fiscal nu constituie
livrare de bunuri. Se aplică prevederile art. 149 din Codul fiscal, pentru
activele corporale fixe de natura bunurilor de capital casate dacă la
achiziţia sau, după caz, transformarea, modernizarea, fabricarea,
construcţia acestora taxa a fost dedusă total sau parţial,
şi dacă următoarele operaţiuni au intervenit în
legătură cu un bun de capital după data aderării:
achiziţia sau, după caz fabricarea, construcţia, prima utilizare
după modernizare sau transformare.
[...]
(6) Se consideră
transfer parţial de active în sensul art. 128 alin. (7) din Codul fiscal,
transferul tuturor activelor, sau a unei părţi din activele investite într-o anumită ramură a
activităţii economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură
independentă, capabilă să efectueze activităţi
economice separate. De asemenea se consideră că transferul
parţial are loc şi în cazul în care bunurile imobile în care sunt
situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate
altor ramuri ale activităţii aflate în uzul cedentului.
[...]
(8) În sensul art. 128 alin.
(8) lit. a) din Codul fiscal :
a) prin cauze de forţă majoră se
înţelege:
1. incendiu, dovedit
prin documente de asigurare şi/sau alte rapoarte oficiale;
2. război,
război civil, acte de terorism;
3. orice alte evenimente pentru care se poate invoca
forţa majoră ;
b)prin bunuri pierdute se intelege bunurile dispărute
in urma unor calamitati naturale, cum ar fi: inundatiile, alunecarile de teren,
sau unor cauze de forta majoră;
c) prin bunuri furate se intelege bunurile lipsa din
gestiune, neimputabile, al caror furt este dovedit prin documente acceptate de
societăţile de asigurare si rapoarte oficiale ale organelor de
poliţie;
d)bunurile care sunt distruse, pierdute, sau furate, din motivele
menţionate la lit. a)-c), care pot fi dovedite de persoana
impozabilă, nu consituie livrare de bunuri în sensul art. 128 alin.(8) lit. a) din Codul
fiscal.
[...]
(10) Prevederile art. 148 si
149 din Codul fiscal, referitoare la
ajustarea dreptului de deducere nu se aplica in situatiile in care conform art.
128 alin.(8) din Codul fiscal nu se considera ca are loc o livrare de bunuri cu
plata.
7. La punctul 7
alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul
cuprins:
Norme metodologice:
7. (1) Normele metodologice
prevăzute la pct. 6 alin. (2) si (3) se aplică în mod
corespunzător şi pentru prestările de servicii prevăzute la
art. 129 alin. (2) din Codul fiscal.
(2)Transmiterea
folosinţei bunurilor în cadrul unui contract de leasing este
considerată prestare de servicii conform art. 129 alin.(3) lit. a) din
Codul fiscal. La sfârşitul perioadei de leasing, dacă
locatorul/finanţatorul
transferă locatarului/utilizatorului dreptul de proprietate
asupra bunului, la solicitarea acestuia,
operaţiunea reprezintă o
livrare de bunuri pentru valoarea la care se face transferul. Se consideră
a fi sfârşitul perioadei de leasing şi data la care locatarul/utilizatorul poate opta pentru
cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dar nu
mai devreme de 12 luni. Dacă opţiunea de cumpărare a bunului de
către locatar/utilizator se exprimă înainte de derularea a 12 luni
consecutive de la data începerii contractului de leasing, respectiv data de la
care bunul este pus la dispoziţia locatarului/utilizatorului, se consideră că nu a mai avut loc o operaţiune de leasing,
ci o livrare de bunuri la data la care bunul a fost pus la dispoziţia
locatarului/utilizatorului. Dacă în cursul derulării unui contract de
leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul
locatorului/finanţatorului sau o cesiune a contractului de leasing
financiar prin care se schimbă locatorul/finanţatorul,
operaţiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând că persoana
care preia contractul de leasing continuă persoana cedentului.
Operaţiunea este considerată în continuare prestare de servicii,
persoana care preia contractul de leasing având aceleaşi obligaţii ca
şi cedentul în ceea ce priveşte taxa.
[...]
8. Punctul 10
se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ Codul fiscal: Art. 132 Locul livrării de
bunuri
(1) Se consideră a fi locul livrării de bunuri:
a) locul unde se gasesc bunurile in
momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt
expediate sau transportate de furnizor, de cumpărător sau de un
terţ. Dacă locul livrării, stabilit conform prezentei prevederi,
se situează în afara teritoriului comunitar, locul livrării realizate
de către importator şi locul oricărei livrări ulterioare se
consideră în statul membru de import al bunurilor, iar bunurile se
consideră a fi transportate sau expediate din statul membru de import;
b) locul unde se
efectuează instalarea sau montajul, de către furnizor sau de
către altă persoană în numele furnizorului, în cazul bunurilor
care fac obiectul unei instalări sau unui montaj;
c) locul unde se găsesc
bunurile atunci când sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, în
cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
Norme metodologice:
10. (1) În sensul art. 132
alin. (1) lit. a) din Codul fiscal bunurile sunt considerate a fi transportate
de furnizor, de cumpărător, sau de un terţ care
acţionează în numele şi în contul unuia dintre aceştia,
dacă ori furnizorul ori cumpărătorul este persoana
însărcinată să realizeze transportul. Terţa persoană
care realizează transportul în numele şi în contul furnizorului sau
al cumpărătorului este transportatorul, sau orice altă
persoană care intervine în numele şi în contul furnizorului sau al cumpărătorului în realizarea
serviciului de transport.
(2) Prevederile art. 132 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal nu se
aplică în situaţia în care cumparatorul a optat pentru calitatea de
importator al bunurilor conform prevederilor pct. 59 alin.(1) lit.c).
(3) Conform art. 132 alin.
(1) lit. c) din Codul fiscal, locul livrării este locul unde bunurile sunt
puse la dispoziţia cumpărătorului în cazul în care bunurile nu
sunt transportate sau expediate. În categoria bunurilor care nu sunt transportate
sau expediate se cuprind bunurile imobile, precum şi orice alte bunuri
mobile corporale care deşi sunt livrate, între vânzător şi
cumpărător nu există relaţie de transport. Exemplu: o
persoană impozabilă A stabilită în România livrează bunuri
unei alte persoane impozabile B stabilite în alt stat membru sau în România.
Bunurile sunt transportate direct la C, o altă persoană care
cumpără bunurile de la B. În primul caz persoana obligată
să realizeze transportul este A sau
B. Pe relaţia A - B se
consideră o livrare cu transport, iar pe relaţia B - C, se
consideră o livrare fără transport. În al doilea caz, dacă
persoana obligată să realizeze transportul este C, pe relaţia A
- B se consideră o livrare fără transport, locul livrării
fiind locul unde bunurile sunt puse la dispoziţia lui B, iar în
relaţia B - C se consideră o livrare cu transport, locul
livrării fiind locul unde începe transportul, respectiv în statul membru
al furnizorului A, unde se afla bunurile atunci când începe transportul.
9. La punctul
11 alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal: art. 132 Locul livrării de bunuri
[...]
(2) Prin derogare de la
prevederile alin. (1) lit. a), în cazul
unei vânzări la distanţă care se efectuează dintr-un
stat membru spre România, locul livrării se consideră în România
dacă livrarea este efectuată către un cumpărător
persoană impozabilă sau persoană juridică
neimpozabilă, care beneficiază de derogarea de la art. 126 alin. (4),
sau către orice altă persoană neimpozabilă şi
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea totală a
vânzărilor la distanţă al căror transport sau expediere în
România se realizează de către un furnizor, în anul calendaristic în
care are loc o anumită vânzare la distanţă, inclusiv valoarea
respectivei vânzări la distanţă, sau în anul calendaristic
precedent, depăşeşte plafonul pentru vânzări la
distanţă de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se
stabileşte prin norme; sau
b) furnizorul a optat în
statul membru din care se transportă bunurile pentru considerarea
vânzărilor sale la distanţă, care presupun transportul bunurilor
din acel stat membru în România, ca având loc în România.
(3) Locul livrării este întotdeauna în România, în cazul
vânzărilor la distanţă de produse accizabile, efectuate dintr-un
stat membru către persoane neimpozabile din România, altele decât
persoanele juridice neimpozabile, fără să se aplice plafonul
prevăzut la alin. (2) lit. a).
(4) Derogarea prevăzută la alin. (2) nu se aplică
vânzărilor la distanţă efectuate din alt stat membru în România:
a) de mijloace de
transport noi;
b) de bunuri instalate sau
asamblate de furnizor sau în numele acestuia;
c) de bunuri taxate în statul
membru de plecare, conform regimului special prevăzut la art. 313, 326 sau
333 din Directiva 112 privind bunurile second-hand, operele de artă,
obiectele de colecţie şi antichităţile, astfel cum sunt
definite la art. 1522 alin.
(1);
d) de gaz distribuit prin
sistemul de distribuţie a gazului natural şi de electricitate;
e) de produse accizabile,
livrate către persoane impozabile şi persoane juridice neimpozabile.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a), locul
livrării pentru vânzările la distanţă efectuate din România
către alt stat membru se consideră în acest alt stat membru, în cazul
în care livrarea este efectuată către o persoană care nu îi
comunică furnizorului un cod de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit
de statul membru în care se încheie transportul sau expedierea, dacă sunt
îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea totală a
vânzărilor la distanţă, efectuate de furnizor şi care
presupun transportul sau expedierea bunurilor din România către un anumit
stat membru, în anul calendaristic în care are loc o anumită vânzare la
distanţă, inclusiv valoarea respectivei vânzări la
distanţă, sau în anul calendaristic precedent,
depăşeşte plafonul pentru vânzări la distanţă,
stabilit conform legislaţiei privind taxa pe valoarea adăugată
din statul membru respectiv, astfel de vânzări având locul livrării
în statul respectiv; sau
b) furnizorul a optat în
România pentru considerarea tuturor vânzărilor sale la distanţă,
care presupun transportul bunurilor din România într-un anumit stat membru, ca
având loc în respectivul stat membru. Opţiunea se exercită în condiţiile
stabilite prin norme şi se aplică tuturor vânzărilor la
distanţă, efectuate către respectivul stat membru, în anul
calendaristic în care se exercită opţiunea şi în următorii
doi ani calendaristici.
(6) În cazul vânzărilor la distanţă de produse accizabile
efectuate din România către persoane neimpozabile din alt stat membru,
altele decât persoanele juridice neimpozabile, locul livrării este
întotdeauna în celălalt stat membru.
(7) Derogarea prevăzută la alin. (5) nu se aplică
vânzărilor la distanţă efectuate din România către un alt
stat membru:
a) de mijloace de transport
noi;
b) de bunuri instalate sau
asamblate de furnizor sau de altă persoană în numele acestuia;
c) de bunuri taxate în
România, conform regimului special pentru bunuri second-hand, opere de
artă, obiecte de colecţie şi antichităţi,
prevăzut la art. 152^2;
d) de gaz distribuit prin
sistemul de distribuţie a gazului natural şi de electricitate;
e) de produse accizabile,
livrate către persoane juridice neimpozabile şi persoane impozabile.
(8) În aplicarea alin. (2) - (7), atunci când o vânzare la
distanţă presupune expedierea sau transportul bunurilor vândute
dintr-un teritoriu terţ şi importul de către furnizor într-un
stat membru, altul decât statul membru în care se expediază sau se
transportă în vederea livrării acestora către client, se va
considera că bunurile au fost expediate sau transportate din statul membru
în care se efectuează importul.
Norme metodologice:
11. (1) În sensul art. 132
alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, echivalentul în lei al plafonului de 35.000
de EURO pentru vânzările la distanţă se stabileşte pe baza
cursului valutar de schimb comunicat de Banca Naţională a României la
data aderării şi se rotunjeşte la cifra miilor. Rotunjirea se face
prin majorare când cifra sutelor este egală sau mai mare decât 5, şi
prin reducere când cifra sutelor este mai mică de 5.
[...]
10. La punctul 13
alineatul (4) lit. a) se modifică
şi va avea urmatorul cuprins:
“ 13 (4) În sensul art. 133 alin. (2) lit. a)
din Codul fiscal, serviciile legate de bunurile imobile cuprind operaţiuni
precum:
a) lucrările de
construcţii-montaj, transformare, finisare, instalare, reparaţii,
întreţinere, curăţare şi demolare efectuate asupra unui
bun imobil prin natura sa, precum şi orice operaţiune ce se
efectuează în legătură cu livrarea de bunuri mobile şi
încorporarea acestora într-un bun imobil astfel încât bunurile mobile devin
bunuri imobile prin destinaţia lor;
[...]
11. La punctul 14, alineatele
(3)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
“(3) Transporturile
internaţionale de bunuri cuprind transporturile intracomunitare de bunuri,
astfel cum sunt definite la art. 133 alin.(2) lit. c) din Codul fiscal, precum
şi transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în
afara Comunităţii, fie ambele puncte sunt situate în afara
Comunităţii. Transporturile internaţionale de persoane sunt
transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara
ţării, fie ambele puncte sunt situate în afara ţării. Locul
prestării serviciilor de transport internaţional de bunuri, altele decât transportul
intracomunitar de bunuri, şi a
transportului internaţional de persoane este considerat a fi în România
pentru partea din parcursul efectuat în interiorul ţării,
denumită traseu naţional.
(4) Pentru transportul
internaţional de persoane, precum si pentru transportul international de
bunuri, altul decât transportul intracomunitar
de bunuri, partea din parcursul efectuat în România este
parcursul efectuat între locul de plecare şi locul de sosire al
transportului de bunuri sau de persoane, determinată după cum
urmează:
a) pentru transportul care are
punctul de plecare în România, locul de plecare este considerat a fi locul unde
începe transportul bunurilor sau primul punct de îmbarcare al pasagerilor, iar
locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere al frontierei dinspre
România în străinătate;
b) pentru transportul care are
punctul de plecare în afara României şi punctul de sosire în România,
locul de plecare este punctul de trecere al frontierei din
străinătate spre România, iar locul de sosire este primul loc de
destinaţie al bunurilor în România sau ultimul punct de debarcare a
pasagerilor care au fost îmbarcaţi în afara României;
c) pentru transportul care
tranzitează România, fără a avea nici punctul de plecare, nici
punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de
trecere a frontierei dinspre străinătate în România, iar locul de
sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în
străinătate;
d) în cazurile prevăzute
la lit. a) - c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat şi debarcat în
interiorul ţării, călătorind cu un mijloc de transport în
trafic internaţional, partea de transport dintre locul de îmbarcare
şi locul de debarcare pentru aceşti pasageri se consideră a fi
transport naţional.
(5) Facturile sau alte
documente specifice pentru transportul internaţional se emit pentru
parcursul integral, fără a fi necesară separarea contravalorii
traseului naţional şi a celui internaţional. Orice scutire de
taxă pentru servicii de transport prevăzută de art. 143 sau art.
144 din Codul fiscal se acordă pentru parcursul efectuat în interiorul
ţării, în timp ce distanţa parcursă în afara
ţării se consideră că nu are locul prestării în
România şi nu se datorează taxa. Persoana care efectuează
servicii de transport internaţional beneficiază de dreptul de
deducere a taxei aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii
şi pentru partea din transport care nu are locul prestării în
România, în baza art. 145 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.”
12. După
punctul 15 se introduce punctul 151, cu următorul cuprins:
Codul fiscal:
Art. 133. Locul prestarii de servicii
[...]
h) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul
următoarelor servicii:
[…]
2. expertize privind bunurile
mobile corporale, precum şi lucrările efectuate asupra acestora. Prin
excepţie, se consideră că aceste servicii au loc:
- în statul membru care a
atribuit codul de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care aceste
servicii sunt prestate unui client care îi comunică prestatorului un cod
de înregistrare în scopuri de TVA, valabil atribuit de autorităţile
competente dintr-un stat membru, altul decât cel în care se prestează
efectiv serviciile, şi se referă la bunuri transportate în afara
statului membru în care serviciile sunt prestate;
[…]
Norme metodologice:
151. (1) In sensul art.
133 alin.(2) lit.h) pct. 2 din Codul fiscal lucrarile efectuate asupra
bunurilor mobile corporale cuprind toate operatiunile umane si mecanice
efectuate asupra unui bun mobil corporal, respectiv servicii ce constau in
procesarea, prelucrarea, repararea,
bunurilor mobile corporale. Expertizele privind bunurile mobile corporale cuprind orice
activitate ce consta in determinarea caracteristicilor sau evaluarea unor
bunuri mobile corporale. Ambalajele sau alte bunuri utilizate, în legătură directă cu bunurile
asupra cărora au fost realizate lucrări sau expertize în sensul art.
133 alin.(2) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal, sau bunurile încorporate în
acestea, reprezintă livrări accesorii serviciilor realizate şi
nu vor fi tratate ca livrări de bunuri ci ca fiind parte a serviciului
prestat.
(2) În situaţia în care pe
teritoriul României se efectuează lucrări şi expertize asupra bunurilor mobile
corporale de origine comunitară, persoana care primeşte bunurile în vederea realizării
lucrărilor trebuie să înscrie
bunurile în registrul prevăzut la
pct. 79 alin.(1) lit. g). Lucrările
şi expertizele asupra bunurilor mobile corporale de origine
comunitară efectuate pe teritoriul României sunt neimpozabile în România
dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 133 alin.(2) lit. h) prima
liniuţă din Codul fiscal, respectiv: beneficiarul a comunicat un cod
valabil de TVA atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru
decât România şi prestatorul poate face dovada că bunurile au
părăsit teritoriul României după efectuarea lucrărilor.
Dacă una din aceste condiţii nu este îndeplinită, lucrările
sunt impozabile în România. Totuşi, se va analiza dacă poate fi
aplicată una din scutirile de taxă prevăzute la art. 143
alin.(1) din Codul fiscal. Prin ordin al
ministrului economiei şi finanţelor sunt stabilite măsuri de
simplificare pentru anumite situaţii.
(3)Bunurile
de origine comunitară care sunt transportate din România în alt stat
membru în vederea supunerii în alt stat membru lucrărilor prevăzute la la art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 din Codul
fiscal, se înscriu de persoana care este beneficiarul serviciilor care vor fi
prestate în alte state membre, în
registrul de nontransferuri prevăzut la pct. 79 alin.(1). lit.f).
Dacă beneficiarul din România transmite prestatorului codul său
valabil de TVA atribuit de autorităţile fiscale din România în
conformitate cu prevederile art. 153 sau 1531 şi bunurile sunt
transportate în afara statului membru unde au fost prelucrate, locul prestării
serviciilor prevăzute la art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 prima
liniuţă din Codul fiscal este România, iar persoana obligată la
plata taxei este beneficiarul din România în conformitate cu prevederile art.
150 alin.(1) lit.c) din Codul fiscal, dacă operaţiunea este
taxabilă. Aceste prevederi se aplică şi în situaţia în care
bunurile asupra cărora s-au prestat serviciile prevăzute la art. 133
alin.2) lit.h) pct. 2 nu au fost transportate din România în alt stat membru,
ci au fost achiziţionate din alt stat membru sau importate în acel alt
stat membru.
(4)
Dacă serviciile prevăzute la art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 sunt
prestate de persoane impozabile stabilite în România în afara teritoriului
României, locul prestării nu este România şi prin urmare operaţiunile
nu sunt impozabile în România.
(5)
Serviciile prevăzute la art. 133 alin.(2) lit. h) pct. 2 prestate în
România asupra bunurilor de origine necomunitară care sunt plasate în unul
din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin.(1) din
Codul fiscal, sunt impozabile în România, dar se va analiza dacă sunt
aplicabile scutirile de taxă prevăzute la art. 143 alin.(1) sau 144
alin.(1).
(6) Tiparirea
cartilor sau altor tiparituri poate fi
considerata fie o livrare de bunuri, fie o prestare de servicii, in functie de
modul de derulare a operatiunilor, astfel:
a) in situatia in care clientul care
deţine drepturile de publicare ale unei cărţi sau a altei
tipărituri, se limiteaza la a transmite
conţinutul acestora pe hârtie, pe
CD, discheta sau alt suport, iar tipografia se obliga sa tipareasca, sau
după caz să şi editeze, cartea sau alta tiparitura, utilizand hartia
si/sau alte materiale proprii necesare realizării cărţii sau
altei tipărituri, se considera că tipografia realizează o
livrare de bunuri către clientul său, in sensul art. 128 din Codul
fiscal, locul livrarii bunurilor stabilindu-se conform prevederilor art. 132
din Codul fiscal;
b) in situatia in care clientul care
deţine drepturile de publicare ale unei cărţi sau a altei
tipărituri, transmite tipografiei conţinutul
acestora pe hârtie, pe CD, discheta sau
alt suport cat si hartia necesara
realizarii acestora si/sau dupa caz alte materiale care servesc la realizarea
cărţii/tipăriturii, se
consideră că tipografia realizează o prestare de servicii ctre
clientul său, in sensul art. 129 din Codul fiscal. Locul prestarii
serviciilor, in acest caz, se stabileste
conform prevederilor art. 133 alin.(2) lit.h) pct. 2 din Codul fiscal.
