Istoric 3

II. DE LA ÎNTEMEIEREA PRINCIPATELOR PÂNA LA REGULAMENTUL ORGANIC
Această perioadă se împarte în două subcapitole:

1. Epoca domnitorilor români, care ţine de la întemeierea Principatelor, adică de la sfârşitul secolului al XIII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea; 
2. Domniile fanariote. 
Încă de la începutul întemeierii Principatelor, organizarea de stat a Munteniei şi Moldovei, Domnul concentra în mâinile sale toate cele trei puteri: legislativă, executivă şi judecătorească.
Administrarea fiscală a Principatelor era făcută de un întreg aparat fiscal începând cu Domnul, care scotea şi ridica toate dările, continuând cu Marele Vistiernic până la ceilalţi funcţionari din oraşe şi sate care se ocupau cu încasarea în mod efectiv a dărilor. Toţi aceştia formau aparatul fiscal. 

În continuare îi vom analiza pe rând: 
Domnul – stabilea cuantumul dărilor. 
Marele Vistiernic - funcţia corespunzătoare ministrului de finanţe de azi.
Această denumire apare pentru prima dată în hrisovul din 8 ianuarie 1394, privitor la donaţiile făcute de Mircea cel Bătrân Mănăstirii Cozia. El era ajutat de: vtori-vistiernic, tretivistieri, logofeţi de vistierie (numiţi şi diaci de vistierie în Moldova) şi vistiernicei. 

Având în vedere că primele dări din Principatele noastre au fost în natură, vom începe cu clasificarea funcţionarilor însărcinaţi cu strângerea lor astfel:
Găletarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea produselor agricole; 
Vinăricerii - funcţionari care luau vinăriciul; 
Fânarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea fânului; 
Goştinarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe oi, porci sau vaci; 
Oiarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea vămii pe oi; 
Mierarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe miere şi ceară de albine; 
Stolniceii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe peşte; 
Clucerii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei de la fân și orz; 
Vameşii pentru produsele laptelui - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pentru produsele lactate; 
Vameşii pe fructe - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei pe produsele pomilor; 
Găblarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmei de la cereale; 
Ilişarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea anumitor dări în natură, dar numai în situaţii extraordinare; 
Caminarii - funcţionari însărcinaţi cu strângerea dijmelor din băuturi spirtoase.

În afară de aceste dijme locuitorii mai erau obligaţi să presteze şi alte munci. Numărul funcţionarilor care se ocupau de acest lucru (clăcarii şi potcovarii) era de asemenea foarte important. 
Cea mai importantă categorie de funcţionari era cea a birarilor sau ashuharilor.
Birarii erau funcţionarii însărcinaţi cu strângerea dărilor în bani. Îi întâlnim pentru prima dată în actul din 22 iunie 1418 de la domnitorul Mihail I al Munteniei prin care acesta a permis mănăstirilor Cozia şi Cotmana să ia dănii.