1 ianuarie 1865 – A fost pusă în aplicare prima lege a contabilității statului, care cuprindea dispoziții asupra modului de întocmire și executare a bugetului de stat. 
13 ianuarie 1868 – Intră în vigoare Legea pentru înființarea sistemului monetar al leului și pentru fabricarea monedelor naționale, în baza proiectului din 10 aprilie 1967 adoptat de Camera Deputaților. După Unirea Principatelor, încercările Guvernului român de a menține un curs stabil al monedelor europene se lovise de nenumărate obstacole. Cel mai puternic s-a dovedit absența unui sistem monetar unitar. Adoptarea acestuia a avut un rol decisiv în obținerea independenței economice a României. Legea monetară din 1867, inițiată de Petre Mavrogheni, fixa cantitatea de material prețios – aur și argint – care forma unitatea monetară a leului și etalonul prețurilor în România: conținutul leului aur a fost stabilit la 0,3225 grame aur cu titlul de 9000 la mie, dar legea prevedea și raportul de evaluare între aur și argint la 1 contra 14,38. A fost adoptat astfel sistemul bimetalist. Legea monetară mai stabilea caracteristicile monedelor naționale de aur și argint și condițiile de fabricare ale acestora. Dreptul de a bate monedă era rezervat statului român. Baterea monedei de aur și argint a fost întârziată nu numai din lipsa mijloacelor financiare, dar și din cauza relațiilor de dependență a statului român față de Imperiul Otoman. Așadar, primele monede emise au fost cele divizionare din bronz, cu valori nominale de 1 ban, 2 bani, 5 bani și 10 bani, care au fost bătute în Anglia, în 1867. Primele monede de argint au fost bătute abia în 1872. În 1879 au fost bătute și cele de aur, purtând efigia prințului Carol.

7 iunie 1871 - Guvernul Lascăr Catargiu, prin Petre Mavrogheni, ministrul de Finanțe, prezintă Camerei un proiect de lege pentru stingerea datoriei flotante printr-un împrumut domenial (se ipotecau 381 domenii ale statului pentru un împrumut de 78.000.000 lei). Se iau o serie de măsuri menite să stabilezeze situația financiară dificilă a țării, având în vedere că în 1870 datoria flotantă a României se ridica la 54.431.589,80 lei. Se introduce monopolul tutunului (noiembrie 1871), se majorează impozitul funciar de la 4% la 6%, se introduce taxa de timbru și de înregistrare a taxelor de licență pentru băuturile spirtoase (februarie 1872) ș.a. Între 1871-1873 bilanțul a fost pozitiv. În patru ani, Petru Mavrogheni, bun organizator al finanțelor publice, a reușit să obțină un spor al veniturilor bugetare de 20 milioane (de la 70 de milioane la 90 de milioane lei). Totuși, spre sfârșitul guvernării conservatoare (1871-1876), bugetul va fi din nou deficitar. 
12 iunie 1877 - Legea pentru emisiunea biletelor ipotecare în bancnote de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 lei (pentru o valoare de 30.000.000 de lei) garantate de bunurile imobiliare ale statului, prima hârtie-monedă din România, având drept scop producerea mijloacelor bănești în vederea finanțării Războiului de Independență (1877-1878), lege promovată de Ion C. Bratianu în calitate de prim-ministru și ministru de Finanțe.

11 aprilie 1880 – Principele Carol I promulga legea de înființare a Băncii Naționale a României (Legea pentru înființarea unei bănci de scont și circulațiune). Proiectul, depus de I.C. Brătianu în Parlament, ilustra politica liberala „prin noi înșine”, pe fondul stabilității politice datorate Războiului de Independență victorios, recunoașterea internațională a Independenței, ceea ce elimina impedimentele resimțite atunci când au avut loc primele emisiuni ale monedei naționale.