13. După punctul 16 se adaugat
punctul 161, cu următorul cuprins:
Codul fiscal:
“Art. 1343
Exigibilitatea pentru
livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
(1)
Prin excepţie de la prevederile art. 1342,
în cazul unei livrări intracomunitare de bunuri, scutite de taxă
conform art. 143 alin. (2), exigibilitatea taxei intervine în cea de a 15-a zi
a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(2)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1)
exigibilitatea taxei intervine la emiterea facturii prevăzute la art. 155
alin. (1), dacă factura este emisă înainte de a 15-a zi a lunii
următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Norme metodologice:
161.(1) In sensul art. . 1343 alin.(2) din Codul fiscal, în cazul livrarilor intracomunitare de bunuri
scutite de taxa, exigibilitatea intervine la data emiterii unei facturi inainte
de a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a intervenit faptul generator,
indiferent daca factura a fost emisa pentru incasarea unui avans sau pentru
contravaloarea integrala sau partiala a livrarii.
(2) Exigibilitatea determina perioada fiscală în care livrarea intracomunitară scutita se
înregistrează in decontul de taxa pe valoarea adaugata
prevăzut la art. 1562 din Codul fiscal si in declaratia
recapitulativa prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal.”
14. Punctul 17
se modifică si va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 135 Faptul generator şi exigibilitatea pentru achiziţii
intracomunitare de bunuri
(1) În cazul unei achiziţii intracomunitare de bunuri, faptul
generator intervine la data la care ar interveni faptul generator pentru
livrări de bunuri similare, în statul membru în care se face
achiziţia.
(2) În cazul unei achiziţii
intracomunitare de bunuri, exigibilitatea taxei intervine în cea de a 15-a zi a
lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
(3) Prin excepţie de la
prevederile alin. (2), exigibilitatea taxei intervine la data emiterii facturii
prevăzute în legislaţia altui stat membru la articolul echivalent
articolului 155 alin. (1), dacă aceasta este emisă înainte de cea de
a 15-a zi a lunii următoare celei în care a intervenit faptul generator.
Norme metodologice:
17. Există o
relaţie clară între faptul generator în cazul unei livrări intracomunitare
de bunuri şi faptul generator în cazul unei achiziţii intracomunitare
de bunuri, care intervin în acelaşi moment, respectiv în momentul
livrării de bunuri. Pentru a evita orice neconcordanţă între
livrările intracomunitare de bunuri, scutite de TVA, care se includ în
declaraţia recapitulativă pentru astfel de livrări, în statul
membru de origine, şi achiziţiile intracomunitare, evidenţiate
în decontul de TVA şi în declaraţia recapitulativă pentru
achiziţii intracomunitare prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, în România, momentul
exigibilităţii a fost stabilit fie în a cincisprezecea zi a lunii
următoare celei în care a avut loc faptul generator, fie la data facturii
pentru contravaloarea totală sau parţială, atât pentru livrările intracomunitare,
cât şi pentru achiziţiile intracomunitare.”
15. La punctul
18, alineatul (1) se modific şi va avea următorul cuprins:
“18. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal, subvenţiile primite de la bugetul de stat, bugetele locale
sau bugetul Comunitar, legate direct de preţul bunurilor livrate
şi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare. Exigibilitatea
taxei pe valoarea adaugata pentru aceste subventii intervine la data incasarii
lor de la bugetul de stat, bugetele locale sau bugetul Comunitar. Se
consideră că subvenţiile sunt legate direct de preţ
dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) suma subvenţiei
să depindă de volumul bunurilor livrate/serviciilor prestate;
b) suma subvenţiei
să poată fi determinată înainte de desfăşurarea
activităţii.”
16. La punctul
18, după alineatul (6) se introduc 3 alineate noi, alineatele (7)-(9), cu
urmtorul cuprins:
“ (7) Orice cheltuieli cu
impozitele si taxele datorate de
o persoana impozabila în legătură cu
o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, dacă nu sunt
incluse în preţul bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, ci sunt
recuperate de la clienti prin refacturare, se cuprind in baza de impozitare a taxei pe
valoarea adaugata, potrivit prevederilor art. 137 alin.(2) lit.a) din Codul
fiscal.
(8) In sensul art. 137 alin.(2) lit. b) din Codul fiscal, orice
cheltuieli accesorii unei livrari de bunuri/prestari de servicii se includ in
baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugată, chiar dacă fac obiectul
unui contract separat. Cheltuielile accesorii respective urmează aceleasi reguli
referitoare la locul livrarii/prestarii,
cotele sau regimul aplicabil, ca şi livrarea/prestarea de care sunt legate.
(9) Cheltuielile cu transportul
bunurilor livrate intracomunitar se cuprind în baza impozabilă a livrarii
intracomunitare numai pentru transportul, sau partea din transport, care este în sarcina vânzătorului.”
17. La punctul
19, alineatele (3) si (4) se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
19 [...]
(3) În sensul art. 137 alin.
(3) lit. e) din Codul fiscal sumele achitate de furnizor/prestator în numele
şi în contul clientului, reprezintă sumele achitate de o
persoană, furnizorul/prestatorul, pentru facturi emise pe numele
clientului. Emiterea facturii de decontare este
opţională, în funcţie de cele convenite de părţi în
vederea recuperării sumelor achitate. În situaţia în care
părţile convin să-şi deconteze sumele achitate pe baza
facturii de decontare, taxa nu va fi menţionată distinct, fiind
inclusă în totalul sumei de recuperat. Factura de decontare se transmite
clientului însoţită de factura achitată în numele clientului
şi emisă pe numele acestuia din urmă. Furnizorul/prestatorul nu
exercită dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului
şi nu colectează taxa pe baza facturii de decontare. De asemenea,
furnizorul/prestatorul nu înregistrează aceste sume în conturile de
cheltuieli, respectiv de venituri. Clientul îşi va deduce în
condiţiile legii taxa pe baza facturii care a fost emisă pe numele
său, factura de decontare fiind doar un document care se anexează
facturii achitate. Exemplu: persona A emite o factură de servicii de transport către persoana B, dar, factura
lui A este plătită de C, in numele lui B. În cazul în care
furnizorul/prestatorul primeşte o factură pe numele sau pentru
livrări de bunuri/prestări de servicii realizate în beneficiul altei
persoane şi emite o factură în nume propriu către această
altă persoană, acestea nu sunt considerate plăţi în numele
clientului şi se aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3), sau
după caz pct. 7 alin. (1), chiar dacă nu există un contract de
comision între părţi. Persoana care aplică structura de
comisionar nu este obligată să aibă înscris în obiectul de
activitate realizarea livrarilor/prestarilor pe care le refactureaza. Persoana
care aplică structura de comisionar se consideră că numai din punct de
vedere al taxei pe valoarea adăugată
realizează o livrare/prestare de aceeaşi natură ca
şi cea realizată de persoana care a realizat efectiv livrarea sau
prestarea.
Exemplu : un furnizor A
din România realizează o livrare intracomunitară de bunuri către beneficiarul B din
Ungaria. Condiţia de livrare este
ex.works, prin urmare transportul este în sarcina cumpărătorului, a
lui B. Totuşi, B îl mandatează pe A să angajeze o firmă de
transport, urmând sa-i achite costul transportului. Tranportatorul C
facturează serviciul de transport lui B, iar B , aplicând structura de
comisionar, va refactura serviciul lui A. Se consideră că B a primit
şi a prestat el însuşi serviciul de transport.
(4) În sensul art. 137
alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, sumele încasate în numele şi în
contul altei persoane cuprind operaţiuni precum:
a)
cotizaţii, onorarii, redevenţe, taxe sau alte plăţi
încasate în contul unei instituţii publice, dacă pentru acestea
instituţia publică nu este persoana impozabilă în sensul art.
127 din Codul fisca.În această categorie se cuprind, printre altele,
şi : taxa pentru serviciile de reclama si publicitate prevazuta la
art. 270 din Codul fiscal, taxa hoteliera prevazuta la art.278 din Codul
fiscal, contributia la Fondul Cinematografic prevazuta la art. 13 lit.b) din
Ordonanta Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu modificarile si
completarile ulterioare, taxa asupra activitatilor daunatoare sanatatii,
prevazuta la art. 363 alin.(1) lit.c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in
domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare.
b) sume încasate în contul
altei persoane, dacă factura este emisă de această altă
persoană către un terţ. Pentru decontarea sumelor încasate de la
terţ cu persoana care a emis factura, conform înţelegerii dintre
părţi, pot fi întocmite facturi de decontare conform alin. (3);
c) sume facturate către
terţi şi încasate, în contul altei persoane, situaţie în care se
aplică structura de comisionar prevăzută la pct. 6 alin. (3) sau, după caz, pct. 7 alin. (1), chiar
dacă nu există un contract de comision între părţi.˝
18. Punctul 21
se modificaa şi va avea următorul cuprins:
“ Codul fiscal:
Art. 1381 Baza de
impozitare pentru achiziţiile intracomunitare
(1) Pentru achiziţiile
intracomunitare de bunuri baza de impozitare se stabileşte pe baza aceloraşi
elemente utilizate conform art. 137 pentru determinarea bazei de impozitare în
cazul livrării aceloraşi bunuri în interiorul ţării. În cazul unei
achiziţii intracomunitare de bunuri, conform art. 1301 alin. (2) lit. a), baza de impozitare se determină
în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) lit. c) şi art. 137 alin. (2).
(2) Baza de impozitare
cuprinde şi accizele plătite sau datorate în alt stat membru decât
România de persoana care efectuează achiziţia intracomunitară,
pentru bunurile achiziţionate. În cazul în care accizele sunt rambursate
persoanei care efectuează achiziţia intracomunitară în statul
membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor, baza de
impozitare a achiziţiei intracomunitare efectuate în România se reduce
corespunzător.”
Norme metodologice:
21. În sensul art. 138^1
din Codul fiscal, baza de impozitare a achiziţiei intracomunitare este
egală cu baza de impozitare a livrării intracomunitare efectuate în
alt stat membru, care cuprinde elementele prevăzute la art. 137 alin. (2)
din Codul fiscal şi nu cuprinde elementele prevăzute la art. 137
alin. (3) din Codul fiscal, şi/sau ,
după caz, se ajustează în
conformitate cu prevederile art. 138 din Codul fiscal. Cheltuielile de
transport se cuprind în baza impozabilă a bunurilor achiziţionate
intracomunitar numai dacă
transportul este în sarcina vânzătorului, sau pentru partea din transport care este în
sarcina vânzătorului. “
19. La punctul
22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
22. (1) În contractele
încheiate între părţi trebuie menţionat dacă pentru
decontări va fi utilizat cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României sau cursul de schimb al unei bănci
comerciale. În cazul încasării de avansuri înainte de livrarea de bunuri
sau prestarea de servicii, cursul de schimb valutar utilizat pentru
determinarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată la data
încasării avansurilor va rămâne neschimbat la data definitivării
operaţiunii.
Exemplu: O persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal încasează 1.000 euro drept avans pentru livrarea unui automobil de
la o altă societate B. A va emite o factură către B la cursul de
3,5 lei/euro, valabil la data încasării avansului.
Baza de impozitare a TVA =
1.000 euro x 3,5 lei/euro = 3.500 lei.
Taxa pe valoarea
adăugată aferentă avansului = 3.500 x 19% = 665 lei.
După o perioadă de
3 luni are loc livrarea automobilului, care costă 5.000 euro. Cursul din
data livrării bunului este de 3,6 lei/euro. Baza de impozitare TVA se
determină astfel:
[(1.000 euro x 3,5 lei/euro)
+ (4.000 euro x 3,6 lei/euro)] x 19% = 17.900 x 19% = 3.401 lei”.
[...]
20.
Punctul 30 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“30. Prestările de servicii culturale prevăzute de art. 141 alin.
(1) lit. m) din Codul fiscal efectuate de instituţiile publice sau de
organizaţii culturale nonprofit cuprind activităţi precum:
reprezentaţiile de teatru, operă, operetă, organizarea de
expoziţii, festivaluri şi alte activitati culturale recunoscute de
Ministerul Culturii si Cultelor. Livrările de bunuri strâns legate de
aceste servicii cuprind livrări precum: vânzarea de broşuri, pliante
şi alte materiale care popularizează o activitate culturală.”
21. Punctul 31
se modifică si va avea următorul cuprins:
“ 31. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. n) din Codul
fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată
activităţi cum sunt: reprezentaţii teatrale, coregrafice sau
cinematografice, expoziţii, concerte, conferinţe, simpozioane, altele
decât cele prevăzute la pct. 30, cu
condiţia ca veniturile obţinute din aceste activităţi
să servească numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au
organizat.”
22. Punctul 34 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
“34. (1) Scutirea de
la art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal se aplică în situaţia
în care membrii unui grup independent de persoane sunt de acord să
împartă cheltuieli semnificative comune şi direct necesare pentru
exercitarea activităţii de către membri. În acest caz alocarea
de cheltuieli se consideră a fi o prestare de servicii în beneficiul
membrilor de către grupul independent de persoane. Această prestare
de servicii este scutită de taxă în cazul în care condiţiile
stabilite la alin. (2) - (15) sunt îndeplinite cumulativ.
(2) Membrii grupului
independent trebuie:
a) să fie persoane
neimpozabile sau persoane impozabile care efectuează operaţiuni
fără drept de deducere a taxei, neînregistrate în scopuri de
taxă conform art. 153 din Codul fiscal, cu excepţia
activităţii de administrare;
b) să efectueze
activităţi de aceeaşi natură sau să aparţină
aceluiaşi grup financiar, economic, profesional sau social.
(3) Activităţile
grupului independent trebuie să aibă un caracter nonprofit. Grupul
independent nu se înregistrează, dar acţionează în calitate de
grup faţă de terţi. Unul din membri va fi desemnat să
asigure conducerea administrativă a grupului independent.
(4) Grupul independent va
presta numai servicii de aceeaşi natură tuturor membrilor grupului în
interesul direct şi comun al acestora. Grupul independent nu poate efectua
livrări de bunuri, cu excepţia cazului în care aceste livrări de
bunuri sunt auxiliare prestărilor de servicii menţionate la acest punct.
(5) Se interzice grupului
independent să efectueze operaţiuni către terţi. De
asemenea se interzice prestarea de servicii de către grupul independent
doar unuia dintre membrii sau numai pentru o parte a membrilor grupului.
(6) Serviciile prestate de
grupul independent în beneficiul tuturor membrilor săi vor fi decontate
fiecărui membru şi reprezintă contravaloarea cheltuielilor
comune aferente perioadei pentru care se efectuează decontarea. Urmare a
acestor decontări, grupul independent nu poate obţine nici un profit.
(7) Decontarea
menţionată la alin. (6) se efectuează în baza unui decont
justificativ întocmit de membrul desemnat să asigure conducerea
administrativă ce stabileşte:
a) cota-parte exactă de
cheltuieli comune pentru fiecare membru al grupului;
b) o evaluare exactă a
cotei părţi a fiecărui membru din cheltuielile comune, în baza
criteriilor obiective agreate între membrii grupului.
(8) Pentru aplicarea alin.
(7), grupul independent poate primi sume în avans de la membrii săi cu
condiţia ca valoarea totală a acestor avansuri să nu
depăşească suma totală a cheltuielilor comune angajate pe
perioada acoperită de fiecare decont justificativ.
(9) În vederea
implementării grupului independent se depune la Agenţia Naţională
de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice o notificare
semnată de către toţi membrii grupului, care să
cuprindă următoarele:
a) numele, adresa, obiectul
de activitate şi codul de înregistrare al fiecărui membru;
b) elementele care să
demonstreze că membrii îndeplinesc condiţiile de la alin. (2);
c) numele membrului desemnat
să asigure conducerea administrativă.
(10) Implementarea grupului
independent va intra în vigoare în prima zi a lunii urmatoare celei in care a
depus notificarea prevazuta la alin.(9).
(11) Membrul desemnat să
asigure conducerea administrativă a grupului va notifica Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală oricare dintre următoarele
evenimente:
a) încetarea opţiunii
prevăzute la alin. (1) de a forma un grup independent;
b)
neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) care conduc la
anularea tratamentului persoanelor impozabile ca grup independent;
c) numirea unui alt membru
desemnat să asigure conducerea administrativă al grupului independent
cu cel puţin 30 de zile înainte de producerea evenimentului.
(12) În situaţiile
prevăzute la alin. (11) lit. a) şi b , tratamentul persoanelor
impozabile ca grup independent înceteaza:
a) în cazul prevăzut la
alin. (11) lit. a), de la data 1 a lunii următoare celei în care a încetat
opţiunea;
b) în cazul prevăzut la
alin. (11) lit. b), de la data de 1 a lunii următoare celei în care s-a
produs evenimentul care a generat această situaţie.
(13) În situaţia în care
membrul desemnat să asigure conducerea administrativă a grupului
decontează costurile de administrare a grupului independent către
ceilalţi membri, acestea nu sunt scutite de taxă, în condiţiile
art. 141 alin. (1) lit. q) din Codul fiscal. Chiar dacă membrul desemnat
să asigure conducerea administrativă a grupului se înregistrează
în scopuri de taxa pe valoarea adăugată pentru activitatea de
administrare, acesta poate face parte din grup.
(14) În cazul grupurilor
independente toate achiziţiile efectuate de la terţi sau alţi
membri ai grupului în interesul direct al grupului vor fi efectuate de membrul
desemnat pentru conducerea administrativă a grupului, care
acţionează în numele şi pe contul grupului.”
23. Punctul 35 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 141
(2) Următoarele
operaţiuni sunt, de asemenea, scutite de taxă:
a) prestările următoarelor servicii de natură financiar
bancară:
1.acordarea şi
negocierea de credite, precum şi administrarea creditelor de către
persoana care le acordă;
2.negocierea garanţiilor de
credit sau a altor garanţii sau orice operaţiuni cu astfel de
garanţii, precum şi administrarea garanţiilor de credit de
către persoana care acordă creditul;
3. tranzacţii, inclusiv
negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente,
plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente
negociabile, exceptând recuperarea creanţelor;
4. tranzacţii, inclusiv
negocierea, privind valuta, bancnotele şi monedele utilizate ca mijloc
legal de plată, cu excepţia obiectelor de colecţie, şi
anume monede de aur, argint sau din alt metal sau bancnote care nu sunt
utilizate în mod normal ca mijloc legal de plată sau monede de interes
numismatic;
5.tranzacţii, inclusiv
negocierea, dar exceptând administrarea sau păstrarea în
siguranţă, cu acţiuni, părţi sociale în socieţi
comerciale sau asociaţii, obligaţiuni garantate şi alte
instrumente financiare, cu excepţia documentelor care stabilesc drepturi
asupra bunurilor;
6. administrarea de fonduri speciale de
investiţii.”
Norme metodologice:
35. (1)In sensul art. 142 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, serviciile
auxiliare trebuie sa fie servicii distincte care sa indeplineasca functiile
caracteristice specifice si esentiale ale serviciului principal pentru a se
califica drept operatiuni scutite de taxa. Scutirile se aplica numai in functie
de natura serviciilor si nu de statutul persoanei care le presteaza sau careia
ii sunt prestate. În acest sens au fost date şi deciziile
Curţii Europene de Justiţie:
C-2/95 SDC; C-235/00 CSC; C-169/04 Abbey National.
(2) Negocierea in operatiuni financiare presupune asigurarea tuturor
demersurilor necesare pentru ca cele doua parti direct implicate, respectiv
clientul final si institutia financiara sa intre in relatie contractuala.
Simpla culegere, prelucrare a datelor si furnizare a rezultatelor nu reprezinta
negociere in operatiuni financiare, aşa cum rezultă şi din decizia Curţii Europene de Justiţie
în cazul C-235/00 CSC.
