Epoca domnitorilor fanarioţi 
Epoca domnitorilor fanarioţi începe de la 1711 şi ţine până în anul 1821 când se instaurează domnii pământeni în urma Revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. 
Unul din domnii care s-au ocupat de organizarea Principatelor a fost Constantin Mavrocordat.

Din punct de vedere financiar putem enumera următoarele reforme: 
1. A introdus principiul generalităţii la impozit, care însemna că toţi locuitorii ţării erau obligaţi la plata birului în sistemul cislei; 
2. A desfiinţat următoarele dări: porâtul, văcăritul, cumita pe vite; 
3. A dat fiecărui boier deţinător de demnităţi în stat o leafă în raport cu munca sa, iar celorlalţi o leafă în raport cu venitul lor; 
4. A micşorat numărul dregătorilor; 
5. A unit venitul cămării cu venitul tezaurului public, alcătuind o singură casă de unde se făceau plăţile;
6. A înfiinţat casa răsurilor care se alimenta cu câte 4 parale la leu din veniturile tezaurului; 
7. A fixat birul fiecărui ţăran la 10 lei pe an plătibil în 4 sferturi pe an.

III. DE LA REGULAMENTUL ORGANIC PÂNĂ LA UNIREA PRINCIPATELOR
Epoca domnilor pământeni
Această epocă se caracterizează din punct de vedere al finanţelor cu cea fanariotă. Organizarea fiscală a Principatelor rămâne la fel cum hotărâse Mavrocordat. 

Epoca Regulamentului Organic
În anul 1828 Principatele Române sunt ocupate de către ruşi în urma războiului ruso-turc care s-a încheiat cu pacea de la Adrianopol din septembrie 1829. În urma păcii s-a hotărât ca Principatele să rămână sub administraţie rusească şi suzeranitate turcă. 
Regulamentele Organice (1831, pentru Muntenia și 1832 pentru Moldova) organizează asemănător administrația și finanțele fiecăruia dintre Principate.
În urma intervenţiei generalului Kiseleff pe lângă Buteniev - ministrul Rusiei la Constantinopol, guvernul rus a încercat prin consulul general al Principatelor, Minciaky, să introducă un impozit funciar asupra proprietăţilor rurale fără deosebire. 
Pentru a ameliora sistemul de repartiţie şi de percepere a impozitelor „care au ruinat principatele”, instrucţiunile preconizează abolirea diferitelor categorii de „privilegiaţi” din punct de vedere fiscal (scutelnici, posluşnici, breslaşi, slujitori), dar nu pentru a institui egalitatea în faţa impozitelor, ci pentru a uşura sarcinile fiscale ale birnicilor şi a permite o nouă repartiţie, în folosul boierilor, a rentei centralizate de stat. Pentru unificarea organizării celor două principate, se recomandă ca aceleaşi impozite să fie introduse în acelaşi timp în amândouă principatele.
De asemenea, tot acum se naşte şi o nouă clasă socială, cea a arendaşilor de moşii. 

În perioada 1827-1831 instituţia însărcinată cu administrarea finanţelor publice funcționase sub denumirea de Visteria Ţării Româneşti, ca parte structurală a Divanului Săvârşitor.
Modificările aduse de adoptarea Regulamentului Organic, prin transformarea Divanului Săvârşitor în Sfat Administrativ, au vizat şi această instituţie care a funcţionat începând cu anul 1831 sub numele de Departamentul Visteriei Ţării Româneşti.