10 noiembrie 1928 - Prin venirea la putere a guvernului Iuliu Maniu, România trece de la politica „prin noi înșine” la politica „porți deschise”, care modifica legislația economică liberală, inclusiv legea minelor, pentru a se asigura o „absolută egalitate“ între capitalul românesc și cel străin. 
1929 - La scurtă vreme după apariția primelor convulsii în economia SUA, criza s-a resimțit și în alte țări ale lumii, inclusiv România. La noi, primele semne ale crizei s-au manifestat în toamna anului 1929 și au îmbrăcat forma diminuării prețurilor la cereale, ca urmare a scăderilor de prețuri la care se tranzacționau cerealele la bursele americane, adică pe cea mai importantă bursă a lumii. Din anul următor, s-au înregistrat scăderi de prețuri la petrol, la lemn, la vite, ca și la alte produse principale la export (cu circa 60%). 
7 februarie 1929 - Legea pentru stabilizare monetară, potrivit căreia este menținut monometalismul, greutatea în aur a leului era de 32,226 ori mai mică decât cea stabilită în 1890, consacrându-se astfel puternică depreciere suferită după 1916. O puternică inflație depreciase leul, reducându-i puterea de cumpărare până la 1/40 față de perioada antebelică. Această lege a fost adoptată pe baza unui masiv împrumut extern (100.733.000 dolari). Pentru achitarea cuponului datoriei externe, guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928-7 iunie 1930)  a inițiat crearea Casei Autonome a Monopolurilor (1929), care avea dreptul exclusiv de exploatare a tutunului, sării, hârtiei, de țigarete, timbrelor și cărților de joc, câștigurile obținute fiind vărsate într-un cont special deschis la Banca Națională.
iunie 1930 – Guvernul Iuliu Maniu a obținut un împrumut de la trustul american „Morgan” în valoare de 8 milioane de dolari, în schimbul căruia a concesionat societății International Telephone and Telegraph Corporation din New York exploatarea telefoanelor pe 20 de ani. Promovând politica „porților deschise” în fața capitalului străin, guvernul a inițiat modificarea legislației liberale. Din cauza greutăților bugetare guvernul a mărit taxele existente sau a introdus altele noi pe produsele de larg consum, ceea ce a afectat serios nivelul trai al populației.
1931 – Măsurile pentru redresarea situației economice au continuat cu obținerea unui nou împrumut extern de la Banca Franței în valoare de 1.325.000.000 franci francezi, cu o dobândă de 10,23% pe an (1930), cu aplicarea primei curbe de sacrificiu (publicată la 30 decembrie 1930) în baza căreia salariile tuturor funcționarilor statului, caselor autonome și regiilor publice erau reduse cu 10-50%.
1 ianuarie 1932 - Guvernul introduce o a doua curbă de sacrificiu, pe fondul reducerii resurselor veniturilor statului de la aproximativ 40 miliarde în 1930 la numai 26 miliarde în 1932.
28 septembrie 1932 – Constatând că masa contribuabililor nu își putea plăti impozitele, guvernul a inițiat un proiect de lege prin care impozitul agricol se diminua cu 50%, cel pe clădiri se reducea de la 12% la 10%, cel profesional (pentru avocați, medici etc.) de la 8% la 6%.
12 aprilie 1933 – Legea conversiunii datoriilor agricole, care acorda un moratoriu de 5 ani debitorilor agricoli care aveau mai puțin de 10 ha și de 2 ani celor care posedau între 10 și 15 ha, precum și cetățenilor din mediul urban care aveau un venit impozabil pe clădiri de maximum 100.000 lei în București, de 80.000 în alte municipii și de 40.000 în comunele urbane.
19 aprilie 1933 – A fost promulgată legea pentru unificarea contribuțiilor directe și pentru înființarea impozitului pe venitul global.
7 aprilie 1934 – Legea pentru „lichidarea datoriilor agricole și urbane”

1939-1944 - La conducerea Ministerului Finanțelor s-au aflat Mitiță Constantinescu, Gheorghe N. Leon, Ion Gigurtu, George Gh. Cretzianu, general Nicolae Stoenescu, Ion C. Marinescu, Alexandru Neagu, Gheron Netta, general Gheorghe Potopeanu, general Constantin Sănătescu, Mihail Romniceanu, care au administrat România din punct de vedere fiscal în perioada dificilă a celui de-al Doilea Război Mondial.
Intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial a pus o imensă presiune asupra bugetului de stat, în special în ceea ce privește susținerea cheltuielilor de război, acestea fiind suportate în special prin împrumuturi masive de pe piața internă. „Împrumutul Reîntregirii“, prin care se solicita tuturor cetățenilor români să susțină financiar acțiunea de reconstrucție a Basarabiei și Bucovinei de Nord, a fost inițiat prin decretul-lege nr. 2200 din 1941.