(3) Printre altele, se cuprind in sfera
operatiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul
fiscal şi imprumuturile acordate de asociati/actionari societatilor
comerciale in vederea asigurarii resurselor financiare ale societatii
comerciale, imprumuturile garantate cu bunuri imobile, inclusiv imprumuturile
ipotecare, imprumuturile garantate cu bunuri mobile corporale, inclusiv
imprumuturile acordate de casele de amanet..
(4)
Componentele de finantare din cadrul vanzarilor de bunuri cu plata in rate sau
din cadrul operatiunilor de leasing, nu se cuprind in sfera operatiunilor scutite conform art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal,
aceste componente reprezentând o parte a remuneratiei pentru respectivele
bunuri sau servicii.
(5) In sfera operaţiunilor scutite
prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal nu se
cuprind operatiuni precum serviciile de marketing, cercetare, serviciile juridice, serviciile de contabilitate
si/sau de audit..
(6) Se cuprind in sfera operatiunilor scutite
conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal servicii precum
depozitarea, transferul si retragerea banilor catre sau din conturile bancare,
inclusiv prin mijloace electronice, transferul de fonduri dintr-un cont
specific in alte mijloce banesti precum carduri telefonice, credite pentru
telefoane mobile si alte mijloace prin care se poate face plata pentru bunuri
si servicii.
(7) In sfera operatiunilor scutite conform art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal se cuprind si servicii auxiliare
precum verificarea platilor, eliberarea extraselor de cont duplicat, punerea la
dispozitia clientilor bancii, la cererea acestora, a copiilor mesajelor SWIFT
legate de platile acestora.
(8) Exceptia prevazuta la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul
fiscal se aplica in functie de natura operatiunii, indiferent de terminologia
utilizata, respectiv recuperare de creante sau factoring.
(9) In situatia in care, conform contractului, scopul operatiunii la care
se face referire la alin. (8) nu il constituie recuperarea de creante, ci acordarea unui credit, societatea care preia
creantele aferente unui credit acordat asumandu-si pozitia creditorului, operatiunea
este scutita de taxa pe valoarea adaugata, nefacand obiectul exceptiei
prevazuta la art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal. În
această situaţie nu se aplică decizia Curţii de Justitie
Europene C- 305/01 MKG.
(10) In cazul in care, din analiza contractului, rezulta ca operatiunea la
care se face referire la alin. (8) reprezinta recuperare de creante, aceasta
este considerata pentru persoana care preia creantele o prestare de servicii
efectuata cu plata, taxabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adaugata
conform prevederilor art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal,
indiferent daca persoana care preia creantele preia sau nu riscul privind
neincasarea acestora, aşa cum rezultă şi din decizia
Curţii Europene de Justiţie
nr. C-305/01 MKG.
(11) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata pentru operatiunile
prevazute la alin. (10) o reprezinta contravaloarea serviciului, inclusiv
componenta de finantare şi se determina in functie de tipul contractului,
putand fi calculata fie ca diferenta dintre valoarea nominala a creantelor si
pretul de achizitie al acestora, in cazul creantelor care nu au depasit
termenul de scadenta, sau ca diferenta intre valoarea economica sau valoarea de
piata a creantelor si pretul de achizitie al acestora in cazul recuperarii
creantelor cu termenul de scadenta depasit, fie ca suma intre dobanda aferenta
finantarii si comisionul de administrare si colectare a creantelor.
(12) Se cuprind in sfera operatiunilor scutite
conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 4 din Codul fiscal operatiuni precum schimbarea bancnotelor sau
monedelor intr-o alta valuta sau in aceeasi valuta si distribuirea de numerar.
(13) In sfera operatiunilor
scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 4 din Codul fiscal nu se
cuprind operatiuni precum transportul de numerar pentru clientii bancii,
furnizarea de informatii financiare cu caracter general, analize privind
evolutia cursului valutar sau a ratei dobanzii, vanzarea sau inchirierea
dispozitivelor pentru numararea sau sortarea banilor.
(14) Se cuprind in sfera operatiunilor scutite
conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5 din Codul fiscal si transferul si/sau
orice alte operatiuni cu parti sociale si actiuni necotate la bursa.
(15) In sfera operatiunilor
scutite conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 5 din Codul fiscal nu se
cuprind operatiuni precum administrarea si depozitarea titlurilor de valoare.
(16) In sensul art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 6 din Codul
fiscal, fondurile speciale de investiţii sunt urmatoarele:
a) organismele de plasament colectiv prevazute la Titlul III al Legii nr. 297/2004 privind
piata de capital, cu modificarile si completarile ulterioare si prin
reglementarile Comisiei Nationale de Valori Mobiliare emise in aplicarea
acesteia. Aceste organisme de plasament colectiv includ atat organisme de
plasament colectiv in valori mobiliare, care fac obiectul Capitolului V din
Titlul III al Legii nr. 297/2004, cat si alte organisme de plasament colectiv,
care fac obiectul Capitolului VI din Titlul III al Legii nr. 297/2004;
b) fondurile de pensii administrate privat si fondurile de pensii
facultative;
c) fondurile comune de garantare a creantelor .
(17)
Depozitarea activelor fondurilor speciale de investitii nu se cuprinde in sfera operatiunilor scutite conform art.
141 alin. (2) lit. a) pct. 6 din Codul fiscal, aşa cum rezultă
şi din decizia Curţii Europene
de Justiţie nr. C-169/04 Abbey National
24. Dupa punctul 35 se
introduce punctul 35ą cu urmatorul cuprins:
“Codul
fiscal:
b) operaţiunile de asigurare şi/sau de reasigurare, precum
şi prestările de servicii în legătură cu operaţiunile
de asigurare şi/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care
intermediază astfel de operaţiuni;”
Norme
metodologice:
35ą. (1) In sfera operatiunilor scutite conform art. 141 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal nu se cuprind operatiuni precum serviciile de marketing si
serviciile administrative precum
primirea cererilor de asigurare, organizarea
si managementul sistemului informatic, furnizarea de informatii si intocmirea
rapoartelor pentru partile asigurate, nefiind specifice serviciilor de
asigurare . In acest sens a fost data si decizia Curtii Europene de
Justitie in cazul C-472/03 Arthur
Andersen.
(2) O
caracteristica esentiala unui serviciu
de asigurare o reprezinta existenta unei relatii contractuale intre prestator
si beneficiarul serviciilor. In cazul externalizarii tranzactiilor in domeniul
asigurarilor, scutirea depinde de entitatea care incheie contractul cu clientii
si care suporta riscul. Scutirea nu se acorda pentru societatile catre care se
externalizeaza serviciile, daca acestea nu suporta riscul si nu incheie
contracte de asigurare in nume propriu. . In acest sens a fost data si decizia
Curtii Europene de Justitie in cazul
C-240/99 Skandia
25.
Punctul 37 se modifică si va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
f) livrarea de către orice persoană a
unei construcţii, a unei părţi a acesteia şi a terenului pe
care este construită, precum şi a oricărui alt teren. Prin
excepţie, scutirea nu se aplică pentru livrarea de către o
persoană impozabilă a unei construcţii noi, a unei
părţi a acesteia sau a unui teren construibil. În sensul prezentului
articol, se definesc următoarele:
1. teren construibil
reprezintă orice teren amenajat sau neamenajat, pe care se pot executa
construcţii, conform legislaţiei în vigoare;
2. construcţie
înseamnă orice structură fixată în sau pe pământ;
3. livrarea unei
construcţii noi sau a unei părţi din aceasta înseamnă
livrarea efectuată cel târziu până la data de 31 decembrie a anului
următor anului primei ocupări ori utilizări a construcţiei
sau a unei părţi a acesteia, după caz, în urma
transformării;
4. o construcţie
nouă cuprinde şi orice construcţie transformată astfel
încât structura, natura ori destinaţia sa au fost modificate sau, în
absenţa acestor modificări, dacă costul transformărilor,
exclusiv taxa, se ridică la minimum 50% din valoarea de piaţă a
construcţiei, exclusiv valoarea terenului, ulterior transformării;
Norme metodologice:
37.(1) În sensul art.
141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, terenul pe care este construit un bun
imobil, inclusiv terenul aferent unui bun imobil, urmează regimul bunului imobil dacă
sunt proprietăţi indivizibile.
(2) Se consideră a fi data primei ocupari, in cazul unei constructii
care nu a suferit transformari de natura celor mentionate la pct. 4 al art. 141 alin.(2) lit.f) din Codul fiscal, data semnarii
de catre beneficiar a procesului verbal de receptie definitiva a acesteia. În
cazul unei construcţii realizate în regie proprie, data primei
ocupări este data documentului pe baza căruia bunul este înregistrat
în evidenţele contabile drept activ
corporal fix.
(3) Data primei utilizari a unei construcţii se
referă la constructii care au suferit transformari de natura celor mentionate la pct. 4 al al art. 141 alin.(2) lit.f) din Codul fiscal. Prin data primei
utilizari se intelege data semnarii
de catre beneficiar a procesului verbal de receptie definitiva a lucrarilor de
transformare a constructiei in cauză. În cazul lucrărilor de
transformare în regie proprie a unei construcţii, data primei
utilizări a bunului după
transformare este data documentului pe baza căruia cu valoarea
transformării respective este majorată valoarea activului corporal
fix.
(4) O constructţie care nu a
fost ocupată în sensul prevăzut la alin.(2), va fi
considerată o construcţie nouă până la data primei
ocupări, chiar dacă livrarea intrevine înainte de această
dată.
26. Punctul 38
se modifică şi va avea urmtorul cuprins:
Norme metodologice:
38.
(1)
În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal şi fără să
contravină prevederilor art. 161 din Codul fiscal, orice persoană
impozabilă poate opta pentru taxarea oricăreia din operaţiunile
scutite de taxă prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul
fiscal, în ceea ce priveşte un bun imobil sau o parte a acestuia
(2) În aplicarea alin. (1) un
bun imobil reprezintă construcţie care are înţelesul
prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. f) pct. 2 din Codul fiscal şi
orice teren.
(3) Opţiunea prevăzută la
alin. (1) se va notifica organelor fiscale competente pe formularul prezentat
în anexa 1 la prezentele norme metodologice şi se va exercita de la data
înscrisă în notificare.O copie de pe notificare va fi transmisă
clientului. Depunerea cu întârziere a
notificării nu va anula dreptul persoanei impozabile de a aplica regimul
de taxare. În situaţia în care opţiunea se exercită numai pentru
o parte din bunul imobil, această parte din bunul imobil care se
intenţionează a fi utilizat pentru operaţiuni taxabile, se va
comunica în notificarea transmisă organului fiscal. Pentru bunurile
imobile sau părţile din bunurile imobile pentru care au fost
încheiate contracte de leasing înainte de data aderării şi care se
derulează şi după data aderării, notificarea se va depune
în termen de 90 de zile de la data aderării, în situaţia în care
proprietarul bunului doreşte să continue regimul de taxare pentru
operaţiunea de leasing cu bunuri imobile.
(4) Persoana impozabilă
neînregistrată în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, va
solicita înregistrarea, dacă optează pentru taxare şi
concomitent va depune şi notificarea prevăzută în anexa 1 la
prezentele norme. Opţiunea de înregistrare în scopuri de taxă nu
ţine loc de opţiune de taxare a operaţiunilor prevăzute la
alin. (1).
(5) Persoana impozabilă
care a optat pentru regimul de taxare în condiţiile alin. (1) poate aplica
regimul de scutire de taxă prevăzut la art. 141 alin. (2) lit. e) din
Codul fiscal, de la data înscrisă în notificarea prevăzută la
alin. (7).
(6) Persoanele impozabile
care au optat tacit înainte de data aderării pentru închirierea,
concesionarea sau arendarea de bunuri imobile, trebuie să depună
notificarea prevăzută în anexa 1 la prezentele norme în termen de 90
de zile de la data aderării. Persoanele
impozabile care au depus notificări pentru taxarea operaţiunilor de
închiriere, concesionare sau arendare de bunuri imobile, înainte de data
aderării, nu mai au obligaţia să aplice acest regim de taxare pe
o perioadă de 5 ani de la data înscrisă în notificare, dacă
depun notificarea pentru renunţarea la regimul de taxare
prevăzută la alin. (7) şi nu este necesară modificarea
notificării în sensul menţionării suprafeţei bunului
imobil, în loc de procent din bunul imobil, conform menţiunilor din anexa
1 la prezentele norme.
(7) Persoana impozabilă
va notifica la organele fiscale competente cu privire la anularea
opţiunii, prin formularul prezentat în anexa 2 la prezentele norme.
Aplicarea scutirii de taxă este permisă de la data inscrisa in
notificare.
(8) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente imobilului sau
părţii din imobil care face obiectul opţiunii, persoana
impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în situaţiile prevăzute la art. 149
din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(9)Orice persoană
impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art. 141
alin.(2) lit. e) din Codul fiscal, şi care a a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil sau părţii din bunul imobil, va efectua ajustarea taxei deduse
conform art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul
perioadei de ajustare.
.(10)Prin excepţie de la prevederile alin.(8) şi (9), pentru
operaţiunile prevazute la art. 141
alin.(2) lit.e) din Codul fiscal cu bunuri imobile sau părţi ale
acestora, construite, achiziţionate, transformate sau modernizate înainte
de data aderării se aplică prevederile tranzitorii de la art. 161 din
Codul fiscal referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea
adaugata.”
27. Punctul 39
se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ 39. (1) În sensul art. 141 alin. (3) din Codul fiscal, orice
persoană impozabilă poate opta pentru taxarea livrării bunurilor
imobile prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, în
condiţiile prevăzute la alin. (2) - (6).
(2) Cu excepţia situaţiilor
în care se aplică prevederile art. 141 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal,
şi prin exceptare de la prevederile alin. (1), persoana impozabilă
care şi-a exercitat opţiunea de taxare conform pct. 38 alin. (1),
pentru o construcţie, o parte a unei construcţii, sau a unui teren,
altul decât terenul construibil, nu poate aplica regimul de scutire
prevăzut la art. 141 lit. f) din Codul fiscal, până la sfârşitul
anului calendaristic următor celui în care s-a anulat opţiunea
prevăzută la pct. 38 alin. (1), sau în care această opţiune
şi-a încetat aplicabilitatea din cauza livrării. În această
situaţie, întrucât aplicarea regimului de taxare nu este optională nu
se va depune modificarea prevazută în anexa 3 la prezentele norme.
(3) Opţiunea de taxare prevăzută la alin.(1) nu se va
aplica la transferul titlului de prorprietate asupra bunurilor imobile de către persoanele care au aplicat
regimul de scutire prevăzut la art. 141 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal
pentru leasingul cu bunuri imobile.
(3) Opţiunea
prevăzută la alin. (1) se notifică organelor fiscale locale pe
formularul prezentat în anexa 3 la prezentele norme metodologice şi se
exercită pentru bunurile imobile, menţionate în notificare.
Opţiunea se poate exercita şi numai pentru o parte a acestor bunuri.
Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea
opţiunii de taxare depuse de vânzător. Notificarea trebuie transmisă în copie şi
cumpărătorului.
(4) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se referă numai la o parte
a bunurilor imobile această parte care va fi vândută în regim de
taxare, identificată cu exactitate, va fi înscrisă în notificarea
prevăzută la alin. (3).
(5) În cazul în care
opţiunea prevăzută la alin. (1) se exercită de către o
persoană impozabilă care nu a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente bunului ce face obiectul
opţiunii, această persoană impozabilă va efectua o ajustare în favoarea sa în conformitate cu
prevederile art. 149 din Codul fiscal,
dacă bunul se află în cadrul perioadei de ajustare.
(6)Orice persoană
impozabilă care aplică regimul de scutire prevăzut de art. 141
alin.(2) lit. f) din Codul fiscal, şi care a a avut dreptul la deducerea
integrală sau parţială a taxei aferente bunului imobil, va efectua ajustarea taxei deduse
conform art. 149 din Codul fiscal, dacă bunul se află în cadrul
perioadei de ajustare.
.(7)Prin excepţie de la prevederile alin.(5) şi (6), pentru
operaţiunile prevazute la art. 141
alin.(2) lit.f) din Codul fiscal cu bunuri imobile, construite,
achiziţionate, transformate sau modernizate înainte de data aderării
se aplică prevederile tranzitorii de la art. 161 din Codul fiscal
referitoare la ajustarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata.”
28. Punctul 44
se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal:
l) importul în România de bunuri care au fost
transportate dintr-un teritoriu terţ sau o ţară terţă,
atunci când livrarea acestor bunuri de către importator constituie o
livrare scutită, conform art. 143 alin. (2);”
Norme metodologice:
44. Scutirea
menţionată la art. 142 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, se
acordă dacă importatorul poate dovedi că importul este direct
destinat unei livrări intracomunitare a acestor bunuri, care este
scutită de taxă. În acest sens, declaraţia vamală de import
va menţiona codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de alt stat
membru persoanei căreia îi sunt livrate bunurile de către importator
în cazurile menţionate la art. 143 alin. (2) lit. a) şi d) din Codul
fiscal. Totusi, începând cu data de 15
aprilie 2007 inclusiv, pentru importul de bunuri scutit de taxă în
condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal,
taxa pe valoarea adăugată se garantează la organele vamale, in
conformitate cu prevederile art. 157 alin.(7) din Codul fiscal, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului economiei şi finanţelor."
29. După
punctul 44, se introduce un nou punct, punctul 441 cu următorul
cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 144 Scutiri speciale legate
de traficul internaţional de bunuri
(1) Sunt scutite de taxă următoarele:
a) livrarea de
bunuri care urmează:
1.
să fie plasate în regim vamal de admitere temporară, cu exonerare
totală de la plata drepturilor de import;
2.
să fie prezentate autorităţilor vamale în vederea vămuirii
şi, după caz, plasate în depozit necesar cu caracter temporar;
3.
să fie introduse într-o zonă liberă sau într-un antrepozit
liber;
4.
să fie plasate în regim de antrepozit vamal;
5.
să fie plasate în regim de perfecţionare activă, cu suspendare
de la plata drepturilor de import;
6.
să fie plasate în regim de tranzit vamal extern;
7.
să fie admise în apele teritoriale:
- pentru
a fi încorporate pe platforme de forare sau de producţie, în scopul
construirii, reparării, întreţinerii, modificării sau
reutilării acestor platforme ori pentru conectarea acestor platforme de
forare sau de producţie la continent;
- pentru
alimentarea cu carburanţi şi aprovizionarea platformelor de forare
sau de producţie;
8.
să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, definit după cum
urmează:
- pentru
produse accizabile, orice locaţie situată în România, care este
definită ca antrepozit fiscal, în sensul art. 4 lit. (b) din Directiva
92/12/CEE, cu modificările şi completările ulterioare;
- pentru bunuri, altele decât
produsele accizabile, o locaţie situată în România şi
definită prin norme;”
[...]
Norme metodologice:
441. (1)Scutirile de taxa pe valoarea adaugata prevazute la
art. 144 din Codul fiscal nu se aplica in cazul regimurilor vamale suspensive
care nu se regasesc la alin.(1) lit.a) a acestui articol, cum sunt cele de
admitere temporara cu exonerare parţiala de drepturi de import,
transformare sub control vamal, perfecţionare activa fara suspendarea
platii drepturilor de import.
(2) Pentru bunurile plasate în regimurile vamale suspensive
prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a) pct. 1 - 7 din Codul fiscal, nu se
garantează taxa pe valoarea adăugată.”
30. Punctul 45
se modifică şi va avea următorul cuprins:
“45. (1) În sensul art.
145 alin. (4) din Codul fiscal, orice persoană impozabilă are dreptul
să deducă taxa din momentul în care această persoană
intenţionează să desfăşoare o activitate
economică, cu condiţia să nu se depăşească perioada
prevăzută la art. 147^1 alin. (2) din Codul fiscal. Intenţia
persoanei trebuie evaluată în baza elementelor obiective cum ar fi faptul
că aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă
investiţii pregătitoare necesare iniţierii acestei activităţi
economice. Deducerea se exercită prin înscrierea taxei deductibile în
decontul de taxă prevăzut la art. 1562 din Codul
fiscal, depus după înregistrarea
persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
(2) Pentru exercitarea
dreptului de deducere prevăzut la alin. (1) trebuie îndeplinite următoarele
cerinţe:
a) bunurile respective
urmează a fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept de deducere;
b) persoana impozabilă
trebuie să deţină o factură sau un alt document legal
aprobat prin care să justifice suma taxei pe valoarea adăugată
aferente bunurilor achiziţionate.
c) să nu
depăşească perioada prevăzută la art. 147^1 alin. (2)
din Codul fiscal.”
