Asset Publisher

Bugetul trebuie echilibrat, tezaurul trebuie reaprovizionat, datoria publică trebuie micşorată, aroganţa funcţionarilor publici trebuie moderată şi controlată şi ajutorul dat altor ţări trebuie eliminat pentru ca Roma să nu dea faliment. 
Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului. 
(Cicero, anul 55 î.Hr.)
 
 

SCURTĂ ISTORIE A FINANŢELOR PUBLICE DIN ROMÂNIA DE LA ORIGINI ŞI PÂNĂ ÎN PREZENT 

 

I. DIN CELE MAI VECHI TIMPURI PÂNĂ LA ÎNTEMEIEREA PRINCIPATELOR
Cea mai veche mențiune cu caracter istoric despre geți datează din 512 î.Hr., când istoricul grec Herodot scrie în Istoriile sale că „geții sunt cei mai viteji mai drepți dintre traci”, în contextul conflictului dintre sciți și perșii conduși de regele Darius.

După cucerirea Daciei de către romani, locuitorii Daciei romane se împart în următoarele categorii: cetăţeni romani - aveau toate drepturile; locuitorii municipiilor - aveau drepturi limitate; peregrinii (băştinaşii) - care au devenit cetăţeni romani în urma decretului dat de împăratul Caracalla în anul 212 d.Hr.; sclavii sau robii.
Din punct de vedere administrativ, Dacia avea trei feluri de aşezăminte: 
Coloniile - formate numai din cetăţeni care aveau toate drepturile; 
Municipiile - aşezăminte cu mai puţine drepturi în comparaţie cu coloniile, deoarece erau considerate cetăţi străine care, totuşi, aveau anumite drepturi în schimbul serviciilor prestate; 
Satele - erau locuite de populaţia autohtonă. 

 

Obligaţiile faţă de stat erau acoperite sub diverse forme, fie în muncă, fie în bunuri, fie în bani. Taxele erau colectate şi utilizate de Imperiul Roman prin intermediul unui sistem administrativ condus de un Proconsul (Trium Daciarum) care avea trei „procuratores” cu îndatoriri regionale. Aceşti „procuratores“ aveau îndatorirea de strânge dările şi de a repartiza cheltuielile. Ei erau ajutaţi de un corp întreg de funcţionari fiscali. Dările percepute de la locuitorii din Dacia erau la fel ca cele percepute de pe tot cuprinsul Imperiului Roman şi erau de două feluri: directe sau indirecte.

-pag. 1 -

 
                                                                                                                         Pagina următoare