Declaraţia de reciprocitate a României către Serbia - produce efecte începând cu data de 18 ianuarie 2018 
Legislația fiscală română, respectiv Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completarile ulterioare, prevede la art. 302 alin. (1) lit. b) că persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilită pe teritoriul Uniunii Europene, poate solicita rambursarea taxei aferente importurilor şi achiziţiilor de bunuri/servicii efectuate în România, dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte TVA sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă. Această prevedere reprezintă transpunerea în legislația fiscală română a Directivei Consiliului 86/560/CEE din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Aranjamente pentru rambursarea taxei pe valoarea adăugată de către persoanele impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității.
Procedura de soluţionare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată formulate de către persoane impozabile neînregistrate și care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, nestabilite pe teritoriul Uniunii Europene, este reglemenată de Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3159/2017.
Persoanele impozabile stabilite în Serbia au dreptul să solicite rambursarea TVA plătite de acestea în România în aceleași limite și condiții aplicabile persoanelor impozabile stabilite în România atunci când își exercită dreptul de deducere a TVA.
Potrivit legislației naționale, dacă o cerere se referă la o perioadă mai scurtă decât un an calendaristic, dar nu mai mică de 3 luni, suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei a 400 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data de 1 ianuarie 2010.
Având în vedere că rambursarea poate fi acordată numai dacă este îndeplinită condiția de reciprocitate, iar legislația fiscală sârbă permite rambursarea TVA plătite în Republica Serbia de o persoană impozabilă stabilită în România doar în cazul în care cererea de rambursare a TVA este egală sau mai mare de 200 de euro, România declară prin prezenta că va rambursa persoanelor impozabile stabilite în Serbia TVA plătită în România, în următoarele condiții:
      a) dacă o cerere se referă la o perioadă mai scurtă decât un an calendaristic, dar nu mai mică de 3 luni, suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei a 400 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data de 1 ianuarie 2010, respectiv 4,2282 lei;
     b) dacă o cerere se referă la o perioadă de un an calendaristic sau perioada rămasă dintr-un an calendaristic, suma pentru care se solicită rambursarea nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei a 200 euro, determinat pe baza cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil la data exigibilității taxei pentru operațiunile în cauză.

Declaraţia de reciprocitate a României către Norvegia 
România declară că persoanele impozabile stabilite în Norvegia pot solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătite în România în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile persoanelor impozabile stabilite în România la stabilirea dreptului de deducere a taxei.

Declaraţia de reciprocitate a României către Turcia 
Legislaţia fiscală română, respectiv Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 1472 alin. (1) lit. b) că persoana impozabilă neînregistrată şi care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu este stabilită în Comunitate poate solicita rambursarea taxei achitate dacă, în conformitate cu legile ţării unde este stabilită, o persoană impozabilă stabilită în România ar avea acelaşi drept de rambursare în ceea ce priveşte taxa pe valoarea adăugată sau alte impozite/taxe similare aplicate în ţara respectivă. Această prevedere reprezintă transpunerea în legislaţia fiscală română a Directivei Consiliului 86/560/CEE din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Aranjamente pentru rambursarea taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate. Procedura de rambursare a taxei pe valoarea adăugată achitate în România către persoanele impozabile neînregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu sunt stabilite în Comunitate, este reglementată de Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 530/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007. Având în vedere că rambursarea poate fi acordată numai pe bază de reciprocitate şi că legislaţia din Turcia permite rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătită în Turcia pentru achiziţiile de bunuri şi servicii legate de participarea la târguri şi expoziţii, precum şi pentru activităţi de transport, respectiv carburanţi, piese de schimb, cheltuieli de întreţinere şi reparaţii, România se angajează să ramburseze persoanelor impozabile stabilite în Turcia care nu sunt înregistrate şi care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA şi nu sunt stabilite în Comunitate, taxa pe valoarea adăugată plătita în România, aferentă achiziţiilor menţionate mai sus.

Declaraţia de reciprocitate a României către Elveţia
România declară că persoanele impozabile stabilite în Elveţia pot solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată plătite în România în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile persoanelor impozabile stabilite în România la stabilirea dreptului de deducere a taxei.de