31. La punctul
49, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ (8) Cererea de rambursare
prevăzută la alin. (5) lit. a) trebuie depusă la organele
fiscale competente în termen de maximum şase luni de la încheierea anului
calendaristic în care taxa devine exigibilă.”
32. La punctul
50, alineatul (10) se modific şi va avea următorul cuprins:
“ (10) Cererea de rambursare
prevăzută la alin. (7) lit. a) trebuie depusă la autoritatea
fiscală competentă în termen de maximum şase luni de la
sfârşitul anului calendaristic în care taxa devine exigibilă.”
33. La punctul
50, dupa alinetul (17) se adaugă un nou alineat, alineatul (18) cu
următorul cuprins:
“ (18) Persoana impozabilă neînregistrată
şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA
şi nu este stabilită în Comunitate poate solicita rambursarea taxei
achitate dacă, în conformitate cu legile ţării unde este
stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar
avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea
adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara
respectivă, fapt dovedit prin existenta unor acorduri/declaratii de
reciprocitate semnate de reprezentantii autoritatilor competente din Romania si
din tara solicitantului. In vederea semnarii unor astfel de
acorduri/declaratii, autoritatile competente ale tarilor interesate trebuie sa
se adreseze Ministerului Economiei si Finantelor. Tarile cu care Romania a
semnat acorduri/declaratii de reciprocitate in ceea ce priveste rambursarea
taxei pe valoarea adaugata vor fi publicate pe pagina de internet a Ministerului
Economiei si Finantelor. “
34.Punctul 54
se modifica si va avea următorul cuprins:
“ Codul
fiscal:
Art. 149 Ajustarea taxei deductibile în cazul
bunurilor de capital
[…]
(5) Ajustarea taxei
deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4)
lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la alin. (2). Ajustarea deducerii se face o singură
dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând
anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare. Prin norme se
stabilesc reguli tranzitorii pentru situaţia în care pentru anul 2007 s-a
efectuat ajustarea prevăzută la alin. (4) lit. a) pentru o cincime
sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial;
[…]
Norme metodologice:
54. (1) Ajustarea
taxei deductibile aferente bunurilor care fac obiectul închirierii,
leasingului, concesionării sau oricărei alte metode de punere a
acestora la dispoziţia unei persoane, se efectuează de către
persoana care închiriază, dă în leasing sau pune la dispoziţia
altei persoane bunurile respective, cu excepţia situaţiei
prevăzute la alin.(2). Data la care
bunul se consideră achiziţionat din punct de vedere al taxei pe
valoarea adăugată de locatar/utilizator este data la care se face
transferul dreptului de proprietate de către locator/finanţator.Pentru
taxa eferentă achiziţiei bunurilor de capital care au fost cumpărate de locatar/utilizator printr-un
contract de leasing, perioada de ajustare incepe la 1 ianuarie a anului in care a avut loc transferul
dreptului de proprietate asupra bunurilor, dar ajustarea se efectuează
pentru suma integrală a taxei deductibile aferente bunurilor de capital,
inclusiv pentru taxa plătită sau datorată înainte de data transferului dreptului de proprietate.
(2) Taxa
pe valoarea adăugată deductibilă aferentă
transformării sau modernizării unui bun imobil sau a unei
părţi a acestuia, se ajustează de către persoana la dispoziţia căreia este pus bunul
imobil sau o parte a acestuia în situaţia în care lucrările de
transformare sau modernizare sunt efectuate de către această
persoană, iar valoarea fiecărei transformări sau
modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală după
transformare sau modernizare a bunului imobil sau a părţii de bun
imobil. În sensul prezentelor norme sunt
luate în considerare operaţiunile de transformare sau modernizare care
conduc la majorarea valorii bunului imobil. In scopul calculării
acestei depăşiri se vor avea
in vedere valorile reevaluate ale bunurilor respective, asa cum sunt
inregistrate in contabilitate
(3) În situaţia în care
în cursul perioadei de ajustare, expiră contractul de închiriere, leasing,
concesionare sau orice alt tip de contract prin care bunul imobil sau o parte a
acestuia a fost pus la dispoziţia altei persoane şi bunul de capital
este restituit proprietarului, se consideră că bunul de capital
îşi încetează existenţa în cadrul activităţii
economice a persoanei impozabile care a utilizat bunul respectiv, conform art. 149 alin.(4) lit.d) din Codul
fiscal. Taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă
operaţiunilor de transformare sau modernizare se ajustează o
singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, incluzând anul în care bunul este restituit proprietarului,
în conformitate cu prevederile art. 149 alin.(5) lit.c) din Codul fiscal .
(4) Începând cu anul 2008, conform art. 149
alin.(4) lit. a), dacă bunul de capital este utilizat total sau
parţial în alte scopuri decât
activităţile economice sau pentru realizarea de operaţiuni care
nu dau drept de deducere a taxei, ajustarea deducerii se face o singură
dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând
anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare şi
proproţional cu partea din bunul de capital utilizată în aceste scopuri.
În cazul în care dreptul de deducere aferent bunului de capital se exercită pe baza de prorata, se
aplică prevederile alin.(5). Dispoziţii tranzitorii pentru bunurile de capital pentru care în anul 2007
nu s-a exercitat dreptul de deducere pe baz de prorata, ci s-a aplicat
ajustarea pentru o cincime sau,
după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru
fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare,
datorită faptului că nu erau utilizate integral pentru
operaţiuni care dau drept de deducere: la finele anului 2008 taxa
aferentă parţii din bunul de capital utilizată pentru
operaţiuni care nu dau drept de deducere , respectiv diferenţa
rămasă de 4/5 sau 19/20 va fi
ajustată o singură dată şi înscrisă în decontul lunii
decembrie 2008 la rândul corespunzător din decontul de taxă.
Dispoziţia tranzitorie nu se aplică în cazul în care în cursul anului
2008 trebuie efectuată ajustarea o
singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare
rămasă, conform art. 149
alin(5) lit.c) din Codul fiscal.
Exemplul nr. 1 pentru situaţia
prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă cumpără o clădire pentru activitatea sa
economică la data de 23 iulie 2007. La 1 august 2009, această
persoană se decide să îşi utilizeze clădirea integral în
scop de locuinţă. Perioada de ajustare este de 20 de ani cu începere
de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul 2026 inclusiv. Ajustarea
trebuie să se efectueze pe perioada rămasă (2009 - 2026) şi
persoana respectivă trebuie să restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă
iniţial.
Exemplul nr. 2 pentru situaţia prevăzută la
art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 2 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din
Codul fiscal achiziţionează un imobil în anul 2007 în vederea
desfăşurării de operaţiuni cu drept de deducere, şi
deduce integral taxa pe valoarea adăugată la data
achiziţionării. În anul 2009 închiriază în întregime imobilul în
regim de scutire de taxa pe valoarea adăugată. Perioada de ajustare
este de 20 de ani cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până în anul
2026 inclusiv. Ajustarea trebuie să se efectueze pe perioada
rămasă (2009 - 2026) şi persoana respectivă trebuie să
restituie 18 douăzecimi din TVA dedusă iniţial.
Exemplul nr. 3 pentru situaţia prevăzută la
art. 149 alin. (4) lit. a) pct. 3 din Codul fiscal:
O persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153 din
Codul fiscal, deţine un hotel care a fost cumpărat în anul 2007
şi s-a dedus TVA de 6 milioane lei pentru cumpărarea acestui imobil.
În anul 2010, la parterul hotelului se amenajează un cazinou care
ocupă 30% din suprafaţa clădirii. Activitatea de jocuri de noroc
fiind scutită de TVA fără drept de deducere, persoana
respectivă trebuie să ajusteze taxa dedusă iniţial, proporţional
cu suprafaţa ocupată de cazinou. Perioada de
ajustare este de 20 de ani cu începere de la 1 ianuarie 2007 şi până
la finele anului 2026. Ajustarea trebuie să se efectueze o singură
dată, la schimbarea destinaţiei unei părţi din clădire astfel:
- pentru 2007, 2008, 2009, persoana
impozabilă nu ajustează taxa dedusă iniţial, aferentă
acestor ani, care reprezintă 300.000 lei * 3 ani = 900.000 lei.
- pentru
perioada rămasă 2010 – 2026= 17 ani , taxa se ajustează astfel:
- 5.100.000 lei * 30% = 1.530.000
lei - taxa nedeductibilă, care se înscrie în decontul de taxa pe valoarea
adăugată din perioada fiscala in care apare modificarea de
destinatie. În situaţia în care
partea alocată cazinoului de 30% din clădire, se măreşte
sau se micşorează, se fac ajustări sumplimentare în plus sau în
minus conform aceleiaşi proceduri.
Exemplul nr. 4 pentru situaţia
prevăzută la art. 149 alin.(4) lit. a) pct. 3. din Codul fiscal,
dispoziţii tranzitorii: O persoană impozabilă înregistrată
în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, închiriază în
cursul anului 2007 o clădire care a fost cumpărată în cursul
aceluiaşi an şi s-a dedus TVA de 9 milioane lei aferentă bunului
cumpărat. În cursul anului 2007 o parte din bunul imobil este închiriat în
regim de scutire conform art. 141 alin.(2) lit. e) din Codul fiscal, respectiv
50% din suprafaţa bunului imobil. Persoana impozabilă a efectuat
următoarea ajustare în anul 2007:
9.000.000/20= 450.000; 450,000 * 50%= 225.000 lei,
taxă de ajustat aferentă anului 2007 care s-a înscris în decontul din
decembrie 2007 la rubrica corespunzătoare cu semnul minus.
În anul 2008, persoana impozabilă trebuie
să efectueze următoarea ajustare: 225.000 *19=4.275.000 lei, care se
va înscrie în decontul lunii decembrie cu semnul minus. Dacă începând cu
data de 1 ianuarie 2008 şi până în anul 2026 inclusiv, se va modifica suprafaţa
închiriată în regim de scutire în plus sau în minus, de fiecare dată
se vor efectua ajustări ale taxei, o singură dată în decontul
lunii în care a apărut fiecare modificare.
Dacă taxa aferentă aceluiaşi bun imobil s-ar fi dedus pe bază de prorata
în anul 2007, nu se mai aplică ajustările din exemplul nr. 4, ci se
aplică ajustarea prevăzută la alin.(5).
(5) Pentru
cazul prevăzut la art. 149 alin. (4) lit. b) din
Codul fiscal, ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare
prevăzute la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, pentru o cincime sau o
douăzecime din taxa dedusă iniţial pentru fiecare an în care
apar modificări ale elementelor taxei deduse.
Exemplu:
O persoană impozabilă cu regim mixt cumpără un utilaj la
data de 1 noiembrie 2008 în valoare de 20.000 lei, plus 19% TVA, adică
3800 lei. Pro rata provizorie pentru anul 2008 este 40%, iar taxa dedusă
este de 1520 lei (3800 *40%). Pro rata definitivă calculată la
sfârşitul anului 2008 este de 30% .
La
sfârşitul anului 2008 se realizează ajustarea taxei pe baza pro ratei
definitive, respectiv 3800 * 30% = 1140 lei taxă de dedus, care se
compară cu taxa dedusă pe baza pro rata provizorie (1520), iar
diferenţa de 380 se înscrie în decontul din luna decembrie ca taxă
nedeductibilă. Această ajustare a deducerii se referă la
întreaga sumă dedusă iniţial provizoriu şi prin urmare acoperă
şi ajustarea aferentă primei cincimi pentru bunurile de capital.
Ajustările pentru anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 se
realizează astfel:
TVA
deductibilă se împarte la 5: 3800 / 5 = 760
TVA
efectiv dedusă în baza pro ratei definitive pentru prima perioadă se
împarte la rândul său la 5: 1140 / 5 = 228
Rezultatul lui
760 înmulţit cu pro rata definitivă pentru fiecare din perioadele
următoare se va compara apoi cu 228
Diferenţa rezultată
va constitui ajustarea deducerii fie în favoarea statului, fie a persoanei
impozabile.
Ajustarea pentru
anul 2009
Pro rata
definitivă pentru anul 2009 este de 50% .
deducere
autorizată: 760 X 50% = 380
deja
dedus: 228
deducerea
suplimentară permisă: 380 - 228 = 152
Ajustarea
pentru anul 2010
Pro rata
definitivă pentru anul 2010 este de 20% .
deducere
autorizată: 760 X 20% = 152
deja
dedus: 228
ajustare
în favoarea statului: 228 - 152 = 76
Ajustarea
pentru anul 2011
Pro rata
definitivă pentru 2011 este de 25% .
deducere
autorizată: 760 X 25% = 190
deja dedus: 228
ajustare
în favoarea statului: 228 - 190 = 38
Ajustarea
pentru anul 2012
Pro rata
definitivă pentru anul 2012 de 70% .
deducere
autorizată: 760 X 70% = 532
deja
dedus: 228
deducere
suplimentară permisă: 532 - 228 = 304
Orice
modificare a pro ratei în anii următori, respectiv după scurgerea
ultimului an de ajustare (2012) nu va mai influenţa deducerile efectuate
pentru acest utilaj. Dar pentru livrări către sine, nu există
limită de timp.
(6)
Ajustarea prevăzută la art. 149 alin. (4) şi (5) din Codul
fiscal, nu se efectuează în situaţia în care sunt aplicabile
prevederile art. 128 alin. (4) lit. a) şi b) din Codul fiscal, referitoare
la livrarea către sine, precum şi în situatia în care nu are loc o
livrare de bunuri in conformitate cu prevederile art. 128 alin.(8) din Codul
fiscal.
(7)
Ajustarea taxei deductibile prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. c)
din Codul fiscal, se efectuează o singură dată pentru întreaga
perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare
obligaţia ajustării, şi este de până la o cincime sau,
după caz, o douăzecime pe an, din valoarea taxei nededuse până
la momentul ajustării, şi se înscrie în decontul de taxă aferent
perioadei fiscale în care apare livrarea, sau orice altă operaţiune
pentru care taxa aferentă bunului de capital este deductibilă. Prevederile
prezentului alineat se completează cu cele de la pct. 38 şi 39.
(8) Ajustarea taxei
deductibile prevăzută la art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal,
se efectuează o singură dată pentru întreaga perioadă de
ajustare rămasă, incluzând anul în care apare obligaţia
ajustării, şi este de până la o cincime sau, după caz, o
douăzecime pe an, din valoarea taxei deduse iniţial, fiind operat în
decontul TVA aferent perioadei fiscale în care bunurile de capital îşi
încetează existenţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute
la alin. (9). Casarea unui bun de capital înainte de expirarea duratei normale
de funcţionare a acestuia nu este considerată livrare către
sine, dar se aplică prevederile referitoare la ajustare, dacă bunul îşi încetează existenţa
în întreprindere în cadrul perioadei de ajustare. Aceleaşi prevederi se
aplică şi în cazul casării unui bun de capital după
expirarea duratei normale de funcţionare, dar în cursul perioadei de
ajustare.
Exemplul 1: O persoană
impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată
normală de funcţionare este de 7 ani, la data de 30 noiembrie 2007,
în valoare de 10.000 lei + TVA (19% = 1.900), şi deduce 1.900 lei.
La data de 2 decembrie 2009,
mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare în favoarea
statului, în valoare de trei cincimi din 1.900 lei, respectiv 1140 lei.
Exemplul 2: O persoană
impozabilă cumpără un mijloc fix a cărui durată de
funcţionare este de 3 ani, la data de 30 noiembrie 2007, în valoare de
10.000 lei + TVA (19% = 1.900 lei), şi deduce 1.900 lei. La data de 2
decembrie 2010, mijlocul fix este casat. În acest caz, există o ajustare
în favoarea statului, în valoare de două cincimi din 1.900 lei, respectiv
760 lei.
(9) Ajustarea taxei
deductibile aferente bunurilor de capital, conform art. 149 alin. (4) lit. e)
din Codul fiscal, se efectuează în cazul în care furnizorul ajustează
baza de impozitare conform art. 138 lit. a), b) şi c) din Codul fiscal.
Ajustarea se efectuează o singură dată în perioada fiscală
în care apar situaţiile prevăzute la art. 138 lit. a), b) şi c)
din Codul fiscal, pe baza facturii emise de furnizor. Ajustările
ulterioare prevăzute la art. 149 alin. (4) lit. a) - d) din Codul fiscal
se vor efectua ţinând cont de taxa dedusă după efectuarea
ajustării prevăzute de prezentul alineat.
(10) În vederea
ajustării taxei deductibile aferente bunurilor de capital, persoanele
impozabile sunt obligate să ţină un Registru al bunurilor de
capital, în care să evidenţieze pentru fiecare bun de capital, astfel
cum este definit la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, următoarele
informaţii:
a) data achiziţiei,
fabricării, finalizarii construirii sau
transformării/modernizării;
b) valoarea (baza de
impozitare) a bunului de capital;
c) taxa deductibilă
aferentă bunului de capital;
d) taxa dedusă;
e) ajustările efectuate
conform art. 149 alin. (4) din Codul fiscal.
(11) Prevederile art. 149
din Codul fiscal, şi prezentului punct, se aplică şi de
către persoanele impozabile care efectuează operaţiuni
imobiliare constând în operaţiuni de livrare, închiriere, leasing,
arendare, concesionare şi alte operaţiuni similare efectuate în legătură
cu bunurile imobile.
(12) În sensul art. 149 alin.
(7) din Codul fiscal, nu se efectuează ajustarea taxei deductibile
aferente bunurilor de capital, în situaţia în care suma care ar rezulta ca
urmare a ajustării este mai mică de 1000 lei.”
35. Punctul 55
se modifică şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
Art. 150 Persoana obligată la plata taxei pentru
operaţiunile taxabile din România
(1) Următoarele persoane sunt obligate la
plata taxei, dacă aceasta este datorată în conformitate cu
prevederile prezentului titlu:
a) persoana
impozabilă care efectuează livrări de bunuri sau prestări
de servicii taxabile, conform prevederilor prezentului titlu, cu excepţia
cazurilor pentru care clientul este obligat la plata taxei conform prevederilor
de la lit. b) - g);
b) persoana impozabilă
care acţionează ca atare şi care beneficiază de serviciile
prevăzute la art. 133 alin. (2) lit. g), dacă aceste servicii sunt
prestate de o persoană impozabilă care nu este stabilită în
România, chiar dacă este înregistrată în scopuri de TVA în România,
conform art. 153 alin. (4)
sau (5);
d)
persoana înregistrată conform art. 153 sau 1531, căreia i
se livrează gaze naturale sau energie electrică în condiţiile
prevăzute la art. 132 alin. (1) lit. e) sau f), dacă aceste
livrări sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este
stabilită în România, chiar dacă este înregistrată în scopuri de
TVA în România, conform art. 153 alin. (4) sau (5);
e) persoana impozabilă sau persoana
juridică neimpozabilă, înregistrată conform art. 153 sau 1531,
care este beneficiarul unei livrări ulterioare efectuate în cadrul unei
operaţiuni triunghiulare, în următoarele condiţii:
1. cumpărătorul revânzător
al bunurilor să nu fie stabilit în România, să fie înregistrat în
scopuri de TVA în alt stat membru şi să fi efectuat o achiziţie
intracomunitară a acestor bunuri în România, care nu este impozabilă
conform art. 126 alin. (8) lit. b); şi
2. bunurile aferente achiziţiei
intracomunitare, prevăzute la pct. 1, să fi fost transportate de
furnizor sau de cumpărătorul revânzător ori de altă
persoană, în contul furnizorului sau al cumpărătorului
revânzător, dintr-un stat membru, altul decât statul în care
cumpărătorul revânzător este înregistrat în scopuri de TVA,
direct către beneficiarul livrării; şi
3. cumpărătorul revânzător
să îl desemneze pe beneficiarul livrării ulterioare ca persoană
obligată
f) persoana din cauza căreia bunurile
ies din regimurile sau situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1)
lit. a);”
g) persoana
impozabilă acţionând ca atare sau persoana juridică
neimpozabilă, stabilită în România sau nestabilită în România,
dar înregistrată prin reprezentant fiscal, care este beneficiar al unor
livrări de bunuri sau prestări de servicii care au loc în România,
conform art. 132 sau 133, altele decât cele prevăzute la lit. b) - e),
dacă sunt realizate de o persoană impozabilă care nu este
stabilită în România şi care nu este înregistrată în România,
conform art. 153.
