IV. PRINCIPATELE UNITE ROMÂNE 1859 – 1881

După alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în cele două Principate, se impunea cu tot mai multă acuitate realizarea unirii administrative a Moldovei şi a Ţării Româneşti.

În acest sens, prin Decretul Domnesc din data de 31 ianuarie 1862, se hotărăşte desfiinţarea Ministerelor din Iaşi şi transportarea arhivei cancelariilor Departamentelor Ministerelor în Bucureşti. În aceste condiţii, ca urmare a preluării atribuţiilor Ministerului din capitala Moldovei, sarcinile Ministerului de Finanţe din Bucureşti au sporit în mod simţitor. Se impunea, în consecinţă, elaborarea unei legi de organizare a Ministerului care să-i permită desfăşurarea activităţii în cele mai bune condiţii.
Decretul Domnesc pentru organizarea provizorie a Ministerului Finanțelor semnat de Alexandru Ioan Cuza la 30 mai 1862 și publicat în "Monitorul. Jurnal oficial al Principatelor Unite", la 4 iunie 1862 stabilea serviciile şi birourile fiecărei structuri a Ministerului cu menţionarea atribuţiilor lor. În aceste condiţii, la începuturile sale, administraţia centrală a Ministerului Finanţelor a fost organizată provizoriu după cum urmează: Secretariatul General; Inspecţiunea generală de finanţe; Administraţia contribuţiilor directe; Administraţia veniturilor indirecte: sare, timbru, domenii şi alte produse ale bugetului; Direcţia Vămilor; Direcţia Poştelor; Contabilitatea generală şi mişcarea fondurilor şi Casieria centrală a tezaurului public. De-a lungul timpului, organizarea inițială a Ministerului de Finanțe a suferit schimbări radicale ca urmare a necesității adaptării la realitățile create de diverse evenimente precum: lărgirea sferei de acțiune a Statului prin realizarea Unirii, cele două războaie mondiale și consecințele lor, modificările regimului politic, alinierea la standardele internaționale prin noi sisteme de impunere, noi concepții și metode asupra controlului avutului statului. Între actele normative care au reglementat activitatea Ministerului de Finanțe până la instaurarea regimului comunist se numără: Legea din 1864; Legea pentru organizarea Ministerului de Finanțe din 1867; Legea pentru organizarea administrației finanțelor statului din 6 martie 1897; Legea pentru organizarea administrației generale a finanțelor statului din 1912; Legea pentru organizarea Ministerului de Finanțe din 1928 (MO nr. 111 din 23 martie 1928); Legea pentru organizarea ministerelor din 1929; Legea de organizare a Ministerului de Finanțe din 1933.

Sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se produce un eveniment foarte important prin interzicerea arendei veniturilor din dările indirecte. După unificarea administrativă şi fiscală a Principatelor din anul 1862 s-au făcut următoarele reforme:
Legea pentru unificarea contribuţiei de poduri şi şosele din 31 martie 1862; 
Legea contribuţiei funciare din 31 martie 1862; 
Legea petentelor din 26 ianuarie 1863 (această lege este practic prima lege prin care cei nemulţumiţi de calcularea impozitelor se puteau adresa în scris statului); 
Legea pentru unificarea contribuţiilor personale din 8 ianuarie 1863. 
De remarcat că, în data de 8 octombrie 1863, Ministerul de Finanţe, prin ministrul C.C. Iliescu, transmite o circulară cu toate aceste legi numită „Condica contribuţiunilor directe“. 
24 ianuarie 1864 – Se înființeaza Curtea de Conturi, organism suprem de control a gestiunii publice, cu atribuții de control administrativ și judecătoresc. Inițial, conducerea acesteia este asigurată de reprezentanți aleși de Adunarea Deputaților, iar după 1895 conducerea este numită de Ministerul Finanțelor.
22 august 1864 - Primul împrumut extern din istoria României, încheiat cu bancherii Stern din Londra în timpul mandatului lui Ludovic Steege ca ministru de Finanțe. Acesta a reprezentat momentul debutului țării noastre pe piața financiară a Europei. Guvernul român de la acea vreme a obținut împrumutul pe piața financiară londoneză prin Banca Imperială Otomană și cu ajutorul fraților Stern. În valoare de 916.000 de lire sterline, împrumutul era contractat cu o dobânda de 7% și a fost garantat de statul român cu veniturile vămilor. Banii obținuți astfel erau destinați, în principal, finanțării despăgubirilor rezultate din secularizarea averilor mânastirești din 1863 și pentru înzestrarea oștirii române.
1/13 decembrie 1864 - Publicarea legii de înființare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni în Monitorul Oficial nr. 268.
24 decembrie 1864 – Constituirea primului Buget Unificat al României, prezentat Adunarii Elective de către ministrul de Finanțe Ludovic Steege.