Norme metodologice:
55. (1) În cazul
serviciilor prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, prestate
de o persoană impozabilă nestabilită în România, chiar dacă
este înregistrată în România conform art. 153 alin. (4) din Codul fiscal,
către o persoană impozabilă aceasta va fi obligată la plata
taxei, dacă aceasta este datorată conform titlului VI din Codul
fiscal. În cazul în care beneficiarul este:
a) o instituţie
publică şi serviciile sunt utilizate pentru activitatea pentru care
instituţia publică nu are calitatea de persoană impozabilă
în conformitate cu prevederile art. 127 din Codul fiscal, instituţia
publică nu este obligată la plata taxei în România, indiferent
dacă este sau nu înregistrată în scopuri de taxă pentru alte
operaţiuni conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal;
b) o instituţie
publică şi serviciile sunt utilizate de instituţia publică
pentru activitatea desfăşurată în calitate de persoană
impozabilă, respectiv pentru operaţiunile taxabile, scutite cu drept
de deducere sau scutite fără drept de deducere, instituţia
publică este obligată la plata taxei în România, indiferent dacă
este sau nu înregistrată în scopuri de taxă pentru alte
operaţiuni conform art. 153 sau 153^1 din Codul fiscal;
(2) Pentru serviciile
prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal şi
livrările de bunuri prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. d) din Codul
fiscal, dacă beneficiarul este o persoană impozabilă sau o
persoană juridică neimpozabilă înregistrată în România în
scopuri de TVA conform art. 153 sau art. 153^1 din Codul fiscal, serviciul sau
livrarea de bunuri are locul în România conform art. 132 sau 133 din Codul
fiscal, şi prestatorul/furnizorul nu este stabilit în România,
beneficiarul este obligat la plata taxei chiar dacă nu a comunicat
prestatorului/furnizorului codul său de înregistrare în scopuri de TVA.
(3) Obligaţiile
referitoare la plata taxei prevăzute la art. 150 alin. (1) lit. e) din
Codul fiscal, sunt stabilite la pct. 2 alin. (15).
(4) In sensul art. 150
alin.(1) lit.f) din Codul fiscal, persoana obligata la plata taxei pe valoarea
adaugata este persoana din cauza căreia bunurile ies din regimurile sau
situaţiile prevăzute la art. 144 alin. (1) lit. a), cu exceptia
cazului in care bunurile ies din regimurile sau situatiile respective printr-un
import, caz in care se aplica prevederile art. 1511 din Codul fiscal
si pct. 59.
(5). Prevederile art. 150
alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, nu se aplică în cazul vânzărilor
la distanţă realizate dintr-un stat membru în România de o
persoană nestabilită în România, pentru care locul livrării este
în România conform art. 132 alin. (2) şi (3) din Codul fiscal, persoana
nestabilită în România fiind obligată să se înregistreze în
România în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal”
36. Punctul 59
se modifica si va avea urmatorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 1511 Persoana obligată la
plata taxei pentru importul de bunuri
Plata taxei pentru importul
de bunuri supus taxării, conform prezentului titlu, este obligaţia
importatorului.
Norme metodologice:
59.(1)
În
aplicarea art. 151^1 din Codul fiscal, importatorul în scopul taxei este:
a) cumpărătorul
către care se expediază bunurile la data la care taxa devine
exigibilă la import sau, în absenţa acestui cumpărător,
proprietarul bunurilor la această dată. Prin exceptare de la
această prevedere, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta
pentru calitatea de importator;
b) furnizorul bunurilor,
pentru livrările de bunuri care sunt instalate sau asamblate în interiorul
României de către furnizor sau în numele acestuia şi dacă
livrarea acestor bunuri are loc în România în condiţiile art. 132 alin.
(1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumpărătorul către care se
expediază bunurile, dacă acesta a optat pentru calitatea de
importator;
c) proprietarul bunurilor,
pentru bunurile importate în vederea efectuării de operaţiuni de
închiriere sau leasing în România;
d) persoana care
reimportă în România bunurile exportate în afara Comunităţii,
pentru aplicarea scutirilor prevăzute la art. 142 alin. (1) lit. h) si i)
din Codul fiscal;
e) proprietarul bunurilor sau
persoana impozabilă
înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importă bunuri
în România;
1. în regim de
consignaţie sau stocuri la dispoziţia clientului, pentru verificarea
conformităţii sau pentru testare, cu condiţia ca bunurile
respective să fie cumpărate de persoana impozabilă
respectivă sau dacă persoana impozabilă nu le
achiziţionează să fie reexportate de către aceasta în afara
Comunităţii;
2. în vederea reparării,
transformării, modificării sau prelucrării acestor bunuri, cu
condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operaţiuni să
fie reexportate în afara Comunităţii sau achiziţionate de
către persoana impozabilă respectivă.
(2) Orice persoana care nu este importator in scopul taxei conform
alin.(1), dar detine o declaratie vamala de import in care care este mentionata
ca importator al bunurilor, nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adaugata aferenta importului respectiv decat in situatia in care va aplica
structura de comisionar prevazuta la pct. 19 alin.(3), respectiv va refactura
valoarea bunurilor importate si a taxei pe valoarea adaugata aferente catre
persoana care ar fi avut calitatea de importator conform alin.(1).”
37. Punctul 61
se modifică si va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
ART. 152 Regimul special de scutire pentru
întreprinderile mici
(1) Persoana impozabilă stabilită în
România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau
realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui
echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca
Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte
la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în
continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la
art. 126 alin. (1), cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de
transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă
pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală, a
livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi
taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere,
efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic,
incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere şi pe
cele scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 141 alin.
(2) lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii
activităţii principale, cu excepţia următoarelor:
a) livrările de active
fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125^1 alin.
(1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b) livrările
intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin.
(2) lit. b).
(3) Persoana impozabilă care îndeplineşte
condiţiile prevăzute la alin. (1) pentru aplicarea regimului special
de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.
Norme metodologice:
61. (1) Cursul de
schimb valutar prevăzut la art. 152 alin. (1) din Codul fiscal, este
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României la
data aderării.
(2) În sensul art. 152 alin.
(2) lit. b) din Codul fiscal, o operaţiune este accesorie
activităţii principale dacă se îndeplinesc cumulativ
condiţiile prevăzute la pct. 47 alin. (3).
(3) În sensul art. 152 alin.
(3) din Codul fiscal, persoana impozabilă care optează pentru
aplicarea regimului normal de taxă trebuie să solicite înregistrarea
conform art. 153 din Codul fiscal, şi să aplice regimul normal de
taxă începând cu data înregistrării.
(4) În sensul art. 152 alin.
(3), (7) si (9) coroborat cu condiţiile prevăzute la art. 145, 146,
147, 148 şi 149 din Codul fiscal, persoana impozabilă are
dreptul/obligaţia la ajustarea taxei deductibile aferente:
a) bunurilor aflate în stoc
şi serviciilor neutilizate în momentul trecerii la regimul normal de
taxare;
b) bunurilor de capital
definite la art. 149 alin. (1) din Codul fiscal, aflate încă în
folosinţă, în scopul desfăşurării
activităţii economice în momentul trecerii la regimul normal de
taxă, cu condiţia ca perioada de ajustare a deducerii
prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi
expirat. Prevederile acestui alineat se completează cu prevederile de la
pct.
38. Punctul 63 se modifică şi va avea urmatorul cuprins:
“ Codul fiscal:
Art. 1521 Regimul special pentru
agenţiile de turism
[…]
(11) Regimul special prevăzut de prezentul articol nu se
aplică pentru agenţiile de turism care acţionează în
calitate de intermediari şi pentru care sunt aplicabile prevederile art.
137 alin. (3) lit. e) în ce priveşte baza de impozitare.
Norme metodologice:
63. (1) În sensul
art. 152^1 din Codul fiscal, călătorul poate fi o persoană
impozabilă, o persoană juridică neimpozabilă şi orice
altă persoană neimpozabilă.
(2) Regimul special nu se
aplică pentru serviciile prestate de agenţia de turism exclusiv cu mijloace proprii.
(3) În sensul art. 152^1
alin. (4) din Codul fiscal, următorii termeni se definesc astfel:
a) suma totală ce va fi
plătită de călător reprezintă tot ceea ce constituie
contrapartidă obţinută sau care va fi obţinută de
agenţia de turism din partea călătorului sau de la un terţ
pentru serviciul unic, inclusiv subvenţiile direct legate de acest
serviciu, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii cum ar fi comisioanele
şi cheltuielile de asigurare, dar fără a cuprinde sumele
prevăzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;
b) costurile agenţiei de
turism pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii în
beneficiul direct al călătorului reprezintă preţul,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată, facturat de furnizorii
operaţiunilor specifice, precum servicii de transport, hoteliere, catering
şi alte cheltuieli precum asigurarea mijloacelor de transport utilizate,
taxe pentru viză, diurnă şi cazarea pentru şofer, taxele de
drum, taxe de parcare, combustibilul, cu excepţia cheltuielilor generale
ale agenţiei de turism care sunt incluse în costul serviciului unic.
(4) Pentru a stabili valoarea
taxei colectate pentru serviciile unice efectuate într-o perioadă
fiscală, agenţiile de turism vor ţine jurnale de vânzări
sau, după caz, borderouri de încasări, în care se înregistrează
numai totalul de pe documentul de vânzare care include taxa. Aceste jurnale,
respectiv borderouri, se vor ţine separat de operaţiunile pentru care
se aplică regimul normal de taxare. De asemenea, agenţiile de turism
vor ţine jurnale de cumpărări separate în care se vor
evidenţia achiziţiile de bunuri şi/sau servicii cuprinse în
costurile serviciului unic. Baza de impozitare şi valoarea taxei
colectată pentru serviciile unice prestate într-o perioadă
fiscală vor fi stabilite în baza calculelor efectuate pentru toate
operaţiunile supuse regimului special de taxare în perioada fiscală
respectivă şi evidenţiate corespunzător în decontul de
taxă. La determinarea bazei impozabile nu vor fi luate în considerare
sumele încasate în avans pentru care nu pot fi determinate cheltuielile
aferente şi de asemenea nu pot fi scăzute cheltuielile aferente unor
livrări de bunuri sau prestări de servicii care nu au fost vândute
către client.
(5) În sensul art. 152 alin. (7) coroborat
cu art. 129 alin. (2) din Codul fiscal, atunci când agenţia de turism
aplică regimul normal de taxare va refactura fiecare componentă a
serviciului unic la cota taxei corespunzătoare fiecărei componente în
parte. În plus, baza de impozitare a fiecărei componente facturate în
regim normal de taxă va cuprinde şi marja de profit a agenţiei
de turism.
(6) Agenţiile
de turism acţionează în calitate de intermediari conform art. 1521
alin.(11) din Codul fiscal, pentru serviciile prevăzute la art. 1521 alin.(5)
din Codul fiscal, precum şi în
situaţia în care actionează în numele şi în contul altei
persoane potrivit art. 129 alin.(3) lit. e) din Codul fiscal şi pct. 7
alin.(3). “
39.
Punctul 66 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 153 Înregistrarea persoanelor impozabile în
scopuri de TVA
[...]
(4) O persoană impozabilă care nu
este stabilită, conform art. 1251 alin. (2) lit. b), şi
nici înregistrată în scopuri de TVA în România, va solicita înregistrarea
în scopuri de TVA la organele fiscale competente pentru operaţiuni
realizate pe teritoriul României care dau drept de deducere a taxei, înainte de
efectuarea respectivelor operaţiuni, cu excepţia situaţiilor în
care persoana obligată la plata taxei este beneficiarul conform art. 150
alin. (1) lit. b) – g). Nu sunt obligate să se înregistreze în România
conform acestui articol persoanele stabilite în afara Comunităţii,
care efectuează servicii electronice către persoane neimpozabile din România
şi care sunt înregistrate într-un alt stat membru, conform regimului
special pentru servicii electronice, pentru toate serviciile electronice
prestate în Comunitate.
[...]
Norme metodologice:
66. (1) În cazul în care o persoană
este obligată să solicite înregistrarea în condiţiile art. 153
alin. (1), (2), (4), (5) sau (7) din Codul fiscal, înregistrarea respectivei
persoane se va considera valabilă începând cu:
a) data comunicării certificatului de
înregistrare în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. a) şi,
după caz, alin. (2), (4) sau (5) din Codul fiscal;
b) prima zi a lunii
următoare celei în care persoana impozabilă optează pentru
aplicarea regimului normal de taxă în cazurile prevăzute la art. 153
alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;
c) prima zi a lunii
următoare celei în care persoana impozabilă solicită
înregistrarea în cazurile prevăzute la art. 153 alin. (1) lit. b) şi,
după caz, la alin. (2) din Codul fiscal,
d)prima zi a lunii
următoare celei în care s-a comunicat persoanei impozabile actul
administrativ de înregistrare, în cazul prevăzut la art. 153 alin.(7).
(2) În aplicarea art. 153
alin. (1) din Codul fiscal, activitatea economică se consideră ca
fiind începută din momentul în care o persoană intenţionează
să efectueze o astfel de activitate. Intenţia persoanei trebuie
apreciată în baza elementelor obiective ca de exemplu faptul că
aceasta începe să angajeze costuri şi/sau să facă
investiţii pregătitoare necesare pentru iniţierea unei
activităţi economice.
(3) Instituţiilor
publice care solicită înregistrarea în scopuri de TVA, li se va atribui un
cod de înregistrare în scopuri de TVA
numai pentru partea din structura/activitatile pentru care au calitatea
de persoană impozabilă în conformitate cu prevederile art. 127 din
Codul fiscal, în timp ce pentru activitatile pentru care nu are calitatea de
persoana impozabila, repectiv pentru partea din structură prin care
desfăşoară numai activităţi în calitate de autoritate
publică pentru care nu are calitatea de persoană impozabilă i se
va atribui un cod de înregistrare distinct . După atribuirea codului de
înregistrare în scopuri de TVA, acesta va fi valabil pentru orice alte
operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, pe
care le va realiza ulterior. Instituţiilor publice care
desfăşoară numai activităţi pentru care au calitatea
de persoană impozabilă, respectiv operaţiuni taxabile, scutite
fără drept de deducere conform art. 141 sau scutite cu drept de
deducere conform art. 143, 144, 1441 , li se va atribui un singur
cod de înregistrare, respectiv codul de înregistrare în scopuri de TVA, în
cazul în care solicita înregistrarea
conform art. 153 pentru operaţiuni taxabile. Organele fiscale teritoriale
au obligaţia ca în termen de 90 de zile de la data intrarii în vigoare a
prezentelor norme să atribuie un cod de înregistrare distinct
faţă de codul de înregistrare în scopuri de TVA, instituţiilor publice care
desfăşoară şi activităţi pentru care nu au
calitatea de persoană impozabilă conform art. 127, dar sunt
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, nefiindu-le atribuit un alt
cod de înregistrare.
(4) Persoana impozabilă
care nu este stabilită în România conform art. 125^1 alin. (2) lit. b) din
Codul fiscal, şi care are sau nu un sediu fix în România conform art.
125^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, se poate înregistra la autoritatea
fiscală competentă după cum urmează:
a) fie direct, fie prin
desemnarea unui reprezentant fiscal, dacă persoana este stabilită în
spaţiul comunitar. În cazul înregistrării directe, această
persoană va declara adresa din România la care pot fi examinate toate
evidenţele şi documentele ce trebuie păstrate în conformitate cu
prevederile acestui titlu;
b) prin desemnarea unui
reprezentant fiscal, dacă persoana nu este stabilită în spaţiul
comunitar, chiar dacă aceasta dispune de un sediu fix în România conform
art. 125^1 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal.
(5) Toate sucursalele sau
alte subunităţi fără personalitate juridică ale unei
persoane impozabile trebuie înregistrate sub un singur cod de înregistrare în
scopuri de TVA. Persoana impozabilă care are sediul activităţii
în străinătate şi este stabilită în România în scopuri de
TVA conform art. 125^1 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul fiscal, prin
structuri fără personalitate juridică precum sucursale sau alte
subunităţi fără personalitate juridică, va desemna una
din aceste sucursale sau structuri fără personalitate juridică care să depună decontul de taxă
şi care va fi responsabilă pentru toate obligaţiile în scopuri
de TVA, conform acestui titlu, ale tuturor structurilor fără
personalitate juridică stabilite în România ale persoanei impozabile.
(6) Persoanele impozabile
care au fost înregistrate în România înainte de data aderării prin sedii
permanente, sunt obligate să aplice prevederile alin. (5). În cursul lunii
ianuarie 2007, vor utiliza un singur cod de înregistrare în scopuri de TVA
atribuit unuia dintre sediile permanente şi totodată va solicita
anularea codurilor de înregistrare în scopuri de TVA a celorlalte sedii
permanente.
(7) Orice persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care în urma
înregistrării respective desfăşoară exclusiv
operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere va solicita anularea
înregistrării în termen de 10 zile de la încheierea lunii în care se
desfăşoară exclusiv operaţiuni fără drept de
deducere.
(8) Anularea se va efectua în
prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă a
solicitat anularea înregistrării sau înregistrarea este anulată în
condiţiile art. 153 alin. (8) din Codul fiscal.
(9) Orice persoană
impozabilă înregistrată în scopuri de TVA şi care îşi
încetează activitatea economică va solicita să fie radiată
în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidenţiază acest
lucru. Persoanele impozabile
care s-au înregistrat în România conform art. 153 alin. (5) din Codul fiscal,
pot solicita radierea în cazul în care nu mai realizează achiziţii
sau livrări intracomunitare în România pentru care sunt obligate
40. La punctual 69
alineatul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“ (5) În cazul reducerilor
de preţ acordate de producătorii/distribuitorii de bunuri potrivit
prevederilor pct. 19 alin. (2), pe bază de cupoane valorice, facturile de
reducere se întocmesc direct pe numele comercianţilor care au acceptat
cupoanele valorice de la consumatorii finali, chiar dacă iniţial
facturile de livrare a bunurilor pentru care se acordă aceste reduceri de
preţ au fost emise de producători/distribuitori către diverşi
intermediari cumpărători-revânzători. La rubrica
"Cumpărător" se înscriu datele de identificare ale
cumpărătorului care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii
finali. În plus în factura de reducere de preţ se va menţiona
"reducere de preţ acordată în baza cupoanelor valorice".
41.
La punctul 70 se adaugă un nou alineat, alineatul (3), cu următorul
cuprins:
“(3) In cazul depasirii plafoanelor stabilite la pct.6 alin.(11) pentru
operatiunile prevazute la art. 128 alin.(8) lit.f) si art. 129 alin.(5) lit.a)
din Codul fiscal, persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA conform
art. 153 din Codul fiscal au obligaţia sa intocmeasca autofactura conform
prevederilor alin.(1) numai în scopuri de TVA. Autofactura va cuprinde la rubrica cumparator informatiile
de la alin.(1) lit.c), iar in cazul bunurilor/serviciilor acordate gratuit în
cadrul acţiunilor de protocol, sponsorizare, mecenat, in loc de denumirea
şi descrierea bunurilor livrate sau serviciilor prestate se poate
mentiona, dupa caz: depasire plafon protocol, sponsorizare sau mecenat.”
42. La punctul 72, alineatul (3) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
72.” (3) În sensul
art. 155 alin. (8) lit. a) din Codul fiscal, factura centralizatoare se poate
întocmi dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) să se refere la
livrări de bunuri, inclusiv livrări intracomunitare, şi/sau prestări de servicii
către acelaşi client, pentru care faptul generator al taxei ia
naştere într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună
calendaristică;
b) toate documentele emise la
data livrării de bunuri sau prestării de servicii să fie
obligatoriu anexate la factura centralizatoare.”
43.
La punctul 74, alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul
cuprins:
74. (1) În sensul art. 155
alin. (8) lit. d) din Codul fiscal, emiterea facturii poate fi
externalizată, respectiv factura se poate întocmi de un terţ în
următoarele condiţii:
“ a) furnizorul/prestatorul
să notifice prin scrisoare recomandată organul fiscal competent
că emiterea de facturi va fi realizată de un terţ, cu cel
puţin o lună calendaristică înainte de a iniţia
această procedură, şi să anexeze la scrisoare numele,
adresa şi după caz, codul de
înregistrare în scopuri de TVA al terţului;”
44.
Punctul 76 se modific şi va avea urmatorul cuprins:
“76. În sensul art. 155 alin.
(8) lit. e) din Codul fiscal, facturile emise şi primite se pot stoca prin
orice metode şi în orice loc în următoarele condiţii:
a) locul de stocare să
se afle pe teritoriul României, cu excepţia facturilor transmise şi primite prin mijloace electronice,
care se pot stoca în orice loc dacă, pe perioada stocării:
1. se garantează accesul
on-line la datele respective;
2. se garantează
autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturilor, precum
şi faptul că acestea sunt lizibile;
3. datele care
garantează autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului
facturilor sunt de asemenea stocate;
b) facturile sau
conţinutul facturilor transmise şi primite, în cazul stocării
prin mijloace electronice, să fie puse la dispoziţia organelor
fiscale competente fără nici o întârziere, ori de câte ori se
solicită acest lucru.”
45. Punctul 78 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 155 Facturarea
(9) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (5), se pot
întocmi facturi simplificate în cazurile stabilite prin norme. Indiferent de
situaţie, trebuie ca facturile emise în sistem simplificat să
conţină cel puţin următoarele informaţii:
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile emitente;
c) identificarea tipurilor de bunuri şi servicii furnizate;
d) suma taxei de achitat sau informaţiile necesare pentru
calcularea acesteia.
Norme metodologice:
78. (1) Nu se pot emite
facturi simplificate pentru livrările intracomunitare de bunuri,
prevăzute la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal.
(2) În vederea emiterii de
facturi simplificate, persoanele impozabile trebuie să depună o
solicitare la Direcţia de reglementări contabile din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice. Solicitările, însoţite de
avizul acestei direcţii, vor fi transmise Direcţiei generale
legislaţie impozite indirecte din cadrul Ministerului Finanţelor
Publice în vederea consultării Comitetului TVA, conform prevederilor
Directivei 112. Facturile simplificate se pot emite numai după consultarea
Comitetului şi transmiterea unui răspuns pozitiv către
solicitanţi.”
46.
Punctul 79 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“79. (1) În sensul art. 156
alin. (4) din Codul fiscal, fiecare persoană impozabilă va ţine
următoarele evidenţe şi documente:
a) evidenţe contabile
ale activităţii sale economice;
b) al doilea
exemplar al facturilor sau altor documente emise de aceasta şi legate de
activitatea sa economică, conform prevederilor de la pct. 76;
c) facturile
sau alte documente primite şi legate de activitatea sa economică;
d) documentele vamale şi
după caz cele privind accizele legate de importul, exportul, livrarea
intracomunitară şi achiziţia intracomunitară de bunuri
realizată de respectiva persoană;
e) facturile şi alte
documente emise sau primite de respectiva persoană pentru majorarea sau
reducerea contravalorii livrărilor de bunuri, prestărilor de
servicii, achiziţiilor intracomunitare sau importurilor;
f) un registru al
nontransferurilor de bunuri transportate de persoana impozabilă, sau de
altă persoană în contul acesteia în afara României dar în interiorul
Comunităţii pentru operaţiunile prevăzute la art. 128 alin.
(12) lit. f) - h) din Codul fiscal, precum şi pentru alte situaţii în
care se aplică măsuri de simplificare aprobate prin ordin al
ministrului finanţelor publice. Registrul nontransferurilor va cuprinde: denumirea
si adresa expeditorului, un numar de ordine, data transportului bunurilor, descrierea
bunurilor transportate, cantitatea bunurilor transportate, valoarea bunurilor
transportate, data transportului bunurilor care se intorc dupa prelucrare sau
expertiza, descrierea bunurilor returnate, cantitatea bunurilor returnate,
descrierea bunurilor care nu sunt returnate, cantitatea acestora şi o
menţiune referitoare la documentele emise în legătură cu aceste
operaţiuni, după caz, precum şi data emiterii acestor documente.
Nu trebuie completat acest registru pentru următoarele bunuri:
1. mijloacele de transport
înmatriculate în România;
2. paleţi, containere
şi alte ambalaje care circulă fără facturare;
3. bunurile necesare
desfăşurării activităţii de presă, radiodifuziune
şi televiziune;
4. bunurile necesare
exercitării unei profesii sau meserii dacă:
- preţul sau valoarea
normală pe fiecare bun în parte nu depăşeşte nivelul de
1250 EURO la cursul de schimb din data la care bunul este transportat sau
expediat în alt stat membru, şi cu condiţia ca bunul să nu fie
utilizat mai mult de 7 zile în afara României; sau
- preţul sau valoarea
normală pe fiecare bun în parte nu depăşeşte nivelul de 250
EURO la cursul de schimb din data la care bunul este transportat sau expediat
în alt stat membru, şi cu condiţia ca bunul să nu fie utilizat
mai mult de 24 de luni în afara României;
5. computerele portabile
şi alt material profesional similar care este transportat în afara
României în cadrul unei deplasări de afaceri de către personalul unei
entităţi economice sau de o persoană fizică autorizată;
g) un registru pentru
bunurile mobile corporale primite care au fost transportate din alt stat membru
al Comunităţii în România de către o persoană
impozabilă...... sau de altă persoană în numele acesteia, sau
care au fost importate în România sau achiziţionate din România de
persoana impozabilă înregistrată în alt stat membru, şi care
sunt date unei persoane impozabile în România în scopul expertizării sau
pentru lucrări efectuate asupra acestor bunuri în România, cu
excepţia situaţiilor în care prin ordin al ministrului
finanţelor publice nu se impune o asemenea obligaţie. Registrul
bunurilor primite nu trebuie ţinut în cazul bunurilor care sunt plasate în
regimul vamal de perfecţionare activă. Acest registru va cuprinde:
1. denumirea si adresa
primitorului;
2. un număr de ordine;
3. data primirii bunurilor;
4. . descrierea bunurilor
primite;
5. cantitatea bunurilor primite;
6. data transportului
bunurilor supuse expertizării sau prelucrate transmise clientului;
7. . cantitatea şi
descrierea bunurilor care sunt returnate clientului după prelucrare
8. cantitatea şi
descrierea bunurilor care nu sunt returnate clientului;
9. o menţiune
referitoare la documentele emise în legătură cu serviciile prestate,
precum şi data emiterii acestor documente.
(2) Jurnalele pentru
vânzări şi pentru cumpărări, registrele, evidenţele
şi alte documente similare ale activităţii economice a
fiecărei persoane impozabile se vor întocmi astfel încât să
permită stabilirea
următoarelor elemente:
a) valoarea totală,
fără taxă, a tuturor livrărilor de bunuri şi/sau
prestărilor de servicii efectuate de această persoană în fiecare
perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1. livrările
intracomunitare de bunuri scutite;
2. livrari/prestari scutite
de taxa sau pentru care locul
livrarii/prestarii este in afara României;
3. livrările de bunuri
şi/sau prestările de servicii taxabile şi cărora li se
aplică cote diferite de taxă;
b) valoarea totală,
fără taxă, a tuturor achiziţiilor pentru fiecare
perioadă fiscală, evidenţiată distinct pentru:
1. achiziţii
intracomunitare de bunuri;
2. achizitii de
bunuri/servicii pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei în condiţiile art. 150 alin. (1) lit. b)-d), f) si g) din Codul fiscal;
3. achizitii de bunuri
taxabile si carora li se aplica cote diferite de taxa;
c) taxa
colectată de respectiva persoană pentru fiecare perioadă
fiscală;
d) taxa
totală deductibilă şi taxa dedusă pentru fiecare perioadă
fiscală;
e)
calculul taxei dedusă provizoriu pentru fiecare perioadă
fiscală, a taxei dedusă efectiv pentru fiecare an calendaristic
şi al ajustărilor efectuate, atunci când dreptul de deducere se
exercită pe bază de pro rata, evidenţiind distinct:
1. taxa dedusă conform art. 147 alin.
(3) din Codul fiscal;
2. taxa nededusă conform art. 147
alin. (4) din Codul fiscal;
3. taxa dedusă pe bază de
pro-rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal.
(3) Documentele prevăzute la alin. (2)
nu sunt formulare tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor Publice.
Fiecare persoană impozabilă poate să-şi stabilească
modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată
şi taxa deductibilă conform specificului propriu de activitate, dar
acestea trebuie să conţină informaţiile minimale stabilite
la alin. (2) si sa asigure intocmirea decontului de taxa prevazut la art. 1562
din Codul fiscal.
(4) În cazul
asocierilor în participaţiune, sau al altor asocieri tratate drept asocieri în participaţiune conform art.
127 alin.(10) din Codul fiscal, drepturile şi obligaţiile legale
privind taxa pe valoarea adăugată prevăzute de Titlul VI al
Codului fiscal, revin asociatului care
contabilizează veniturile şi cheltuielile, potrivit contractului încheiat
între părţi. Prin drepturi şi obligaţii legale se
înţelege printre altele, dreptul de a exercita deducerea taxei pentru achiziţii conform prevederilor
art. 145-1471 din Codul fiscal, obligaţia de a emite facturi
către beneficiar şi de a colecta taxa în cazul operaţiunilor
taxabile. Aceste prevederi se aplică numai în situaţia în care
asociatul care contabilizează
veniturile şi cheltuielile efectuează
achiziţiile asocierii pe
numele său şi emite facturi în nume propriu către terţi pentru livrările de bunuri şi
prestările de servicii obţinute de asociere, urmând ca veniturile
şi cheltuielile să fie atribuite fiecărui asociat
corespunzător cotei de participare în asociere. Dacă membrii asociaţi
acţionează în nume propriu faţă de terţi şi
faţă de ceilalţi membri asociaţi, fiecare persoană va
fi tratată drept o persoană impozabilă separată în
conformitate cu prevederile art. 127 alin. (9) din Codul fiscal
şi tranzacţiile respective se
impozitează distinct în
conformitate cu regulile stabilite la Titlul VI al Codului fiscal. “
47. La punctul 8, alineatul (1)
se modifică şi va avea următorul cuprins:
“80. (1) În sensul art. 156^1
alin. (1) din Codul fiscal, în orice situaţie, echivalentul în lei a plafonului de 100.000 de
euro se determină pe baza cursului de schimb comunicat de Banca
Naţională a României valabil pentru 31 decembrie al anului precedent,
inclusiv pentru persoanele impozabile care solicită înregistrarea în
scopuri de TVA conform art. 153 în cursul anului.”
48.
Punctul 81 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art. 157 Plata taxei la
buget
(1) Orice persoană trebuie să achite taxa
de plată organelor fiscale până la data la care are obligaţia
depunerii unuia dintre deconturile sau declaraţiile prevăzute la art.
156^2 şi 156^3.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1),
persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 va evidenţia
în decontul prevăzut la art. 156^2, atât ca taxă colectată, cât
şi ca taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile
stabilite la art. 145 - 147^1, taxa aferentă achiziţiilor
intracomunitare, bunurilor şi serviciilor achiziţionate în beneficiul
său, pentru care respectiva persoană este obligată la plata
taxei, în condiţiile art. 150 alin. (1) lit. b) - g).
(3) Taxa pentru importuri de bunuri, cu
excepţia importurilor scutite de taxă, se plăteşte la
organul vamal, în conformitate cu reglementările în vigoare privind plata
drepturilor de import.
(4) Prin exceptare de la prevederile alin. (3), în
perioada 15 aprilie 2007 - 31 decembrie 2011 inclusiv, nu se face plata
efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153, care au obţinut
certificat de amânare de la plată, în condiţiile stabilite prin ordin
al ministrului economiei şi finanţelor. De la data de 1 ianuarie
2012, prin exceptare de la prevederile alin. (3), nu se face plata
efectivă la organele vamale de către persoanele impozabile
înregistrate în scopuri de TVA, conform art. 153.
(5)
Persoanele impozabile prevăzute la alin. (4) evidenţiază taxa
aferentă bunurilor importate în decontul prevăzut la art. 156^2, atât
ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă, în
limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147^1.
(6)
În cazul în care persoana impozabilă nu este stabilită în România
şi este scutită, în condiţiile art. 154 alin. (4), de la
înregistrare, conform art. 153, organele fiscale competente trebuie să
emită o decizie în care să precizeze modalitatea de plată a
taxei pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii
realizate ocazional, pentru care persoana impozabilă este obligată la
plata taxei.
(7) Începând cu data de 15 aprilie 2007 inclusiv,
pentru importul de bunuri scutit de taxă în condiţiile prevăzute
la art. 142 alin. (1) lit. l), taxa pe valoarea adăugată se
garantează la organele vamale. Garanţia privind taxa pe valoarea
adăugată aferentă acestor importuri se eliberează la
solicitarea importatorilor în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice.”
Norme
metodologice:
81. (1) În scopul
aplicării prevederilor art. 157 alin. (4) din Codul fiscal, organele
vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru
importuri de bunuri persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA
conform art. 153, care au obţinut certificat de amânare de la plată,
în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului economiei şi
finanţelor.
(2) Incepand cu data de 1 ianuarie 2012, organele
vamale nu vor solicita plata taxei pe valoarea adăugată pentru
importuri de bunuri persoanelor care fac dovada că sunt înregistrate în
scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal. Nu se aplică aceste
prevederi în cazul persoanelor care sunt înregistrate în scopuri de TVA pentru
achiziţii intracomunitare conform art. 153^1 din Codul fiscal, care fac
plata taxei în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) din Codul fiscal.
(3) În cursul perioadei
fiscale, importatorii înregistrati în scopuri de TVA conform art. 153, care au
obţinut certificat de amânare de la plată, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor,
reflectă taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor
importuri în jurnalele pentru cumpărări pe baza declaraţiei
vamale de import sau, după caz, a actului constatator emis de autoritatea
vamală. Contabil, taxa aferentă importului se înregistrează
concomitent atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă
deductibilă. În decontul de taxă pe valoarea adăugată, taxa
se evidenţiază atât ca taxă colectată, cât şi ca
taxă deductibilă, în limitele şi în condiţiile prevăzute
la art. 145, 146, 147 şi 147^1 din Codul fiscal.
(4) Incepand cu data
de 1 ianuarie 2012, prevederile alin.(3) vor fi aplicate de catre toti
importatorii inregistrati în scopuri de
TVA conform art. 153 din Codul fiscal.
(5) În situaţia în care
organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate,
constată că nu s-au îndeplinit obligaţiile prevăzute la
art. 157 alin. (2) sau, în cazul importurilor, la art. 157 alin.
(5) din Codul fiscal, vor proceda astfel:
a)
dacă achiziţiile sunt destinate exclusiv realizării de
operaţiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor art.
157 alin. (2) din Codul fiscal sau, în cazul importurilor, dispun aplicarea
prevederilor art. 157 alin. (5) din Codul fiscal, în perioada fiscală în
care s-a finalizat controlul;
b)
dacă achiziţiile sunt destinate realizării de operaţiuni
care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenţa dintre taxa
colectată şi taxa dedusă potrivit pro-rata aplicabilă la
data efectuării operaţiunii. În cazul în care controlul are loc în
cursul anului fiscal în care operaţiunea a avut loc, pentru determinarea
diferenţei menţionate se va avea în vedere pro-rata provizorie
aplicată. Dacă controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în
care a avut loc operaţiunea, pentru determinarea diferenţei
menţionate se va avea în vedere pro-rata definitivă calculată
pentru anul în care a avut loc operaţiunea. Diferenţele astfel
stabilite vor fi achitate în termenele prevăzute de normele procedurale în
vigoare;
c) dacă achiziţiile
sunt destinate realizării de operaţiuni care nu dau drept de
deducere, vor stabili taxa datorată bugetului de stat, care va fi
achitată în termenele prevăzute de normele procedurale în vigoare.”
49.
Dupa pct. 81 se adaugă punctul 811 cu urmatorul cuprins:
“Codul fiscal:
Art.
159 Corectarea documentelor
(1) Corectarea informaţiilor înscrise în
facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se
efectuează astfel:
a) în cazul în care
documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează
şi se emite un nou document;
b) în cazul în care
documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care
trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul
iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu
semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile
corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi
valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul
minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.
Norme
metodologice:
811.
In situatia in care o persoana impozabila a emis facturi aplicand regimul de
taxare, si ulterior intra in posesia documentelor justificative care ii dau
dreptul la aplicarea unei scutiri de taxa pe valoarea adaugata prevazutela art.
143, 144 sau 1441 din Codul
fiscal, aceasta poate corecta facturile emise,
conform art. 159 alin.(1) lit.b) din Codul fiscal, aplicand regimul de
scutire corespunzator operatiunilor realizate.”
50.
Punctul 82 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Codul
fiscal:
Art. 160 Măsuri de simplificare
[...] (2) Bunurile şi serviciile pentru livrarea sau prestarea
cărora se aplică măsurile de simplificare sunt:
a) deşeurile şi
materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum
sunt definite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001
privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată,
cu modificările ulterioare;
b) bunurile şi/sau
serviciile livrate ori prestate de sau către persoanele pentru care s-a
deschis procedura de insolventa, cu excepţia bunurilor livrate în cadrul
comeţului cu amănuntul;
c) materialul lemnos, conform
prevederilor din norme.
[...]
Norme metodologice:
82. (1)
Condiţia obligatorie prevăzută la art. 160 alin. (1) din Codul
fiscal, pentru aplicarea măsurilor de simplificare, respectiv a
taxării inverse, este că atât furnizorul/prestatorul, cât şi
beneficiarul să fie persoane înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153
din Codul fiscal, şi operaţiunea în cauză să fie
taxabilă. Măsurile de simplificare se aplică numai pentru
operaţiuni realizate în interiorul ţării astfel cum este definit
la art. 125^2 din Codul fiscal.
(2) Bunurile care se
încadrează în categoria material
lemnos, prevăzute la art. 160 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal,
sunt masa lemnoasă pe picior precum şi materialul lemnos stabilit
prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor
(3) În cazul livrărilor/prestărilor, prevăzute la art. 160
alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate,
furnizorii/prestatorii emit facturi fără taxă şi înscriu în
factură menţiunea "taxare
inversă". Taxa se calculează de către beneficiar
asupra sumei plătite în avans şi se înscrie în jurnalul pentru
cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată cât
şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil,
beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 = 4427 cu suma
taxei aferente.
(4) Înregistrarea
contabilă 4426 = 4427 la cumpărător este denumită autolichidarea taxei pe valoarea adăugată,
colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei deductibile
este asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator. Prevederile
acestui alineat sunt valabile pentru orice alte situaţii în care se
aplică taxare inversă.
(5) Persoanele impozabile cu
regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxării
inverse, conform art. 160 din Codul fiscal, vor deduce taxa în decontul de
taxă în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145, 146,
147 şi 147^1 din Codul fiscal.
(6) Furnizorii/prestatorii
care sunt persoane impozabile cu regim mixt vor lua în calculul pro-rata, ca
operaţiuni taxabile, valoarea livrărilor/prestărilor pentru care
au aplicat taxare inversă.
(7) Neaplicarea
măsurilor de simplificare prevăzute de lege va fi
sancţionată de organele fiscale prin obligarea
furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la rectificarea
operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse conform prevederilor
din prezentele norme.
(8) În situaţia în care
organele fiscale competente, cu ocazia verificărilor efectuate,
constată că pentru bunurile prevăzute la art. 160 alin. (2) din
Codul fiscal, nu au fost aplicate măsurile de simplificare prevăzute
de lege, vor obliga beneficiarii la stornarea taxei deductibile prin contul de
furnizori, efectuarea înregistrării contabile 4426 = 4427 şi
înregistrarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată întocmit
la finele perioadei fiscale în care controlul a fost finalizat, la rândurile de
regularizări. În situaţia în care beneficiarii sunt persoane
impozabile mixte, iar bunurile achiziţionate sunt destinate
realizării atât de operaţiuni cu drept de deducere, cât şi
fără drept de deducere, suma taxei deductibile se va determina pe
baza pro rata de la data efectuării achiziţiei bunurilor supuse
taxării inverse şi se va înscrie în rândul de regularizări din
decont, care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada
curentă.
(9) Orice situaţii în care
aplicarea taxării inverse implică dificultăţi de încadrare
a bunurilor sau serviciilor respective în prevederile art. 160 din Codul
fiscal, vor fi soluţionate de Comisia Centrală Fiscală
(10) În cazul livrărilor de cladiri, părţi de
clădire şi terenuri de orice fel pentru care au fost încasate avansuri si/sau
au fost emise facturi pentru valoarea totală sau parţială în
regim de taxare inversă pâna la
data de 31 decembrie 2007 inclusiv, dar formalitţole legale pentru transferul titlului de proprietate de
vânzător la cumpărător sunt îndeplinite după data de 1
ianuarie 2008, inclusiv, se aplică regimul
normal de taxa numai pentru diferenţa dintre valoarea livrării
şi valoarea avansurilor încasate/sumelor inscrise in facturi emise pâna la
data de 31 decembrie 2007 inclusiv. Regimul normal de taxa pe valoarea adaugata
se aplica şi pentru orice avansuri încasate
după data de 1 ianuarie 2008,
inclusiv, precum şi în cazul ratelor
a căror exigibilitate intervine după data de 1 ianuarie 2008,
inclusiv, pentru contractele care beneficiază de regula derogatorie prevăzută
la art. 161 alin.(15) din Codul fiscal.
Exemplu : în cursul anului 2007 o persoana impozabilă
contractează construirea şi achiziţionarea unui bun imobil cu o
societate imobiliară, care deţine şi titlul de proprietate
asupra bunului imobil care va fi construit. Valoarea bunului imobil
stabilită prin contract este de 10 milioane lei. Furnizorul a emis facturi parţiale în sumă de 8 milioane lei în anul 2007. Transferul
titlului de proprietate se realizează in martie 2008. La emiterea facturii
pentru întreaga valoare a bunului imobil se vor regulariza facturile
parţiale emis aîn anul 2007 astfel:
- facturi partiale
nr...../ 2007- 8 milioane lei (
fără TVA) cu semnul minus
- facturi partiale
nr...../ 2007- 8 milioane lei ( fără TVA) cu semnul plus
-diferenţa de 2 milioane - TVA – 380.000 lei
Totalul valorii
bunului imobil: 10.380.000 lei, din care rest de plată 2.380.000lei (în cazul în care suma de 8
milioane facturată în anul 2007 a fost încasată). Dacă întreaga
contravaloare a clădirii ar fi fost achitată sau facturată în
anul 2007, în anul 2008 nu s-ar aplica regim normal de TVA pentru livrarea
bunului respectiv.
(11) In cazul contractelor de vanzare de cladiri/parti de cladire,
terenuri, cu plata in rate, incheiate valabil anterior datei de 31 decembrie
2006 inclusiv, pentru care exigibilitate taxei pe valoarea adaugata intervine
la fiecare din datele specificate in contract pentru plata ratelor, taxa aferenta ratelor a caror scadenta
intervine dupa data de 1 ianuarie 2008, se inregistreaza in contul 4428 in
corespondenta cu contul de clienti, respectiv furnizori, urmand ca la fiecare
data stipulata in contract pentru plata ratelor sa se colecteze si respectiv,
sa se deduca, taxa pe valoarea adaugata aferenta fiecarei rate.
(12) În cazul lucrărilor de construcţii-montaj pentru care au fost încasate avansuri si/sau
au fost emise facturi pentru valoarea totală sau parţială în
regim de taxare inversă pâna la
data de 31 decembrie 2007 inclusiv, dar faptul generator de taxă intervine
în anul 2008, respectiv data la care sunt emise situaţii de lucrări
si după caz, acestea sunt acceptate de beneficiari, se aplică regimul normal de taxa numai
pentru diferenţa dintre valoarea lucrărilor pentru care faptul
generator de taxă intervine în anul 2008, şi valoarea avansurilor încasate/sumelor
inscrise in facturi emise pâna la data de 31 decembrie 2007 inclusiv. Regimul
normal de taxa pe valoarea adaugata se aplica şi pentru orice avansuri încasate după data de 1 ianuarie 2008, inclusiv.
Exemplul 1:
In cursul anului 2007 s-a
incasat un avans de 10.000 lei pentru realizarea unor lucrari de constructii
montaj de 100.000 lei. Furnizorul a emis factura pentru avansul incasat cu
mentiunea “taxare inversa”, iar beneficiarul lucrarilor a inregistrat taxa de
1900 lei aferenta avansului platit prin formula contabila 4426=4427.
La fiecare factura emisa pe baza situatiilor de lucrari acceptate de
beneficiar se scade din avansul incasat 10 % din valoarea lucrarilor facturate.
In cursul anului 2007 s-a emis o factura pentru lucrarile executate pe baza
situatiei de lucrari intocmite si acceptate de beneficiar de 20.000 lei, scazandu-se
2000 lei din avansul incasat.
In luna ianuarie 2008 este acceptata de catre beneficiar situatia de
lucrari pentru lucararile executate in trimestrul IV al anului 2007, in valoare
de 30000 lei.
In factura aceasta operatiune se va reflecta astfel:
- valoarea avansului cu semnul
minus: - 3000 lei (10% din 30000 lei) (fără TVA);
-- valoarea avansului cu semnul
plus: - 3000 lei (10% din 30000 lei) (fără TVA);
- diferenţa 27.000 lei plus TVA 5130 lei
Total factură: 32.130 lei
Exemplul 2:
In cursul anului 2007 s-au executat lucrari de constructii-montaj in
valoare de 100.000 lei, pentru care s-a intocmit de catre constructor situatia
de lucrari in luna decembrie 2007, dar nu au fost emise facturi parţiale
sau de avans. Conform contractului dintre cele doua parti, decontarea
lucrarilor se face numai dupa acceptul beneficiarului. Acesta accepta situatia
de lucrari in data de 15 ianuarie 2008, iar constructorul emite factura
ulterior acestei date, pe 2 februarie 2008. La facturarea acestor lucarari se
va aplica regimul normal de taxa pe valoarea adaugata, respectiv constructorul
va colecta in factura emisa 19.000 lei TVA (100.000 lei ori 19%)”
51. Punctul 86 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
Codul fiscal:
Art. 1611 Operaţiuni efectuate înainte şi de la
data aderării
[…]
(3) Când are loc un import de
bunuri în oricare dintre situaţiile menţionate la alin. (2), nu
există niciun fapt generator de taxă dacă:
a) bunurile sunt expediate
sau transportate în afara teritoriului comunitar, astfel cum este acesta de la
data aderării; sau
b) bunurile importate, în
sensul alin. (2) lit. a), nu reprezintă mijloace de transport şi sunt
reexpediate sau transportate către statul membru din care au fost
exportate şi către persoana care le-a exportat; sau
c) bunurile importate, în sensul alin. (2) lit.
a), reprezintă mijloace de transport care au fost achiziţionate sau
importate înaintea datei aderării, în condiţiile generale de
impozitare din România, Bulgaria sau alt stat membru din teritoriul comunitar,
astfel cum era acesta înaintea datei aderării, şi/sau nu au
beneficiat de scutire de la plata taxei ori de rambursarea acesteia ca urmare a
exportului. Această condiţie se consideră îndeplinită
atunci când data primei utilizări a respectivelor mijloace de transport
este anterioară datei de 1 ianuarie 1999 şi suma taxei datorate la import este nesemnificativă, conform
prevederilor din norme.
Norme metodologice:
86.(1) In sensul art. 1611
alin.(3) lit.c) din Codul fiscal, suma taxei datorate la import este
nesemnificativa daca este mai mica de 1000 de lei.
(2) In aplicarea art. 1611 alin.(3) lit.b) din Codul fiscal
nu există nici un fapt generator de taxă pe valoarea adaugata si organele vamale nu vor percepe plata taxei
daca importatorul face dovada ca importul este direct destinat reexpedierii sau
transportului bunurilor catre statul membru din care au fost exportate si catre
persoana care le-a exportat si, dupa caz, dovada incheierii unui contract de
transport si/sau asigurare.
52. Punctul 87 se abrogă.
53. Anexa 1 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
“ ANEXA 1
la normele metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul
fiscal
NOTIFICARE
privind opţiunea de taxare a operaţiunilor prevăzute la
art. 141 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului
..............................................
2. Codul de înregistrare în
scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 din Codul fiscal
.................................................................
3. Adresa
................................................................
4. Data de la care se optează
pentru taxare
.......................................................
5. Bunurile imobile pentru
care se aplică opţiunea (adresa completă, dacă
opţiunea se referă la bunul imobil integral, sau dacă se
referă la o parte din bunul imobil se va înscrie suprafaţa din bunul
imobil. În cazul operaţiunilor de leasing cu bunuri imobile se va
menţiona dacă opţiunea se referă la bunul imobil integral,
sau dacă se referă la o parte din bunul imobil, pe lângă suprafaţă
trebuie să se identifice cu exactitate partea din bunul imobil care face
obiectul contractului) .......................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
..........................................................................
Confirm că datele declarate sunt
corecte şi complete.
Numele şi prenumele
..............................., funcţia .............
Semnătura şi ştampila”
G. TITLUL VII
- Accize şi alte taxe speciale
1.
După punctul 21 , se introduce un nou punct, punctul 21.1,
după cum urmează :
“Codul fiscal :
Definiţii
Art.163. - În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi
următoarele definiţii:
[…]
i) codul NC reprezintă poziţia tarifară,
subpoziţia tarifară sau codul tarifar, aşa cum este
prevăzut în Regulamentul CE nr.2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu
privire la nomenclatura tarifară şi statistică şi la
tariful vamal comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992, iar în cazul
produselor energetice în vigoare de la 1 ianuarie 2002. Ori de câte ori
intervin modificări în nomenclatura combinată a Tarifului vamal
comun, corespondenţa între codurile NC prevăzute în prezentul titlu
cu noile coduri NC se va realiza potrivit prevederilor din norme;
Norme metodologice :
2.1.1 (1) Pentru produsele supuse accizelor armonizate,
poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul tarifar
care stau la baza definirii acestor produse, sunt cele prevăzute în
Regulamentul CE nr.2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la
nomenclatura tarifară şi statistică şi la tariful vamal
comun, în vigoare de la 19 octombrie 1992.
(2) Pentru produsele
energetice, poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul
tarifar care stau la baza definirii acestor produse, sunt cele prevăzute
în Regulamentul CE nr.2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 cu privire la nomenclatura
tarifară şi statistică şi la tariful vamal comun, amendat
prin Regulamentul CE nr.2031/2001.
(3) Actualizarea
codurilor nomenclaturii combinate pentru produsele energetice, se va face
printr-o decizie de actualizare în conformitate cu prevederile art.2 prg.5 din
Directiva 2003/96/CE Directiva 92/12/CEE, adoptată potrivit procedurii
prevăzută la art.27 din aceeaşi directivă.”
2.
După punctul 42 se introduce un nou punct, punctul 42.1,
cu următorul cuprins:
“Codul fiscal :
Tutun prelucrat
Art.174. [...]
„(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod,
răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat
fără prelucrare industrială ulterioară;
b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu
amănuntul, care nu sunt prevăzute la alin. (2) şi (3);
c) orice produs care conţine parţial alte substanţe
decât tutunul, dacă produsul respectă criteriile de la lit. a) sau
b).
Norme metodologice :
42.1. (1) Pentru
asigurarea aplicării corecte şi perceperii accizelor la tutunurile
prelucrate, se stabilesc următoarele reguli privind comercializarea
şi transportul tutunului brut şi al tutunului parţial prelucrat
:
1. Operatorii economici care doresc să comercializeze tutun brut
sau tutun parţial prelucrat pot desfăşura această activitate
numai în baza unei autorizaţii eliberate în acest scop de către
autoritatea fiscală unde este înregistrat ca plătitor de impozite
şi taxe/autoritatea vamală teritorială.
2. Tutunul brut sau tutunul parţial prelucrat nu pot fi
comercializate decât către un alt operator economic comerciant
deţinător al unei autorizaţii prevăzute la pct.1 sau
către un antrepozit fiscal din domeniul tutunului prelucrat.
3. Deplasarea tutunului brut sau a tutunului parţial prelucrat
între operatorii economici comercianţi
prevăzuţi la pct.1 sau între un astfel de operator şi un
antrepozit fiscal, trebuie să fie însoţită de un document
comercial, in care va fi înscris numărul autorizaţiei operatorului
economic expeditor.
4. În cazul livrării produselor prevăzute la pct.1 către
alţi operatori economici decât cei prevăzuţi la pct.2, intervine
plata accizelor calculate la nivelul accizelor datorate pentru alte tutunuri
de fumat.”
(2) Procedura de eliberare a autorizaţiei prevăzută la
alin.(1) pct.1 se va stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală.”
3. La punctul 8, după alineatul (7) se
introduce un alineat nou, alineatul 71, cu următorul cuprins :
“(71) În cazul producţiei de băuturi alcoolice, amestecuri de
băuturi alcoolice şi amestecului de băuturi alcoolice cu
băuturi nealcoolice, antrepozitarul autorizat propus trebuie să
depună documentaţia întocmită conform prevederilor prezentelor
norme metodologice, care va cuprinde şi lista cu produsele finite ce
urmează a se realiza în antrepozitul fiscal, compoziţia şi
descrierea detaliată a acestora, care să permită încadrarea
într-una din grupele de produse accizabile definite la art.169-170 din Legea
nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările
ulterioare.“
4.
La punctul 91, după alineatul (1) se introduce un nou alineat,
alineatul (11), cu următorul cuprins :
„(11) Fac excepţie de la prevederile alin.(1) privind
delimitarea strictă şi împrejmuirea, tancurile plutitoare destinate
depozitării produselor energetice în perimetrul zonelor portuare, în
vederea aprovizionării navelor.”
5.
La punctul 101, după alineatul (3) se introduc două noi
alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins :
„(4) Eliberarea unei noi autorizaţii de antrepozit fiscal,
după expirarea termenului de valabilitate prevăzut la alin.(1), se
face pe baza cererii antrepozitarului autorizat care doreşte să
îşi continue activitatea în acelaşi antrepozit fiscal. Cererea se
depune la autoritatea fiscală teritorială.
(5) În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii,
autoritatea fiscală teritorială va verifica îndeplinirea
condiţiilor legale în vederea reautorizării antrepozitului fiscal
şi va întocmi un referat în acest sens. În cazul în care condiţiile
legale sunt îndeplinite, autoritatea fiscală teritorială va transmite
referatul cu propunerea de aprobare a autorizării, în termen de 15 zile,
către autoritatea fiscală centrală. În cazul în care
condiţiile de reautorizare nu sunt îndeplinite, cererea va fi
respinsă de autoritatea fiscală teritorială, prin
înştiinţarea în scris a solicitantului asupra acestui fapt.”
6. La
punctul 12, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4),
cu următorul cuprins:
“(4) Antrepozitarii autorizaţi pentru producţia de produse
accizabile din grupele prevăzute la art. 169-173 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu
modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 zile de
la autorizare au obligaţia să depună
7. La punctul 121, după
alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul
cuprins:
“(10) În cazul antrepozitarilor autorizaţi cărora li s-a
revocat sau anulat autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, o
eventuală notificare la autoritatea fiscală competentă a
intenţiei de a renunţa la autorizaţia pentru antrepozitul fiscal
respectiv, va produce efecte după expirarea perioadelor prevăzute la
alin.(10) şi (11) de la art. 185 din Codul Fiscal. “
8. Alineatele (2) - (6) de la punctul 14, se
modifică şi vor avea următorul cuprins :
„(2) Modelul documentului
administrativ de însoţire este în conformitate cu Regulamentul CE
nr.2719/1992 cu privire la documentul administrativ de însoţire aferent
circulaţiei în regim suspensiv a produselor supuse accizelor, cu
modificările şi completările ulterioare, şi este
prevăzut în anexa nr.9.
(3) Documentul
administrativ de însoţire, potrivit legislaţiei comunitare, se
întocmeşte de regulă în 4 exemplare, din care :
a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor,
b) exemplarele 2, 3
şi 4 însoţesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul deplasării
până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau
operatorul neînregistrat.
(4) În cazul României, documentul administrativ de însoţire se
întocmeşte în 5 exemplare. Exemplarul 5 se transmite de către
antrepozitul fiscal expeditor către
autoritatea fiscală teritorială în raza căreia îşi
desfăşoară activitatea, în format electronic la momentul
expedierii produsului, iar pe suport de hârtie în ziua lucrătoare imediat
următoare expedierii produselor.
(5) La sosirea
produsului în antrepozitul fiscal primitor, la operatorul înregistrat sau la
operatorul neînregistrat, acesta trebuie să completeze toate cele 3 exemplare
ale documentului administrativ de însoţire la rubricile aferente
primitorului. Înainte de desigilarea şi descărcarea produsului,
primitorul va înştiinţa autoritatea fiscală teritorială în
raza căreia îşi desfăşoară activitatea, în vederea
asigurării unui reprezentant al acesteia, care în maximum 48 de ore de la
înştiinţare, va verifica
şi va certifica datele înscrise în documentul administrativ de
însoţire.
(6) Din cele 3 exemplare certificate de către reprezentantul
autorităţii fiscale teritoriale, exemplarul 3 se transmite de
antrepozitul fiscal primitor, de operatorul înregistrat sau de operatorul
neînregistrat la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite
autorităţii fiscale în raza căreia îşi desfăşoara
activitatea primitorul. Exemplarul 2 rămâne la antrepozitul fiscal
primitor, la operatorul înregistrat sau la operatorul neînregistrat, după
caz.
9. La punctul 14, după alineatul (11) se
introduce un nou alineat, alineatul (12), cu următorul cuprins:
“ (12) În cazul în care primitorul produselor accizabile după
certificarea exemplarelor 2, 3 şi 4, constată pierderea exemplarului
3 al documentului administrativ de însoţire, acesta va transmite
expeditorului o copie a exemplarului 4 al documentului administrativ de
însoţire. “
10. La punctul 15, litera a) de la alin.(5)
se modifică şi va avea următorul cuprins :
“a) produsul accizabil este însoţit de 3 exemplare ale
documentului administrativ unic reglementat de legislaţia vamală, din
care unul este o copie a exemplarului 2. Acest document înlocuieşte
documentul administrativ de însoţire şi are acelaşi rol ca
şi acesta; “
11. Alineatul (6) al punctului 19 se
modifică şi va avea următorul cuprins :
„(6) Avizul de însoţire în care acciza se evidenţiază
distinct se utilizează şi în cazul altor produse accizabile pentru
care acciza devine exigibilă la momentul ieşirii din regimul
suspensiv, fară a interveni schimbul de proprietate.”
12.
Alineatele (1), (8) şi (81) ale pct. 20 se modifică
şi vor avea următorul cuprins:
„20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie să asigure, dacă se
consideră necesar, o garanţie care să acopere riscul
neplăţii accizelor pentru produsele accizabile produse şi/sau
depozitate în fiecare antrepozit fiscal, care va fi obligatoriu depusă la
autoritatea fiscală teritorială potrivit prevederilor alin.(17).
[...]
(8) Un antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare
şi/sau depozitare de produse accizabile, are obligaţia, dacă se
consideră necesar, de a depune o garanţie corespunzătoare unei
cote de 6% din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse
accizabile din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.
(81) Prin excepţie de la prevederile alin.(8), un
antrepozitar autorizat pentru producţie, transformare şi/sau
depozitare de tutunuri prelucrate, are obligaţia de a depune, dacă se
consideră necesar, o garanţie corespunzătoare unei cote de 8,33%
din suma accizelor aferente mediei ieşirilor anuale de produse accizabile
din antrepozitul fiscal, în ultimii 3 ani calendaristici.”
13.
Alineatul (4) al punctului 22 se modifică şi va avea
următorul cuprins :
“(4) Producătorii care din motive sanitare, tehnice sau
comerciale, nu pot folosi alcoolul parţial denaturat cu substanţele
prevăzute la alin.(3), vor solicita autorităţii fiscale
centrale, aprobarea utilizării ca denaturant a substanţelor pe care
ei le propun. Solicitarea va trebui să cuprindă motivele pentru care
este necesară aprobarea acelui denaturant specific, şi descrierea
componentelor de bază ale denaturantului propus, precum şi
declaraţia pe propria răspundere a faptului că celelalte
componente ale produsului în care se va utiliza alcoolul denaturat nu
intră în reacţie cu substanţele propuse ca denaturanţi,
astfel încât să anuleze denaturarea.
14. La punctul 23.1, după alineatul (14) se
introduce un nou alineat, alineatul (15), care va avea urmtorul cuprins:
“(15) Intră sub incidenţa prevederilor alin.(1) şi
instituţiile de stat care implică apărarea, ordinea
publică, sănătatea publică, siguranţa şi
securitatea naţională, care, datorită specificului
activităţii lor, nu deţin certificate eliberate de Autoritatea
Aeronautică Civilă Română şi respectiv de Autoritatea
Navală Română pentru aeronavele şi navele din dotare.”
15.
Punctul 23.8 se modifică şi va avea următorul cuprins :
23.8 (1) În situaţia prevăzută la art.201
alin.(1) lit.l) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare, atunci când produsele energetice
utilizate drept combustibil pentru încălzire sunt produse în totalitate din biomase,
scutirea este totală.
(2) Prin “biomasă” se înţelege fracţiunea
biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi reziduurilor
provenite din agricultură - inclusiv substanţe vegetale şi
animale -, silvicultură şi industriile conexe, precum şi
fracţiunea biodegradabilă a deşeurilor industriale şi
urbane.
(3) Potrivit prevederilor alin.(3) al art.201 din Legea nr.571/2003
privind Codul fiscal, atunci când produsele energetice utilizate drept
combustibil pentru încălzire conţin un procent de minim 5% în volum
produse obţinute din biomasă, se practică o acciză
redusă. Acciza redusă care se va aplica amestecului va reprezenta
acciza aferentă combustibilului pentru încălzire echivalent al
amestecului, diminuat cu 5%.
(4) Nu este permisă utilizarea drept combustibil pentru motor a
amestecului dintre motorină şi biocombustibili, pentru care se
practică un nivel redus de acciză în conformitate cu prevederile
alin.(3). În caz contrar, utilizatorul va plăti la bugetul de stat
diferenţa dintre nivelul standard şi nivelul redus de acciză
aferent motorinei.
(5) Prevederile alin.(3) vor înceta să se aplice în cazul
amestecului de biocombustibili cu produse energetice prevăzute în anexa
nr.1 la titlul VII din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu
modificările şi completările ulterioare, pentru care se
stabileşte cotă redusă de acciză.
(6) În conformitate cu prevederile art.16 prg.6 din Directiva
2003/96/CE de restructurare a cadrului comunitar pentru impozitarea
electricităţii şi a produselor energetice şi cu prevederile
din Hotărârea Guvernului nr.1844/2005 privind promovarea utilizării
biocarburanţilor şi a altor carburanţi regenerabili pentru
transport, pentru combustibilii pentru motor care conţin în totalitate
biomase sau reprezintă un amestec de biocarburanţi cu carburanţi
tradiţionali, se datoreată acciza aferentă carburantului
echivalent în cota standard prevăzută în anexa nr.1 la titlul VII din
Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(7) Amestecul în vrac dintre biocarburanţi şi
carburanţii tradiţionali, în conformitate cu legislaţia
specifică, se poate realiza numai în antrepozite fiscale sub supraveghere
fiscală.
(8) Amestecul în vrac dintre biocombustibili şi combustibilii
tradiţionali, se poate realiza numai în antrepozite fiscale sub
supraveghere fiscală.
(9) Operaţiunea exclusivă de amestec în vrac dintre
biocarburanţi şi carburanţii tradiţionali şi dintre
biocombustibili şi combustibilii tradiţionali, se poate realiza numai
în antrepozite fiscale de depozitare, sub supraveghere fiscală.
16. Alineatul (3) al pct.23.11 se elimină.
17. La pct. 301, după alineatul
(2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
“(3) Intră sub
incidenţa accizelor şi bărcile echipate cu motor care nu
îndeplinesc una din condiţiile prevăzute la art. 208 alin.(4) lit. a)
din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Acciza se va calcula prin aplicarea
cotei legale aferente motorului asupra valorii integrale de achiziţie
înscrisă în factură, iar suma astfel rezultată se va reduce cu 50%.“
18. Punctul 31 se modifică şi va avea
următorul cuprins :
Codul
fiscal
Scutiri
Art.210[...]
“(2) Operatorii economici care exportă sau care livrează
într-un alt stat membru sortimente de cafea, obţinute din operaţiuni
proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către
aceştia din alte state membre sau din import, pot solicita autorităţilor
fiscale competente, pe bază de documente justificative, restituirea
accizelor virate la bugetul de stat, aferente cantităţilor de cafea
utilizate ca materie primă pentru cafeaua exportată sau livrată
în alt stat membru. Beneficiază de regimul de restituire a accizelor
virate bugetului de stat şi operatorii economici, pentru
cantităţile de cafea achiziţionate direct de către
aceştia dintr-un stat membru sau din import şi returnate
furnizorilor.
(21) Beneficiază de regimul de restituire a accizelor
şi operatorii economici care achiziţionează direct dintr-un alt
stat membru sau din import, produse de natura celor prevăzute la art. 207
lit. d) - j), şi care sunt ulterior returnate furnizorilor, sunt exportate
sau sunt livrate în alt stat membru, fără a suporta vreo modificare.”
Norme metodologice :
31. (1) Operatorii economici care exportă sau care livrează
într-un alt stat membru sortimente de cafea obţinute din operaţiuni
proprii de prelucrare a cafelei achiziţionate direct de către
aceştia din alte state membre sau din import, pot solicita la cerere
restituirea accizelor.
(2) De asemenea,
beneficiază la cerere de regimul de restituire şi operatorii
economici care achiziţionează direct dintr-un alt stat membru sau din
import, produse de natura celor prevăzute la art. 207 lit. d) - j) din
Codul fiscal, şi care sunt exportate sau sunt livrate în alt stat membru,
fără a suporta vreo modificare.
(3) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală la care
solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe, în
intervalul de până la 3 luni de la data efectuării livrării
către un alt stat stat membru sau a operaţiunii de export către
o ţară terţă.
(4) Cererea prevăzută la alin.(3) va conţine obligatoriu informaţii
privind cantitatea produselor expediate, statul membru de destinaţie sau
ţara terţă, valoarea totală a facturii şi
fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.
(5) Odată cu cererea de restituire, solicitantul trebuie
să depună, următoarele documente justificative:
a) In cazul exportului :
1. copia documentului vamal de import sau a documentului care
atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
2. copia documentului care
atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat
membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are
contul deschis;
3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada faptului
că produsele au fost exportate.
b) In cazul livrării către un stat membru :
1. copia documentului vamal de import sau a documentului care
atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
2. copia documentului care
atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat
membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are
contul deschis;
3. copia facturii către cumpărătorul din statul membru
de destinaţie.
(6) În situaţia
în care intervine reducerea nivelului accizei, pentru cererile de restituire
care sunt prezentate în intervalul de 3 luni de la reducere, restituirea este
acordată la nivelul accizei în vigoare la momentul depunerii cererii,
dacă nu se face dovada că pentru produsele expediate s-au plătit
accizele la nivelul aplicabil anterior reducerii.
(7) Operatorii economici pot beneficia la cerere de restituirea
accizelor şi în cazul cantităţilor de produse prevăzute la
alin.(1) şi (2) achiziţionate direct din alte state membre sau din
import şi returnate furnizorilor, fără a suporta vre-o
modificare.
(8) Pentru cazul
prevăzut la alin.(7) cererea de restituire se depune la autoritatea
fiscală la care solicitantul este înregistrat ca plătitor de impozite
şi taxe, în intervalul de până la 30 de zile de la data
achiziţionării produselor.
(9) Cererea prevăzută la alin.(8) va conţine obligatoriu
informaţii privind cantitatea de produse accizate achiziţionate,
statul membru de achiziţie sau ţara terţă, valoarea
totală a facturii de achiziţie, motivaţia returului de produse
accizate şi fundamentarea sumelor reprezentând accizele de restituit.
(10) Odată cu
cererea de restituire prevăzută la alin.(8), solicitantul trebuie
să depună următoarele documente justificative:
a) In cazul returnării la export :
1. copia documentului vamal de import sau a documentului care
atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
2. copia documentului care
atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat
membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are
contul deschis;
3. copia declaraţiei vamale care reprezintă dovada că
produsele au fost returnate la export.
b) In cazul returnării produselor accizate către
furnizorul dintr-un stat membru :
1. copia documentului vamal de import sau a documentului care
atestă achiziţia dintr-un stat membru a produselor accizate;
2. copia documentului care
atestă plata accizelor la importul sau la achiziţia dintr-un stat
membru a produselor accizate, confirmat de banca la care plătitorul are
contul deschis;
3. copia documentului comercial care atestă că produsele au
fost returnate furnizorului dintr-un alt stat membru.
(11) In toate
situaţiile, după verificarea de către autoritatea fiscală a
corectitudinii informaţiilor prezentate de solicitant, se va proceda la
restituirea accizelor în termen de până la 45 de zile de la depunerea
cererii.
(12) Restituirea
accizelor se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură
fiscală.
19. După punctul 32, se introduce un nou
punct, punctul 321, cu următorul cuprins :
“Codul
fiscal :
Art.218.-Valoarea în lei a accizelor, a taxei speciale
pentru autoturisme/autovehicule şi a impozitului la ţiţeiul din
producţia internă, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit
prezentului titlu în echivalent euro, pe unitatea de măsură, se
determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro, pe baza
cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii
octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Norme metodologice :
321. Pentru asigurarea aplicării corecte a
cursului de schimb valutar pentru
calculul accizelor, acesta va fi comunicat pe site-ul Ministerului Economiei
şi Finanţelor în termen de 15 zile de la data publicării în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, curs care se va utiliza pe toată
durata anului următor.”
20. Anexa nr. 20
se înlocuieşte cu Anexa 1 la prezentele norme metodologice.
21. După punctul 64, se introduc două
noi puncte, punctele 65 şi 66, cu următorul cuprins :
65. Pentru locurile de
depozitare de produse energetice ale unui antrepozitar autorizat pentru
producţie de astfel de produse, care la data intrării în vigoare a
prezentelor norme sunt autorizate ca antrepozite fiscale de producţie,
preschimbarea autorizaţiilor pentru calitatea de antrepozite fiscale de
depozitare, se va face la cererea antrepozitarului autorizat. Cererea se depune
la autoritatea fiscală centrală şi va cuprinde informaţii
privind îndeplinirea condiţiilor legale pentru calitatea de antrepozit
fiscal de depozitare. Dacă autoritatea fiscală centrală consideră
necesar, poate solicita informaţii suplimentare de la autoritatea
fiscală teritorială în raza căreia se află locul ce
urmează a fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare.
66. Antrepozitarii
autorizaţi pentru producţia de produse accizabile din grupele
prevăzute la art. 169-173 din Legea
nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi
completările ulterioare, care la data de 1 ianuarie 2008 deţin
autorizaţii valabile, vor îndeplini obligaţia prevăzută
la alin.(4) al pct.12 până la data
de 31 martie
Anexa nr. 1
( Anexa nr. 20
la normele metodologice de
aplicare a prevederilor titlului VII
din Codul fiscal)
Autoritatea
fiscală teritorială
..........................................................................
AUTORIZAŢIE DE UTILIZATOR FINAL
nr.
........ / (ZZ)/(LL)/(AA) ................
...............................................................................
cu sediul în ................................. str. ..........................................
nr....... bl...... sc.... et.... ap..... tel/fax .......................,
înregistrată la registrul comerţului cu nr.
................................ având codul de identificare fiscală
............................................ se autorizează ca utilizator
final de produse accizabile.
Această
autorizaţie permite achiziţionarea în regim de scutire de la plata
accizelor, in scopul prevăzut de Codul fiscal la art. .... alin. .... lit.
....., a următoarelor produse:
- denumire produs, cod NC si cantitate
............................................................
- denumire produs, cod NC si
cantitate
............................................................
- denumire produs, cod NC si
cantitate
............................................................
Autorizaţia
este valabilă începând cu data de ........................
Conducătorul autorităţii
fiscale,
H.
Titlul IX - Impozite şi
taxe locale
1. Alineatul (4) al punctului 24 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
“Clădirile aflate în
domeniul public al statului şi în
administrarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului
Protocolului de Stat", atribuite conform legii, prevăzute la art. 250
alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, sunt cele ce intră sub incidenţa
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 60/2005 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome
"Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", cu
modificările şi completările ulterioare.”
2. Alineatul (5) al punctului 24 se elimină.
3. Alineatul (3), lit. B), al punctului 82 se modifică şi va
avea următorul cuprins:
„B. Explicaţii privind modul de calcul
al impozitului pe teren, astfel cum rezultă din economia textului art. 258
alin. (6) din Codul fiscal:
1. Se determină suprafaţa pentru
care se datorează impozit pe teren: din suprafaţa terenului
deţinut în proprietate se scade suprafaţa construită la sol,
respectiv:
2. Se determină impozitul pe teren:
2.1. suprafaţa prevăzută la
pct. 1, potrivit art. 258 alin. (6) din Codul fiscal, se înmulţeşte
cu 36 lei/ha sau, pentru uşurarea calculului,
2.2
suma stabilită la subpct. 2.1 se înmulţeşte cu coeficientul de
corecţie 2,60 corespunzător prevăzut la art. 251 alin. (5).
din Codul fiscal, corespunzător rangului
0 al localităţii unde este amplasat terenul, respectiv: 1,303 lei x
2,60 = 3,38 lei;
2.3. având în vedere prevederile art. 296
alin. (1) din Codul fiscal, deoarece, în anul fiscal 2006 pentru anul fiscal
2007, Consiliul General al Municipiului Bucureşti a hotărât majorarea
impozitului pe teren cu 19 %, suma determinată la subpct. 2.1 se
majorează cu acest procent sau, pentru uşurarea calculului, această
sumă se înmulţeşte cu 1,19, respectiv: 3,38 lei x 1,19 = 4,03 lei;
potrivit prevederilor pct. 15 alin. (1), fracţiunea de 0,03 lei fiind lei
fiind sub 50 de bani se neglijează, impozitul pe teren astfel determinat
se rotunjeşte la 4 lei.”
4. Punctul 951 se completează cu alineatul (2) cu următorul
cuprins:
“Documentele ce trebuie
să însotească declaraţia fiscală a contribuabililor ce
utilizează mijloace de transport în calitate de locatar sunt:
A. pentru mijloacele de
transport care fac obiectul unui contract de leasing financiar, încheiate
până la 31 decembrie 2006:
a) copie a contractului
de leasing;
b) copie a
certificatului de înmatriculare a vehiculului;
c) documentul de
atribuire a codului de identificare fiscală, potrivit art. 69 din O.G. nr.
92/2003 privind Codul de procedurŕ fiscală, cu modificările şi
completările ulterioare (copie a actului de identitate/certificat de
înregistrare /certificat de înregistrare fiscală, după caz).
B. pentru mijloacele de transport
care fac obiectul unui contract. de leasing financiar, încheiate dupä întâi
ianuarie 2007: .
a) copie a contractului de leasing;
.
b) copie a procesulni verbal de
predare-primire a rnijlocului de transport;
c) documentul de atribuire a codului
de identificare fiscală, potrivit art. 69 din O.G. nr. 92/2003 privind
Codul de procedură. fiscală, cu rnodificările şi
completările ulterioare (copie a actului de identitate/certificat de
înregistrare /certificat de înregistrare fiscală, după caz).”
5.
Punctul 107 se completează cu teza a doua cu
următorul cuprins:
“Fiecare vehicul care are date de identificare proprii, din punct de vedere fiscal, constituie un obiect impozabil.”
6. Alineatul (11) al punctului 116 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“La înstrăinarea unui mijloc de
transport, proprietarul acestuia, potrivit art. 10 alin. (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000 privind omologarea vehiculelor rutiere
şi eliberarea cărţii de identitate a acestora, în vederea
admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România, cu
modificările şi completările ulterioare, publicată
in Monitorul Oficial, Partea I nr. 412 din 30/08/2000, va transmite
dobânditorului cartea de identitate a vehiculului, precum şi certificatul
fiscal prin care se atestă că are achitat impozitul aferent,
până la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat
transferul dreptului de proprietate, ca anexă la contractul de
vânzare-cumpărare.”
7.
Litera a), a punctului 118 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
“a) impozitul
pe mijloacele de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii
următoare celei în care acestea au fost dobândite; în situaţiile în
care contribuabilii - persoane fizice sau persoane juridice - dobândesc în
străinătate dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport,
oricare dintre cele prevăzute de cap. IV al titlului IX din Codul fiscal, data dobândirii se consideră:
1) data emiterii de către autoritatea
vamală română a primului document în care se face referire la
mijlocul de transport în cauză, în cazul persoanelor care le dobândesc din
alte state decât cele membre ale Uniunii Europene.
2) data
înscrisă în documentele care atestă dobândirea din statele membre ale
Uniunii Europene, pentru cele dobândite după data de 1 ianuarie
8. Alineatul (1) al punctului 120 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Prezentele norme metodologice, în
cazul mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, se
completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 78/2000 privind
omologarea vehiculelor rutiere şi eliberarea cărţii de
identitate a acestora, în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile
publice din România, cu modificările şi completările ulterioare,
precum şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi
internelor nr. 1501/2006
privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii
şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru
probe a vehiculelor, publicat in MOF nr. 941 - 21/11/2006.”
9. Alineatul (1) al punctul 121 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
“Potrivit art. 10 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 78/2000, cartea de identitate a vehiculului este
documentul care conţine date despre vehicul şi proprietarii pe numele
cărora acesta a fost înmatriculat succesiv, numai dacă datele din
aceasta coincid cu datele din oricare dintre documentele prevăzute la
alin. (3).”
10. Alineatul (4) al punctului 122 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
“Structurile teritoriale de
specialitate ale Directiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu pot să radieze din
evidenţele proprii mijloacele de transport cu tracţiune
mecanică, potrivit art. 47 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 85/2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 58 din 31 ianuarie 2003, cu modificările
ulterioare, dacă proprietarul nu prezintă certificatul de atestare
fiscală prin care se atestă că are achitat impozitul pe
mijloacele de transport aferentă până la data de întâi a lunii
următoare celei în care îndeplineşte condiţiile de scădere
din evidenţele fiscale:
a) în cazul înstrăinării mijlocului de transport; sau
b) în cazul în care mijlocul de transport respectiv
este scos din funcţiune; şi
c) numai dacă proprietarul care solicită
radierea prezintă certificatul de atestare fiscală prin care
atestă că are achitată impozitul aferent până la data de
întâi a lunii următoare celei în care s-a realizat transferul dreptului de
proprietate al mijlocului de transport respectiv.
11. Alineatul (5) al punctului 122 se modifică şi va avea următorul cuprins:
“Structurile teritoriale de
specialitate ale Directiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor au obligaţia ca la înmatricularea
autovehiculelor dobândite prin acte juridice între vii să solicite
certificatul de atestare fiscală prin care se atestă că persoana
care a înstrăinat mijlocul de transport respectiv are achitată taxa
aferentă până la data de întâi a lunii următoare celei în care
s-a realizat transferul dreptului de proprietate.”
12. Teza a doua a alineatului (6)
al punctului 122 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
“Declararea nulităţii
actului de înstrăinare se comunică organului fiscal, contribuabililor
implicaţi şi unităţilor teritoriale ale Directiei Regim
Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor în vederea rectificării situaţiei
fiscale şi evidenţei privind înmatriculările auto.”
13. După alineatul (1) al punctului 126 se introduce un nou alineat (11)
cu următorul cuprins:
“În cazul în care contractele de leasing financiar ce au ca obiect mijloace de transport încetează, ca urmare a rezilierii din vina locatarului, acesta va solicita radierea autovehiculelor din rolul fiscal deschis pe numele său şi va transmite locatorului o copie a certificatului fiscal. Locatorul în termen de 30 de zile va depune declaraţia fiscală la autoritatea fiscală prevăzută de lege.”
14. Alineatul (5) al punctului 144 se completează cu teza a doua cu următorul cuprins:
“Procesul-verbal de
recepţie potrivit modelului stabilit este un formular de natură fiscală.”
15. Punctul
2211 se modifică şi va avea
următorul cuprins:
“ (1)
În vederea respectării legislaţiei comunitare în domeniul ajutorului
de stat, consiliile locale vor elabora scheme de ajutor de stat cu obiectiv
dezvoltarea regională, destinate finanţării realizării de
investiţii.
(2) Schemele de ajutor de stat vor
avea în vedere criteriile şi condiţiile prevăzute în
Regulamentul C.E. nr. 1628/2006 din 24 octombrie 2006 de aplicare a articolelor
87 şi 88 din Tratatul ajutoarelor naţionale pentru investiţiile
cu finalitate regională şi în Liniile directoare ale C.E. privind
ajutorul regional pentru perioada 2007–2013. Pentru schemele de ajutor de stat
ce urmează a fi elaborate vor fi parcurse procedurile prevăzute de
Ordonanţa de urgenaţă a Guvernului nr. 117/2006 privind
procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, aprobată prin
Legea nr. 137/2007.”